Interviu cu Paul Lăzărescu, fost director al cotidianului “Dreptatea” şi “Cotidianul”, prieten din copilărie cu Adrian Marino
L-aţi cunoscut pe Adrian Marino în urmă cu vreo şase decenii. De ce credeţi că astăzi a ajuns atât de interesant?
“Trăim într-o Românie care categoric
nu este a noastră”, Adrian Marino
Mă bucur că şi după plecarea lui la cele veşnice provoacă dezbateri. Prin structura sa sufletească, prin educaţia şi formaţia sa ulterioară a fost un adevărat savant. A muncit enorm. Tot timpul era ocupat doar de munca lui. Dar şi interesat de viaţa socială. Poţi comanda “Viaţa unui om singur” aici.
Andrei Dimitriu a fost numit director interimar al Filarmonicii Naţionale “George Enescu” din Bucureşti, după pensionarea lui Cristian Mandeal, apărută în urma unui scandal de proporţii cu angajaţii care l-au acuzat că a folosit Filarmonica în interese private.
În acest nou roman, Karl May ne poartă pe urmele celui care a fost Winnetou, împreună cu eroi deja cunoscuţi ca: Old Shatterhand, Dick Hammerdull, Pitt Holbers, Vulturul cel Tânăr şi atâţia alţii. Palpitantele aventuri prin care trec aceştia duc însă spre un scop nobil, acela al înfrăţirii tuturor triburilor indiene, al dispariţiei duşmăniei şi urii dintre pieile roşii, şi dintre acestea şi oamenii albi. Urmaşii lui Winnetou trebuie să se ridice la înălţimea idealurilor ce-l însufţeteau pe marele şef apaş, făcând ca dragostea şi respectul să fie liantul înfrăţirii lor. Doar astfel vor putea să păstreze moştenirea sfântă, spre a coborî binecuvantarea asupra lor şi asupra tuturor oamenilor de pe pământ.
„Fetele din Riad”, de Rajaa al-Sanea, este primul chick-lit despre femeile musulmane, scris de o tânără saudită. Volumul a fost interzis în ţara sa, dar imediat a devenit bestseller în Liban, după apariţie. La puţin timp după apariţia cărţii, autoarea care avea puţin peste 20 de ani a primit ameninţări cu moartea, pentru vina de a le fi „defăimat” pe femeile musulmane, dezvăluind detalii intime din viaţa lor.
Într-un restaurant din Tel Aviv, o tânără explodează în mijlocul câtorva zeci de clienţi. La spital, doctorul Amin, chirurg israelian de origine arabă, operează pe bandă supravieţuitorii atentatului, încercând să-i salveze. În noaptea ce urmează carnagiului, este chemat însă de urgenţă la spital pentru a examina corpul sfâşiat al kamikaze-ului. Pământul îi fuge de sub picioare: descoperă chipul propriei sale soţii…
Această a doua ediţie, revăzută şi adăugită, prezintă peste 1 000 de opere care jalonează evoluţia artei occidentale din Antichitate până astăzi (pictura, sculptura, arhitectura). În acest muzeu ideal, cititorul parcurge pe fiecare pagină dublă o “sală” consacrată unei mişcări artistice, unui stil, unei tehnici, unui artist. Organizată cronologic în mari perioade marcate de rupturi stilistice şi istorice, lucrarea este încununată de numeroasele revoluţii artistice ale secolului XX, demonstrând în ce măsură creaţia artistică este inseparabilă şi, în acelaşi timp, distinctă de epoca în care a luat fiinţă.
