Editura RAO a trimis în comunitatea de lângă Boston, locul reşedinţei lui Dan Brown, două ziariste: Ioana Grindean şi Mihaela Rădulescu. Una deşteaptă, alta cu sex-appeal. Toată vizibilitatea debordantă de azi a autorului în România nu ar fi fost posibilă fără ideea genială de PR a Valentinei Pricopie, demnă de orice OSCAR în domeniul comunicării din România. A reuşit singură ce n-ar fi fost în stare zece agenţii de specialitate. Prin această tânără talentată, Ovidiu Enculescu, patronul editurii, a dat lovitura. Cu nici cinci mii de euro, a reuşit să acopere spaţii de sute de mii. Acţiunea se califică pentru PR Awards, negreşit. Continuare interviu:
Dan Brown: “Există undeva în România o aventură extraordinară a lui Robert Langdon care merită povestită”
autor: Ilă Citilă , 05.02.2010Articole
Herta Müller sare în apărarea lui Marius Oprea
Scriitoarea Herta Müller, laureată a premiului Nobel pentru Literatură, susţine printr-o scrisoare publică numirea istoricului Marius Oprea ca preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).
“Înlăturarea sa de la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc nu o pot considera decât încă o bătălie câştigată de aceste structuri ale vechiului regim. De aceea m-am decis să îl susţin public, pentru că el să poată continua, alături de echipa sa, acţiunea de deconspirare a crimelor comunismului. Adresez acest apel de a ne alătura lui Marius Oprea, pentru a sprijini demersul lui, public şi instituţional, de a arăta ce s-a întâmplat cu noi, de a ne aminti cum am trăit în acei ani trişti şi tragici, şi de a ne putea elibera astfel de frica trecutului“, se arată în scrisoarea dechisă.
“Cu ani în urmă am participat alături de Marius Oprea la o lectură publică la Casa Literaturii de la Berlin. Fiecare dintre noi a reuşit performanţa de a atrage atenţia publicului german asupra suferinţelor la care au fost supuşi cetăţenii României de către represiunea comunistă.
Pe Marius Oprea îl cunosc ca scriitor, unul dintre cei mai tineri ai Generaţiei ’80, ca istoric, din intervenţiile şi acţiunile sale îndreptate împotriva rămăşiţelor totalitare din România, care, din păcate, continuă, cum afirmă el şi cum cred şi eu, să exercite o puternică influenţă. În presa germană acţiunile institutului pe care îl conduce sunt privite cu respect şi chiar cu admiraţie“, scrie Herta Müller.
Marius Oprea a fost numit în aprilie 2006 în funcţia de preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România.
Oprea, conduce în virtutea inerţiei noul Institut de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), el nefiind reconfirmat în funcţie de primul ministru Emil Boc, aşa cum prevede legea.
HOTNEWS.RO
comentarii: 0
Aventură
Sebastiano Ruiz Mignone – Cei şapte adormiţi de aur
Dacă găsiţi un cufăr la bordul unei corăbii de piraţi, deschizându-l, cu siguranţă veţi descoperi o hartă. Cu puţin noroc, veţi înţelege apoi că harta indică locul unde este ascunsă o comoară. Atunci nu vă mai rămâne decât să ridicaţi pânzele…Mongard şi oamenii lui pornesc în căutarea celor şapte legendare statui din aur masiv, a căror hartă a fost găsită la bordul vasului Scuipă-foc. Dar zvonurile aleargă, atât pe mare cât şi pe uscat, şi sângeroasa Cheng Shih, puternica femeie-pirat chinezoaică, este hotărâtă să îl oprească.
