Recenzii:
articole populare
Cultura la Zi:
Din Categoria: Cartea săptămânii Mihai Eminescu – Poezii

Eminescu nu a avut timp să-şi adune creaţia într-un volum „de autor”, tot astfel cum nu a avut, de fapt, nici timp să o încheie, lăsându-ne moştenire un şantier de proporţii uriaşe – pe cât de fascinant, pe atât de copleşitor. Această nouă ediţie restituie o parte însemnată a operei poetice, readucând-o, totodată, la datele ei primordiale, ordonate potrivit anilor când au fost scrise

Din Categoria: Cartea lunii Mihai Eminescu – Versuri din manuscrise

Volumul de față adună multe dintre acele „crâmpeie închegate“, cum le numea Perpessicius, pe care acesta doar le-a transcris și tipărit în mărunta literă a aparatului critic din ediția de Opere, dar pe care le-a „uitat“ totuși acolo. Readunate cu grijă și puse împreună, ele își regăsesc ceva din rostul lor inițial: acela de a fi poezie.

Din Categoria: Noutăți editoriale Smaranda Vultur – Germanii din Banat prin povestirile lor

În această a doua ediție revăzută și adăugită, volumul coordonat de Smaranda Vultur reuneşte interviuri autobiografice şi studii antropologice despre minoritatea germană din Banat şi creionează imaginea germanilor din Banat despre ei înşişi

Din Categoria: Enciclopedii Frederic Laupies – Dicţionar de cultură generală

Impresionantul dicţionar coordonat de Frederic Laupies apare ca un instrument esenţial de iniţiere pentru cititorii tineri, dar şi de consolidare şi aprofundare a cunoştinţelor pentru cei care au deja o cultură generală mai mult sau mai puţin vastă.

Cristian Fulaş, la Bucureşti, despre volumul Cei frumoşi şi cei buni

Editura Polirom vă invită joi, 18 ianuarie, de la ora 19:00, la Librăria Cărtureşti Verona – Cafenea (str. Arthur Verona, nr. 13-15), la o întîlnire cu scriitorul şi traducătorul Cristian Fulaş, cu prilejul apariţiei volumului Cei frumoşi şi cei buni, publicat în colecţia Ego Proză a editurii. Invitaţi, alături de autor: Carmen Muşat, Bianca Burţa-Cernat şi Ovidiu Şimonca. „Am scris volumul pentru că mă apăsau poveștile din el, pentru că simțeam că trebuia să le spun și am găsit timpul să fac asta. Scrisesem două cărți despre un om care părea să trăiască într-o lume moartă, am simțit de astă dată nevoia să spun poveștile lumii vii. Iar nașterea acestei cărți s-a petrecut odată cu cimentarea ideilor mele despre acest rău care nu mai poate fi scos din lume, care nu numai că ne definește, ci aproape că ne creează. Simțeam nevoia să scriu despre el și am făcut asta timp de vreun an și jumătate (…).” (Cristian Fulaş în dialog cu Mihai Radu, în Caţavencii, 3 ianuarie 2018) „Volumul lui Cristian Fulaş este unitar în diversitate: tema este aceeaşi, a alienării contemporane. Autorul nu comite însă texte teziste; el are o mare imaginaţie epică, ştie să imprime prozelor efectul de verosimilitate: personajele sînt vii, crizele lor te izbesc şi se reţin. Cei frumoşi şi cei buni este intervalul experimental al unui foarte bun prozator, de la care, sînt absolut convins, vom avea parte de multe surprize cît se poate de plăcute. Cristian Fulaş este unul dintre prozatorii noului val, care nu numai că îşi ia vocaţia în serios, dar are şi posibilităţi extrem de diverse şi de rafinate.” (Bogdan...