La 42 de ani, Simon Shaw, om de publicitate, este un tip bogat, de succes, de curând divorţat şi cam plictisit. Tânjind după o viaţă fără complicaţii, el evadează în ţinutul pitoresc şi rural al regiunii Provence. Aici,încurajat de încântătoarea Nicole şi de către inimitabilul lui majordom Ernest, Simon transformă cu entuziasm sediul jandarmeriei din BrassiÉre-les-Deux-Églises în Hotel Pastis, un mic colţ de rai pentru cei bogaţi şi celebri. Dar când în peisaj îşi fac apariţia Ambrose Crouch, un jurnalist englez alcoolic, Enrico, sinistrul gangster din Marseille şi spărgătorul de bănci Jojo şi acoliţii lui din puşcărie, se pare că Simon este doar la un pas de a-şi începe criza de la jumătatea vieţii…
Studiul profesorului Eugen Negrici este esenţial în descifrarea originii literaturii române, ascunsă în textele vechi, de la cronici până la registre de cheltuieli şi foi de zestre, dar şi în aflarea unor chei secrete de lectură şi interpretare a unor scrieri aparent fără valoare literară, de la scrisori, la anunţuri de mică publicitate. Cu acribie şi fără prejudecăţi, cercetătorul a reuşit să demonstreze, cu mai bine de un sfert de veac în urmă, că graniţele dintre istorie, istoria literară şi istoria literaturii sunt atât de fragile şi de permisive, încât pot fi trecute chiar în momentul în care scrii o simplă vedere din vacanţă, o scrisoare de dragoste sau un curriculum vitae, deoarece scrisul însuşi poate naşte oricând literatură. Imanenţa literaturii este un studiu care a făcut valuri în epocă şi este cu atât mai actual acum, în noua era de înflorire a stilului epistolar – electronic – şi a celor mai subtile mijloace de comunicare în masă. O lectură competentă, chiar şi a unui text banal, poate oferi cele mai neaşteptate surprize.
Mircea Cărtărescu Ce vreme şi ce vremuri stranii trăim! Suntem la jumătatea lui martie şi iarna, departe de a fi o amintire, cum ar fi fost firesc, ne aduce în memorie cumplitele ninsori din ’53-’54, tot din martie şi aprilie, 
Povestirile erotice ale unui jurnalist român, scrise cu pasiune de un autor versat, în ale tălmăcirii realităţii, incită la lectură, chiar dacă titlul este cam neinspirat.
În iulie 2004, Barack Obama a electrizat participanţii la convenţia naţională a Partidului Democrat cu un discurs care se adresa americanilor din întregul spectru politic. Mai ales o expresie a rămas fixată în mintea ascultătorilor ca un memento că, în ciuda tuturor neînţelegerilor şi conflictelor din istoria ţării noastre am fost întotdeauna călăuziţi de un optimism tenace în ceea ce priveşte viitorul sau de ceea ce senatorul Obama numeşte “îndrăzneala de a spera“. Acum, în Îndrăzneala de a spera, senatorul Obama afirmă că “avem nevoie de un nou tip de politică – o politică pentru cei care s-au săturat de partizanatul înverşunat şi care au fost îndepărtaţi de “bătăliile permanente” pe care le vedem în Congres şi în campaniile electorale, o politică bazată pe credinţa, nediscriminarea şi nobleţea spiritului care se află în centrul experimentului nostru improbabil de democraţie”. El explorează acele forţe – de la frica de a pierde la nevoia perpetuă de a strânge bani şi la puterea mass-mediei – care îl pot sufoca până şi pe cel mai bine intenţionat politician. El scrie, de asemenea, cu un ton surprinzător de intim şi cu un umor autopersiflant, despre acomodarea lui cu funcţia de senator, despre încercarea de a echilibra cerinţele funcţiei publice cu ale vieţii de familie şi despre propriul angajament religios din ce în ce mai profund. În centrul acestei cărţi se află viziunea senatorului Obama despre cum putem depăşi neînţelegerile dintre noi pentru a ataca probleme concrete. El analizează insecuritatea economică crescândă a familiilor americane, tensiunile rasiale şi religioase din stat şi ameninţările transnaţionale - de la terorism la pandemii – care se adună dincolo de graniţele Americii. El vorbeşte de asemenea despre rolul pe care îl joacă credinţa într-o democraţie – despre domeniile unde este vitală şi despre cele unde nu trebuie să se amestece niciodată. La baza poveştilor lui despre familie, prieteni, membri ai senatului şi chiar despre preşedinte stă căutarea neobosită a unei legături: fundamentul pentru un consens politic dătător de speranţă.