comentarii: 0
Chick lit
Susanna Kaysen – Tinereţe furată
Susanna Kaysen, în „Tinereţe furată“, este chiar “semi-nebuna” care îşi povesteşte experienţele printre nebunii adevăraţi. Fiind diagnosticată cu “tulburări de personalitate borderline”, timp de doi ani îşi petrece tinereţea într-un ospiciu. Acolo cunoaşte limbajul deloc colocvial al medicilor care, în loc să atenueze suferinţa, amplifică irascibilitatea pacienţilor. “Semi-nebuna” asistă deloc impasibil la pseudoterapiile aplicate. Fire rebelă şi analitică comentează la graniţa dintre patologic şi subersiv, boală şi sănătate, real şi imaginar. Pe baza cărţii s-a turnat filmul de succes „Girl interrupted“, regizat de James Mangold, film în care au jucat Winona Ryder şi Angelina Jolie (recompensată în 2000 cu Oscar pentru cea mai bună actriţă în rol secundar). Cam plictisitoare rapoartele medicale. Nu ştim ce a vrut autoarea să evoce prin literatura medicală. În rest, cartea e o radiografie a societăţii de azi, cu nebuniile şi paradigmele ei. Cei care au văzut filmul spun că Lisa de pe ecran are o personalitate mai puternică decât Susanna din carte. Of, ce-i şi cu regizorii ăştia.
comentarii: 0
Chilipir
Sue Margolis – Gucci Gucci Coo
Eroina romanului Gucci Gucci Coo, este proprietara unui mic magazin foarte în vogă cu articole pentru bebeluşi, frecventat de tinere mămici pentru care odraslele lor sunt un fel de accesorii la modă şi de celebrităţi ale căror forme rotunjite se topesc misterios de îndată ce ajung să-şi ţină în braţe proaspătul odor. Ruby ajunge la concluzia că la cea mai bună maternitate din Londra se întâmplă ceva dubios şi se hotărăşte să intreprindă propriile investigaţii, dar situaţia se complică în momentul în care intervine în ecuaţie un factor neprevăzut: dragostea.
comentarii: 0
Colecţia de Artă
Schinkel – Album
Arhitect şi pictor, designer, scenograf şi critic de artă, Karl Friedrich Schinkel este poate cel mai cunoscut arhitect german, el laasând o amprentă de neşters arhitecturii de început de secol XIX, perioadă cunoscută şi ca epoca Schinkel.
Reunind informatţi esenţiale despre viaţa sş opera artistului, albumul are o ţinută grafică remarcabilă, delectându-sş cititorii cu ilustratţi full-page alb-negru şi color, care invită la reverie.
Co-ediţie Taschen în limba română.
comentarii: 0
Comedie
Candace Bushnell – Totul despre sex
Candace Bushnell ne introduce într-o lume în care întâmplările uneori şocante şi deseori hilare din viaţa socială şi personală a newyorkezilor privilegiaţi sunt expuse cu ironie şi umor de o adevărată cunoscătoare. Faceţi cunoştinţă cu frumoasa Carrie, tânăra şi sofisticata scriitoare, care caută dragostea în cele mai nepotrivite locuri cu Mr. Big, omul de afaceri care trece cu nepăsare de la o relaţie la alta, cu Samantha Jones, femeia testosteron, care se foloseşte de sex la fel ca un bărbat.
comentarii: 0
Critică
Jules Renard – Jurnal
“[…] lectura Jurnalului ne poartă pe câteva planuri paralele foarte deosebite. O latură documentară, interesantă, negreşit, ne aduce ceva din parfumul epocii, climatul ei; alta, mai importantă, ajută înţelegerea operei şi a scriitorului, indică surse, motive, schiţează proiecte, profilează personaje şi caractere, dă o seamă de date concrete deloc neglijabile. Dar dincolo de aceste aspecte, şi mai vrednic de atenţie, este ceea ce depăşeşte documentarul imediat, ceea ce ne înfăţişează – şi acesta ni se pare planul cel mai rezistent – omul şi aventura lui interioară aşa cum cititorul poate s-o reproiecteze în universal, pentru a descoperi, într-o specificitate de esenţă ce depăşeşte circumstanţialul, un argument de complicitate şi de solidaritate omenească. Şi aceasta rezultă dintr-un anumit ton al sincerităţii.”
comentarii: 0
Erotică
Toma Roman Jr. – Omul care aduce pipi
Povestirile erotice ale unui jurnalist român, scrise cu pasiune de un autor versat, în ale tălmăcirii realităţii, incită la lectură.