Întâlnire cu scriitorul Tudor Ganea la Galaţi

Vineri, 19 ianuarie, de la ora 18:00, la Librăria Humanitas Galaţi (Str. Domnească, nr. 45), scriitorul Tudor Ganea va intra în dialog cu cititorii gălăţeni pornind de la romanele Cazemata şi Miere, apărute la Polirom, în colecţia Ego Proză, disponibile şi în ediţie digitală. Invitat, alături de autor: Doru Căstăian Cazemata (Polirom, 2016) este romanul de debut al lui Tudor Ganea pentru care a fost recompensat cu Premiul „Tînărul prozator al anului 2016” şi Premiul pentru debut al revistei Observator cultural. „Tudor Ganea e stăpînul unui domeniu. Şi-a construit o lume fantastică, dar pipăibilă şi recognoscibilă, pînă în momentul în care misterul tulbură apele, în perimetrul Constanţei şi al mării. Acolo se plimbă, fără să perceapă realitatea înconjurătoare şi fără să elibereze secrete întunecate, personaje memorabile. Fiecare are o identitate precisă, fiecare are o poveste care trebuie spusă – deşi nu o să ştii niciodată care e adevărul adevărat. Acest debut ar trebui notat de critică în carneţelul de bal. E un mare talent.” (Florin Iaru) Pentru cel de-al doilea roman al său, Miere, Tudor Ganea a fost nominalizat la începutul acestei luni la categoria „Tînărul prozator al anului 2017”, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori. Satul Mireni pare un loc banal, dar locuitorii lui nu sînt nici pe departe nişte oameni obişnuiţi. Un tînăr trece cu motosapa dintr-un capăt în celălalt al satului, lăsînd în urmă un dezastru, un pilot aduce la sol avionul de vînătoare şi află că băieţelul său s-a vindecat misterios de o boală incurabilă, un cutremur devastează Bucureştiul… Planurile multiple din real alunecă pe nesimţite în fantastic, iar toate firele de la începutul romanului, aparent haotice, converg spre pădurea de salcîm, sursa mierii cu proprietăţi misterioase, ce pare să determine irevocabil soarta personajelor. O poveste în crescendo, încadrată într-un timp magic, ce are puterea de a-l vrăji iremediabil pe cititor. Tudor Ganea (n. 1983, Bucureşti) a absolvit în 2008 Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti şi este arhitect. În clasa a X-a a scris prima sa povestire, care i-a adus locul I la un concurs de proză între liceele din Constanţa, la care fusese înscrisă fără ştirea lui de profesorul său de limba şi literatura română. De atunci a început să scrie – în special povestiri – şi nu s-a mai oprit....

Mihai Eminescu era incomod pentru Puterile Centrale

Motto „Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.” Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic. Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari. „Mai potoliţi-l pe Eminescu!” „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani. Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui...

Pentru o catedră Mihai Eminescu

Un drum început şi neterminat de vrednici înaintaşi este o datorie morală pentru cei care vor veni pe acest drum, drumul cunoaşterii lui Eminescu. Nicolae Iorga istoric de o dimensiune universală, Pompiliu Constantinescu critic literar şi estet cultural de o mare luciditate, Constantin Noica gânditor profund român, aceşti mari români au în comun voinţa de  a fonda o catedră Mihai Eminescu. De ce ne trebuie o catedră Mihai Eminescu? Mihai Eminescu a fost o personalitate culturală complexă, poet, prozator, dramaturg, eseist, cronicar literar şi dramatic, ziarist şi pamfletar, romancier şi cugetător filosofic.Este considerat cel mai mare scriitor român din toate timpurile dar şi cel mai mare poet pe care l-a dat pământul acestui neam. Datoria noastră nu este în a-i ridica ode, laude, statui. Datoria noastră este de a-l înţelege, de a-l reprepzenta corect, lucid. Ideile sale sunt marcate de genialitate, dar pentru a-l înţelege mai bine trebuie să-l studiem şi mai ales să-i înţelegem opera. Dumitru S. Panaitescu(Perpessicius) şi-a jertfit viaţa şi lumina ochilor dându-ne ediţia defintivă a operei eminesciene, monumentala Eminesciana în XVII volume, ediţia Perpessicius. George Călinescu ne-a dat cea mai interesantă biografie a poetului scriind Viaţa lui Mihai Eminescu. Continuându-şi munca de arheolog în personalitatea şi  opera poetului prin descifrarea operei sale în cinci volume de critică, Călinescu este singurul critic care a încercat să explice binomul om-operă. Toate acestea sunt prea puţine pentru a ne forma o părere exactă despre poet.Manuscrisele sale sunt pline de idei, frânturi de versuri şi fraze,  semn al unei frământări geniale a minţii şi a unei voinţe supraomeneşti a inimii. Atacurile de care Eminescu are parte în ziua de azi pot fi explicate prin vorba marelui nostru poet Tudor Arghezi, cine nu-l respectă azi pe Eminescu dă dovadă de imbecilitate. Mihai Eminescu nu trebuie nici adulat,  lauda sterilă nu ajută la nimic, dar nici ponegrit trebuie înţeles la monumentala sa valoare, aşa cum germanii l-au înţeles pe Goethe, italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, francezii pe Hugo şi Baudelaire şi cum multe alte popoare civilizate au făcut-o cu marile  monumente culutrale.Ruşii au un cult pentru marele lor poet Puşkin. Munca criticilor literar ruşi, plini de  sentiment naţional,  s-a materializat în ediţii critice definitive, comentate şi adnotate.Traducerea în marile limbi de circulaţie universală, l-a făcut pe Aleksandr Puşkin mai cunoscut...