Volumul Filosofia – dragoste de frumos, semnat de Irinel Dincă, ae va lansa joi, 11 martie, ora 14.00, la Muzeul National Cotroceni. Acesta se adresează liceenilor şi studenţilor dornici să cunoască filosofia antică, precum şi tuturor celor interesati de arta cunoaşterii şi a descoperirii de sine.
În general, când vorbim despre o şcoală, folosim cuvinte şi idei alese, adecvate izului solemn pe care îl inspiră prin menirea ei educaţională. R.L. Stine, însă, ne prezintă o altfel instituţie, o şcoală a derbedeilor, descriind aventurile elevilor săi cu o ironie deloc detaşată şi plin de sarcasm. Eroul principal, Bernie Barosanu’, alter-ego-ul autorului, se-nţelege, este un băiat de clasă a patra, foarte mândru şi gata mereu să sară în ajutorul prietenilor săi, dar nu întotdeauna cu intenţii oneste. În cel de-al doilea volum, Bernie reuşelte să îşi înscrie propriul câine la şcoală, fraierindu-şi astfel profesorii, şi nu pentru prima oară.
O lume străină, dar în mişcare, un exotism al miniaturii scobite direct în natura luxuriantă, un nesfârşit drum minat de comploturi îndelung pregătite, care sfârşesc prin a zdrobi câteva bărci şi dughene, reprezintă scenografia celor mai triste întrebări despre viaţă şi moarte. China colonială în plin război civil şi medalionul ei cosmopolit, Hong Kong, sau Cambodgea zidurilor vechi acoperite de vegetaţie nouă, în care timpul distruge timpul, sunt întotdeauna un spectacol fascinant pe scena căruia joacă Malraux ferind pericole şi ocolind figuri suspecte. Urcând mereu pe un fluviu, misterele se adună pe măsură ce malurile se apropie. Natura explozivă a sexualităţii şi fascinaţia aventurii sunt transferate de Malraux în materia violentă a unei revoluţii.
Poemele lui Gabriel Daliș reușesc performanța de a fi intens contemporane, atât stilistic cât și prin coborârea în real, și în același timp frumoase. Este vorba, nu mă îndoiesc, de un poet adevărat pe care timpul îl va confirma, iar editurile – în măsura în care destinul poeziei nu le este indiferent – vor concura la editarea lui. Mie, lectura acestor poezii mi-a oferit bucuria cunoscută, dar atât de rară, a descoperirii unui sunet autentic . Ana Blandiana
De ce nu mă sună? Nu-mi place că s-a dus la Horia ăsta. Nu că are un aer idiot? Doctor de dinţi şi se dă important de parcă ar fi nu ştiu ce pizdolog. Un aer, aşa, că dac-o ştie în gură, o ştie el peste tot, mai bine ca mine. „Guriţa mare, mare, mare, mare…“ Un şmecher. Repară măsele pe la televiziuni ca să-i facă reclamă mascată. Acum, un clip la pastă de dinţi. Unde crezi că vin ăia cu aparatele? În cabinetul lui, evident. Cine stă figurantă, pe scaun, cu gura deschisă de i se vede până la omuleţ?… Ce mă enervează e că-l ştiu din liceu, l-am umplut de pantofi refuzaţi. Stilul ăsta de vorbit în doi peri… Cu bancuri din alea. Îmi lasă impresia greţoasă c-o adulmecă de faţă cu mine. Nu numai cât am fost tineri, şi-acuma, când suntem la o vârstă şi-i conferenţiar. Iei vreun ban, o întreb, din toată chestia asta? Ce ban, îl ajut la publicitate! Păi, nu eşti tu fraiera lui? Guriţa mare, mare, mare, mare, mare, mare… Stomatolog. Miroase infernal, a dentist. Un ginecolog, înţeleg, ăştia văd cantităţi, se scrântesc cu timpul la cap. (Blatul)
Trickster este, povestea lui Doru, conceput „din greşeală” de doi muncitori proaspăt urbanizaţi şi crescut de bunici în anii socialismului atotbiruitor în arhetipalul sat ardelenesc Roagăz. Doru e un copil sănătos, normal şi inteligent, numai că refuză multă vreme să vorbească.