Când am ordonat repartiţia volumelor pentru recenzii, mi-am ţinut deoparte cartea lui Roman Jr. Ştiam că astfel de subiecte incită. Eu, ca ziarist, eram curios să retrăiesc prin interpretările autorului o lumea pe care o cunoşteam deja. După ce unul dintre colaboratorii mei a citit cu voce tare una dintre poveştile de amor, altul mai şugubăţ a intrat pe net. “E naşpit, autorul. Cum dracu’ cădeau păpuşile aşa de uşor la pat?” La care am reacţionat zâmbind: “Ăsta e farmecul pove…ştirilor.”
Niciunde nu scrie că e o carte autobiografică. Este doar un compendiu de întâmplări amoroase. Precum în viteza de la ziar, aşa şi în iuţeala partidelor de sex, Roman Jr. nu ratează niciun subiect. Fie că e duduia Mary, o femeie între două vârste, fie Doiniţa, fata mutată din cartier, povestaşul, fără a se pretinde mare literat, redă direct întâmplarea. Nici chiar în stilul: “văzut, plăcut, f…t”, dar pe aproape.
Omul care aduce pipi este acelaşi individ, energic la pat, dar leneş la coborât şi urcat scări postcoital. Pentru că buda era departe, de hogiacul Alexandrei, obişnuia să urineze de la geam, iar, Dani, vecinul, viitor popă, îi mărturisea la un moment dat că nu mai ştie cum să se îmbrace: “când plouă, când e soare.” Şi aşa a ajuns la porecla: “omul care aduce pipi.”
Limbajul e direct, uneori pigmentat cu jargoane, nu prea supărătoare, textul fiind uşor de parcurs chiar şi de firile mai ruşinoase. Puştan fiind, şi-a pierdut alături de unii dintre colegi “polenul fecioriei.” Chiulind de la giogra’, a ajuns în pat cu una bucată Cami. “Doamnă, sunteţi curvă?” aşa şi-a interpelat prima oară femeia pregătită la orizontală pentru acţiune rapidă, că “timpu-i bani,” vorba metresei. “A descoperit că nu-i chiar aşa ca în caseta pe care o vizionau în grup, doar fanteziile fiind individuale. La fel ca şi Vargas Llosa, păstrând totuşi proporţiile, autorul şi-a pierdut fecioria tot cu o femeie de moravuri uşoare. “A marcat banul” şi a ajuns suspect de vesel printre băieţii de la şcoală “pe care deja îi privea de sus.” Parcă spre final, la rememorarea momentului în care şi-a pierdut virginitatea, Cami purta alt nume. Dar ce mai contează. Poveştile sunt savuroase, fără lascivităţi etice sau fandacsii stilistice. Omul e cu treabă. Vine. O face. Şi apoi povesteşte. Precum băieţii în armată. Şi povesteşte al dracului de bine.
Cartea, însoţită de caricaturile lui Topan, cu o copertă, evident roşie, nu e doar un stimul pentru provocarea simţurilor, ci un raport din universul grăbit, dar imediat: moravuri uşoare, companii selecte de o oră, tăvăliri prin crâşme sau pe plajă, o carte palpitantă. Se regăseşte în ea orice vârstă. Nu este recomandată cardiacilor şi celor care fac nu povestesc.
Pe blogul lui Hobbitu, sub titlul Amour de Jour. Povestea unui zâmbet am întâlnit la scrierea recenziei un emul de-al versatului Toma, deloc junior în arta seducţiei. La fel de direct şi de original.
De acelaşi autor
Marius Ghilezan
comentarii: 0
Eseuri
Barack Obama – Îndrăzneala de a spera
În iulie 2004, Barack Obama a electrizat participanţii la convenţia naţională a Partidului Democrat cu un discurs care se adresa americanilor din întregul spectru politic. Mai ales o expresie a rămas fixată în mintea ascultătorilor ca un memento că, în ciuda tuturor neînţelegerilor şi conflictelor din istoria ţării noastre am fost întotdeauna călăuziţi de un optimism tenace în ceea ce priveşte viitorul sau de ceea ce senatorul Obama numeşte “îndrăzneala de a spera“. Acum, în Îndrăzneala de a spera, senatorul Obama afirmă că “avem nevoie de un nou tip de politică – o politică pentru cei care s-au săturat de partizanatul înverşunat şi care au fost îndepărtaţi de “bătăliile permanente” pe care le vedem în Congres şi în campaniile electorale, o politică bazată pe credinţa, nediscriminarea şi nobleţea spiritului care se află în centrul experimentului nostru improbabil de democraţie”. El explorează acele forţe – de la frica de a pierde la nevoia perpetuă de a strânge bani şi la puterea mass-mediei – care îl pot sufoca până şi pe cel mai bine intenţionat politician. El scrie, de asemenea, cu un ton surprinzător de intim şi cu un umor autopersiflant, despre acomodarea lui cu funcţia de senator, despre încercarea de a echilibra cerinţele funcţiei publice cu ale vieţii de familie şi despre propriul angajament religios din ce în ce mai profund. În centrul acestei cărţi se află viziunea senatorului Obama despre cum putem depăşi neînţelegerile dintre noi pentru a ataca probleme concrete. El analizează insecuritatea economică crescândă a familiilor americane, tensiunile rasiale şi religioase din stat şi ameninţările transnaţionale - de la terorism la pandemii – care se adună dincolo de graniţele Americii. El vorbeşte de asemenea despre rolul pe care îl joacă credinţa într-o democraţie – despre domeniile unde este vitală şi despre cele unde nu trebuie să se amestece niciodată. La baza poveştilor lui despre familie, prieteni, membri ai senatului şi chiar despre preşedinte stă căutarea neobosită a unei legături: fundamentul pentru un consens politic dătător de speranţă.
comentarii: 0
În curs de apariţie
Gillian Flynn – Locuri întunecate
Locurile întunecate sunt amintirile din mintea lui Libby Day. Acum are un pic peste 30 de ani şi este falită. A trăit 25 de ani din donaţiile miloase ale celor care au vrut să-i asculte povestea sau care au vrut doar să-si spele propriile păcate… Dar banii s-au terminat! O şansă pare să apară dinspre membrii unui club ciudat, Clubul Ucigaşilor. Aceştia vor să-i ofere lui Libby 700 de dolari pentru a dezgropa amintirile. Ei cred ca Ben este nevinovat şi vor să redeschidă ancheta. Treptat, adevărul inimaginabil iese la iveală, aşa că Libby se trezeşte de unde a plecat- fugind de un ucigaş.
comentarii: 0
Junior
White E.B. – Pânza lui Charlotte
“Ăsta da, porc!” Acestea sunt cuvintele pe care Charlotte, un păianjen care trăieşte sus, într-un colţ al hambarului, le-a ţesut pe pânza ei, pentru a-şi exprima sentimentele faţă de Wilbur, purceluşul. Pe Wilbur îl iubeşte toată lumea: şi Fern, fetiţa care i-a dat lăptic cu biberonul, salvându-l de la moarte, şi gâştele, şi oiţele din ogradă, până şi şobolanul Templeton. Viaţa pe care o duce în coteţul lui ar fi minunată, dacă stăpânii n-ar plănui să îl taie de Crăciun. Aşa că prietenii se pun pe făcut planuri de salvare, iar Charlotte, pe ţesut pânze…miraculoase.
comentarii: 0
Laureaţi Nobel
Imre Kertesz – În afara destinului
Premiul Nobel pentru Literatură, 2002
“pentru scrierile care ţin de fragilitatea experienţei umane împotriva barbariei istoriei”
În 2002, Academia Regala din Suedia i-a acordat Premiul Nobel pentru literatură.