Livius Petru Bercea
De la primele manifestări ale erei creştine până la părinţii Bisericii - o incursiune documentată şi într-o formulă de prezentare clară şi atractivă, care prezintă succint, dar esenţial principalele momente ale naşterii şi evoluţiei creştinismului.
Paris, 1943. Michael Roth are 21 de ani, este german şi atrage interesul superiorilor săi prin faptul că poate vorbi limba franceză fără absolut niciun pic de accent. Motiv pentru care este racolat să lucreze ca interpret în cadrul interogatoriilor la care sunt supuşi localnicii suspectaţi de către autorităţile naziste. Franţa este ocupată de nemţi. Roth se dovedeşte a fi un membru model al Gestapo-ului, deşi el personal nu agreează principiile regimului pe care îl reprezintă. Dar face pur şi simplu ceea ce i se cere. După programul de lucru, alege să-şi petreacă timpul liber în cu totul alt mod decât colegii săi ofiţeri, ale căror nopţi se risipesc în nightcluburi şi bordeluri. Michael îmbracă haine civile şi rătăceşte pe străzile Parisului, încercând să trăiască o viaţă normală sub o identitate total diferită: se dă drept francez, cunoaşte tot felul de oameni, se prezintă sub numele Antoine. Într-o bună zi, o cunoaşte pe Chantal, fiica unui anticar, încep să-şi petreacă serile împreună şi ajung să se îndrăgostească unul de celălalt înainte de a-şi revela fiecare adevărata identitate. Acest lucru va avea consecinţe extrem de tragice.
Mergând la Cairo să se documenteze pentru un proiect şi totodată să descopere lumea bărbatului pe care îl iubeşte, tânăra ziaristă americană Isabel Parkman aduce cu sine un cufăr cu jurnale şi obiecte personale ale străbunicii sale şi o întâlneşte pe Amal, una dintre rudele ei egiptene de care familia se îndepărtase. Împreună, cele două femei se lasă în voia unei investigaţii mult mai pasionante, descifrarea carnetelor scrise în engleză şi arabă din cufăr. Din praful unui secol de uitare se iveşte astfel tulburătoarea poveste de dragoste dintre străbunicii lui Isabel, lady Anna Winterbourne, o tânără văduvă englezoaică, şi Sharif al-Baroudi, un naţionalist egiptean credincios cauzei sale.
Această dramă impresionantă începe într-o noapte de iarnă din 1964, când o furtună îl obligă pe doctorul David Henry s-o ajute pe soţia sa să-i aducă pe lume pe gemenii lor. Fiul, născut primul, este perfect sănătos, dar medicul recunoaşte imediat la fiica sa Sindromul Down. Pentru motive de a căror validitate încearcă să se autoconvingă, bărbatul va lua o decizie într-o fracţiune de secundă, care îl va bântui însă de-a lungul întregii vieţi. Îi cere asistentei sale, Caroline, să ducă fetiţa la un orfelinat. Însă femeia se hotărăşte să crească ea copilul şi se mută într-un alt oraş. O carte captivantă şi o poveste minunat urzită, despre vieţi paralele, secrete de familie şi puterea mântuitoare a dragostei.