Dacă citim această carte, putem spune că şi expresia de “timp petrecut”, care o folosisem anterior, este exagerată şi ar putea fi mai degrabă înlocuită cu “timp oprit”.
De acelaşi autor
comentarii: 0
Literatura contemporană
Federico Andahazi – Mironosiţele
Ce-ar fi dacă aţi afla că marii scriitori ai lumii au fost, de fapt, nişte impostori? Este anul 1816. În Villa Diodati, casa de vacanţă de pe malul lacului Leman din Elveţia închiriată de lordul Byron, se petrec lucruri ciudate. Personajele care îşi fac apariţia sunt dintre cele mai ilustre: Percy şi Mary Shelley, Claire Clairmont şi, nu în ultimul rând, John William Polidori, medic şi secretar al lui Byron, scriitor frustrat, ros de invidia pe care i-o poartă şefului său. El este, de fapt, personajul-cheie al romanului, pentru că cineva hotărăşte să îi dezvăluie o taină teribilă, o taina ce poate schimba faţa lumii… Pacte stranii, legături bolnăvicioase, scene fierbinţi, ironie şi umor negru, toate într-un adevărat roman gotic modern. Un roman în care literatura este protagonista.
comentarii: 0
Poezie
Ion Monoran – Inedit
E-n cimitir mersul meu norocul
şi moartea-i o durere de măsea
Suntem prea mulţi să le-nţelegem jocul
si prea puţină moarte am avea
Orice-i obscur e veşnic şi ne cere
şi noi îl locuim ca pe un oraş
Şi străzile mi-s lunile de miere
şi-n mahala pământul e ostaş
Ne-ar trebui un mire de la sat
pe-un cal nepotrivit, bătrân şi şchiop
El ar fi Noe, timpul Ararrat
când de corăbii ne-am ascunde în potop
Mărie, Mărie
Cineva cu soare / Te-a sădit prin mine / Ca pe o cărare / Verdele tău nume / Mi l-a scris pe valuri /Şi nu mai am prunduri / Şi nu mai sunt maluri
Sângele meu creşte / Perina pe pat / Ochiul îşi ascultă / Steaua de bărbat / Şi de -or sta miresme / În frunzele de prun / Glasul meu prin ele / Şuieră nebun
Mărie,Mărie / Cineva mă-ndeamnă / Să-mi ascult prin tine / Ploile de toamnă / Mi-ar părea izbânda / Anotimp de bal / Chiar de-ar fi destinul / Paşnic şi banal / Şi-am să-ţi urc rotundul / Fetei ca un ban/Arătând-ul lumii/
Norocos liman
Mărie,Mărie / Cineva departe / Te-a zidit prin mine / Dincolo de moarte.
Poveste
Povestea mea e un vast asediu
în care timpul schimbă prizonieri
Ieri s-a ascuns cetatea în incendiu
Şi hoţii s-au ascuns în temniceri.
Să-ţi faci un leagăn limpede din lume
când somnul ca o schijă te-a trezit
e ca şi cum o moarte s-ar opune
când tu de moarte sigur ai murit
Şi câinii simt ciobanul când apune
şi oile au laptele cernit
şi numai tu străbaţi ce stă-n tăciune
cu flacăra în tine ca un mit
Şi dacă-n zid femeia te iubeşte
urci şarpele şi cazi în viitor
şi zidul parcă-n tine se opreşte
când schela ţi-a scăpat de sub picior.
Povestea mea, odaie nesfârşită
În care cad pereţii în oglinzi,
pe dinăuntru mobilă cernită
e ca un mort cu care te deprinzi.