Lucrarea nu este numai o carte despre exerciţii fizice, ci prezintă metode pentru schimbarea stilului de viaţă: cum să scazi în greutate şi cum să-ţi creşti rezistenţa fizică, cum să găseşti în propriul corp resurse inepuizabile de energie, cum să obţii controlul asupra propriului corp şi asupra propriei vieţi o dată pentru totdeauna.
Dintre cele trei piese ale ediţiei de faţă, Frig (2003) şi Clinica (1994) au fost montate la Bucureşti, prima la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în 2006, iar cea de-a doua la Teatrul Act în 2003, ambele spectacole-lectură fiind regizate de Carmen Vioreanu.
e ne copleşesc. Pe panouri, televiziuni, ziare şi chiar pe meniurile restaurantelor. Poate niciodată în istoria civilizaţiei cuvântul scris nu a sărit aşa în faţa ochilor. Primim zilnic peste o mie de mesaje. Câte reţinem? Pe cele care ne îndeamnă la acţiune, ne provoacă bucurii sau conţin elemente de mister.
Avocatul Miles Lord este încântat să se afle la Moscova, în aşteptarea unui eveniment de excepţie. După căderea comunismului, poporul rus a votat revenirea la monarhie. Noul ţar va fi ales dintre rudele îndepărtate ale lui Nicolae al II-lea de o comisie special numită, şi însărcinarea lui Miles este să verifice trecutul candidatului preferat de un grup de oameni de afaceri occidentali. Însă cercetarea devine curând una dintre cele mai neimportante preocupări pentru Miles, când acesta descoperă că este ţinta unui ucigaş nemilos. La început, singura întrebare a lui Miles este motivul pentru care cineva îi doreşte moartea. Însă după descoperirea unui mesaj criptic din scrierile lui Rasputin, Miles caută cu ardoare să afle un adevăr mult mai important: Ce s-a întâmplat cu adevărat cu familia ultimului ţar al Rusiei? Este posibil să fi supravieţuit cineva masacrului? Implicaţiile profeţiei sunt zguduitoare nu numai pentru viitorul ţar al Rusiei, ci şi pentru Miles însuşi.
Melanie Stryder refuză să se stingă. Lumea noastră a fost invadată de un duşman invizibil. Oamenii devin gazde pentru aceşti invadatori, minţile le sunt luate, în timp ce corpurile lor rămân intacte şi îşi continuă vieţile, aparent neschimbate. O mare parte din omenire a cedat. Când Melanie, unul dintre puţinii oameni sălbatici în viaţă, este capturată, are convingerea ca i-a sosit sfârşitul.Wanderer, sufletul invadator care a intrat în corpul lui Melanie, a fost avertizată despre provocările cauzate de trăirea în corpul unui om: emoţiile covârşitoare, multitudinea de simţuri, memoriile prea clare. Dar mai era ceva dificil, ceva la care Wanderer nu se aştepta: vechiul chiriaş al corpului refuza să renunţe la posesiunile minţii ei. Wanderer îi pune la încercare gândurile lui Melanie, sperând să descopere locurile pe unde se ascund restul de oameni rezistenţi. În schimb, Melanie îi umple mintea lui Wanderer cu viziuni despre bărbatul pe care îl iubeşte Jared, un om care încă îşi duce traiul în clandestinitate. Incapabilă să se despartă de dorinţele corpului lui Melanie,Wanderer începe să tânjească după un om a cărui demascare făcea parte dintre însărcinările ei. Când forţele exterioare le transformă pe Wanderer şi pe Melanie în aliate, ele se pregătesc să plece în căutarea omului pe care ambele îl iubesc, căutare ce se dovedeşte a fi periculoasă şi nesigură. Una dintre cele mai de succes scriitoare din ziua de azi, Stephenie Meyer, autoarea faimoasei serii Amurg, ne oferă un roman de neuitat despre perseverenţa iubirii şi despre ce înseamnă să fii om.
Nichita Stănescu (31 martie 1933-13 decembrie 1983) este considerat atât de critica literară cât şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea „Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici.