Zlatna 1971 Ion Monoran
Poeziile fac parte dintr-o colecţie privată a lui Mihai Haţegan, un prieten de-al său din Oarda de jos (Alba), unde petrecerea vacanţele de vară, între anii ‘68-75. Vasile Catargiu, din aceiaşi localitate, îi recită şi acum poemele.Poetul uitat al Timişoarei, unul dintre cei mai talentaţi optzecişti, nu a fost preocupat niciodată de publicarea operelor sale. A fost răpus de un infarct şi a murit în ziua de 4 decembrie 1993. Rolul său în revoluţia din 1989 a fost crucial. El a avut iniţiativa opririi tramvaielor în Piaţa Maria, astfel încât călătorii să fie obligaţi să treacă prin locul miniprotestului din faţa bisericii lui Tokes. Recent, Editura Cartea Românească i-a publicat un volum postum “Eu, însumi”.
Manuscrisele au intrat în posesia fiicei autorului şi vor face parte din noul volum care se va publica în curând.
comentarii: 0
Povestiri
Irvine Welsh – Acid House
Spre deosebire de cărţile anterioare, Acid House se bazează însă mai mult pe satira socială, intrigile se întreţes într-o lume feroce, lovind în banalitate şi grotesc, descoperind o comedie neagră. Doi profesori de filozofie se ceartă până încep să se ia la pumni; băieţii care se ocupă de transportul mobilei devin obiect al dorinţei pentru vedetele de la Hollywood; Dumnezeu însuşi, enervat de impotenţa unui tânăr nefericit, se implică în acţiune şi îşi transformă progenitura într-o muscă. Nihilismul şi egoismul rămân trăsăturile de bază ale drogaţilor, de nedistins din această perspectivă, care îşi spun pe rând poveştile cutremurătoare.
De acelaşi autor
comentarii: 0
Proză scurtă
Ovidiu Pop – Trickster
Trickster este, povestea lui Doru, conceput „din greşeală” de doi muncitori proaspăt urbanizaţi şi crescut de bunici în anii socialismului atotbiruitor în arhetipalul sat ardelenesc Roagăz. Doru e un copil sănătos, normal şi inteligent, numai că refuză multă vreme să vorbească.
În paralel cu această existenţă ca atâtea altele, au loc evenimente ciudate, culminând cu apariţia lui Pan, personaj proteic şi bulgakovian, care pare să urzească modelul complicat al lumii întregi dintr-un mozaic de „secvenţe“, dintre care istoria de faţă nu este decât unul din fire.
comentarii: 0
Religie
Nicolae Mareş – Ioan Paul al II-lea-Un Papă Sfânt
Papa Ioan Paul al II-lea s-a impus prin faptele sale, prin dăruirea şi hotărârea cu care a condus barca credinţei timp de aproape 27 de ani (dintre cei mai furtunoşi din istoria mileniului trecut), cât şi prin implicarea directă şi constantă — ca un lider vertical şi credibil pentru pace, dreptate şi echitate socială — într-o lume în puternică derivă pe multiple planuri. Chiar dacă memoria omenirii se dovedeşte, după trecerea Pontifului la cele veşnice, a fi scurtă, totuşi — prin modul în care s-a manifestat — dăruirea până la sacrificiu cu care a acţionat până la ultima suflare îl califică pe Papa Ioan Paul al II-lea drept un Sfânt al vremurilor noastre. Ioan Paul al II-lea a fost un dar al Providenţei atât pentru generaţia contemporană, cât şi pentru cele viitoare, iar memoria lui trebuie perpetuată şi cinstită în altarele credinţei. Numai un Om sfânt putea ridica ştacheta dreptăţii, înţelegerii şi iubirii atât de sus , pe o mare atât de învolburată.
comentarii: 0
Roman
Andrei Makine – Viaţa unui bărbat necunoscut
Viaţa unui bărbat necunoscut, o veritabilă epopee, intimă şi tulburătoare, centrată pe o poveste de iubire ieşită din comun. Andrei Makine nu lasă nimic pe dinafară: foametea, prostituţia, josnicia soldaţilor, orfanii războiului, cruzimea, speranţa exaltantă şi generozitatea, fără a ceda vreo clipă lirismului lacrimogen sau realismului sordid.
De acelaşi autor
comentarii: 0
Roman de dragoste
Philippe Forest – Iubirea din nou
Iubirea din nou este un roman despre neputinţa naratorului de a se elibera de un vechi amor, de a termina o poveste scurtă şi condensată, şi de a trăi o nouă iubire cu Lou, care, la rândul ei, are o fiică de patru ani. Pauline rămâne o devoratoare de iubire, împiedicând separarea părinţilor, ca şi cum totul ar trebui să rămână neschimbat între ei, în acelaşi decor imuabil.
comentarii: 0
Roman politist
Peter James – Aproape mort
În noaptea în care şi-a ucis nevasta, Brian Bishop se afla la şaizeci de mile distanţă. Sau cel puţin aşa i se pare detectivului Roy Grace, care, pe măsură ce investighează cazul, îşi dă seama că lucrurile nu sunt deloc aşa cum au părut la început, că dincolo de chipul respectabil al unui om se ascunde patologia unei minţi perverse.
comentarii: 0
Roman psihologic
Edwards Kim – Fiica tăcerii
Această dramă impresionantă începe într-o noapte de iarnă din 1964, când o furtună îl obligă pe doctorul David Henry s-o ajute pe soţia sa să-i aducă pe lume pe gemenii lor. Fiul, născut primul, este perfect sănătos, dar medicul recunoaşte imediat la fiica sa Sindromul Down. Pentru motive de a căror validitate încearcă să se autoconvingă, bărbatul va lua o decizie într-o fracţiune de secundă, care îl va bântui însă de-a lungul întregii vieţi. Îi cere asistentei sale, Caroline, să ducă fetiţa la un orfelinat. Însă femeia se hotărăşte să crească ea copilul şi se mută într-un alt oraş. O carte captivantă şi o poveste minunat urzită, despre vieţi paralele, secrete de familie şi puterea mântuitoare a dragostei.
comentarii: 0
Sport
Radu Paraschivescu – Fanionul roşu
Ne-am obişnuit să-i glorificam pe sportivi. Să-i ambalam în locuri comune şi în clişee uleioase. Să facem din ei ambasadori de conjunctură sau cotizanţi la vistieria bucuriilor noastre zilnice. Eventual să-i transformăm în modele. Fanionul roşu propune un alt tip de abordare nu neapărat demitizantă, dar în orice caz realistă.
De acelaşi autor
comentarii: 0
Teatru
William Shakespeare – Hamlet
A fi sau a nu fi -e întrebarea.
Mai demn e oare soarta nemiloasă
S-o laşi să te înfrunte, să te-împroaşte
Cu cruntele-i săgeţi? Sau, împotriva
Nemărginitei mări de duşmănie
Să te înalţi, voind a-i pune capăt?
De acelaşi autor
comentarii: 0
Tehnici de scriere
Exesul de textualism dăunează literaturii
Mesajele scris
e ne copleşesc. Pe panouri, televiziuni, ziare şi chiar pe meniurile restaurantelor. Poate niciodată în istoria civilizaţiei cuvântul scris nu a sărit aşa în faţa ochilor. Primim zilnic peste o mie de mesaje. Câte reţinem? Pe cele care ne îndeamnă la acţiune, ne provoacă bucurii sau conţin elemente de mister.
Un poem bine scris deschide mintea umană spre noi perspective. Un singur şir de fraze, într-o scurtă poveste, poate să însumeze succint toată filosofia existenţei, pe care o clamăm cu voce tare: “Asta-i viaţa!” De multe ori avem să descoperim că şi alţii gândesc la fel ca şi noi. Un roman bine articulate poate să ne schimbe viziunea asupra relaţiilor noastre sociale şi propriile poveşti. Este adevărat că literature e o artă. Principalul scop al acesteia nu este strict funcţional. Prin “Moby Dick”, Herman Melville nu a urmărit o simplă informare a cititorilor despre vânătorii de balene. Scopul este complex şi variat. Îngrijorat faţă de costul riscului aventurii, obsesia psihologică faţă de trecut, viziunea lumii asupra sorţii, norocului, ghinionului din sufletul omului, toate îl fac pe autor să aducă în faţa cititorilor mai mult decât un eseu.
Literatura este mai mult decât o acţiune de transmitere a poveştii. În 500 de pagini, Melville a spus mai mult decât o poveste.
Luând în considerare comparaţia: “dacă pictura era considerată strict funcţională în trecut, nu putea fi văzută altfel decât o meserie. Rolul picturii era de a prezenta obiectiv realitatea. Picasso, din această perspectivă, n-ar fi ajuns niciodată la cubism. S-ar fi dus în Cuba unde şi-ar fi organizat o afacere portuară şi ar fi mâncat senviciuri calde” scrie Eric Martin pe site-ul Associatedcontent.com (traducere: Florin Moise)
comentarii: 0
Top 10
Paulo Coelho – Învingătorul este întotdeauna singur
O zi la Cannes. Scena: strălucitorul festival de film. Personaje principale: Igor Malev şi Ewa, fosta lui soţie. Personaje secundare: actorii principali şi figuranţii fastuoasei lumi a filmului şi a modei. După o despărţire dureroasă, Igor, un om de afaceri rus, elaborează un plan pentru a-şi recâştiga fosta soţie. E dispus să facă orice sacrificii, inclusiv umane, în numele acestei iubiri devastatoare, care distruge totul în jur, dezintegrându-i inclusiv pe cei care o trăiesc. Cu un scenariu „imaginat“ de autorul care a vândut peste 100 de milioane de exemplare din cărţile sale, Învingătorul este întotdeauna singur este o parabolă a superficialităţii, lăcomiei şi cultului celebrităţii, un crud portret al lumii de azi.
„Când m-am hotărât să fac o descriere fotografică a epocii în care trăim, am scris acest roman“, spune Paulo Coelho. Învingătorul este întotdeauna singur e o meditaţie asupra laturii întunecate a succesului, asupra destinului visurilor inocente într-o societate marcată de o profundă disoluţie a valorilor.
„Succesul lui Coelho nu s-a născut din arta de a povesti ceea ce vede, ci din harul de a ne apropia de ceea ce e invizibil. Iată de ce cărţile lui, cum ar fi spus Saint-Exupéry, trebuie citite cu inima.“ ELLE, Spania
„Încă o dată, milioane de cititori se vor identifica cu acest om care ştie drumul către sufletele lor.“ La Gazetta del Mezzogiorno, Italia
De acelaşi autor
comentarii: 1
Viata autori
“Luceafărul” lui Eminescu, cel mai lung poem de dragoste din lume
Academia Recordurilor Mondiale (World Records Academy) a anunţat săptămâna trecută că a omologat “Luceafarul” lui Mihai Eminescu drept cel mai lung poem de dragoste , cu 98 de strofe. Pe pagina oficială a instituţiei, alta decât Guinness Book, se precizează că poezia lui Eminescu “poate fi descrisa simplu (ca pentru generaţia You Tube de astăzi) ca o combinaţie între “Pe aripile vântului”, datorită caracterului romantic, “Star Trek”, pentru elementele de science fiction, şi “Love Story”". În baza acestor argumente, cei de la spun despre “Luceafărul” că poate fi considerat atât un poem romantic, cât şi unul modern, al mileniului trei.
comentarii: 1
Cine(n-)are nevoie de Marius Oprea
mai mult
Carmen Muşat În martie 2006, în răspăr cu opinia generală, împărtăşită deopotrivă de politicieni şi de unii dintre reprezentanţii societăţii civile, Marius Oprea, actualul preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR, azi IICCMEParteneri
Pentru suporterii nostri
Statistics