Melancolia de Crăciun

Ceea mai fericită sărbătoare a creştinătăţii este un prilej de meditaţie şi gândire. Meditezi la ce trebuie făcut şi gândeşti  la ce ai făcut. O melancolie străbate fericirea exuberantă printre greoii fulgi de nea, melancolia timpului. Crăciunul este cel mai vechi lucru din viaţa noastră şi în acelaşi timp cel mai tânăr. A existat înainte de a ne naşte şi va exista şi după ce nu vom mai fi. Melancolia Crăciunului este tristeţea efemerităţii. Sfânta Sărbătoare ne dăruieşte viaţă, una veşnică, plină de sentimente şi de speranţe. Fericirea se numără în clipe tristeţea în ani. Să lăsăm fericirea să străbată inimile înfrigurate de Crăciun şi să le înrobească pe cele îngheţate. Fericirea că existăm şi că odată în eternitate trăim Crăciunul, căci viaţa ne este o fărâmă de timp. Melancolia este  fericirea tristă a faptului că nu ne putem bucura veşnic de linişte şi frumuseţe. Un Crăciun minunat şi plin de bucurii! Iisus Hristos să ne intre în inimi şi noi sentimente să înflorească; bunătate, înţelepciune şi iubire de aproape. Atât de bătrân şi tânăr în acelaşi timp  Crăciunul celebrează naşterea Vieţii şi a Noului Ierusalim. Echipa bookiseala.ro/buchiseala.ro...

Suferința mântuitoare. Regele și poporul român

Emoția ne-a cuprins la auzul inexorabilei vești despre trecerea timpului. Parte a istoriei Regele Mihai a devenit el însuși o Istorie. O lecție pe care trebuie să o învățăm cu tot sârgul. Personalitatea Regelui este greu de conturat în momente de emoție. Majestatea Sa a dorit să fie prezentat ca un Adevăr Istoric nu ca o șaradă de laude. Demn și plin de modestie Regele a hotărât să trăiască discret departe de țară. Față de alți monarhi care și-au pierdut în diferite împrejurări sceptrul, Regele a trăit plin de curaj soarta dată de Dumnezeu. Singura certitudine este trecerea timpului. Ningând anii peste Majestatea Sa, zăpada vieții sale ne-a arătat că poți trăi fericit departe de fastul lumii și de laudele contemporanilor. Regele a privit singur tragedia poporului nostru, o tragedie explicată cu greu de încercatul nostru popor. Steaua roșie a frânt destinul măreței noastre case regale, nu vom ști niciodată de ce s-a întâmplat acest lucru, doar Dumnezeu știe. Privesc nostalgic la iarna care se instalează în țara noastră, iarna Regele a plecat din țară, tot iarna Regele s-a întors pentru totdeauna în țara pe care a iubit-o cu discreție și cu abnegație. Regele Mihai I a trăit vremuri tulburi, el a fost sub vremuri nu vremurile sub dânsul. A acceptat zâmbind amar, valurile agitate ale vieții, a sperat că va fi parte a pământului acestei țări pentru veșnicie, Dumnezeu i-a îndeplinit dorința. Nu pot scrie, de fapt nu știu, despre personalitatea Regelui Mihai I. După plecarea sa vor mai trebui să treaca câteva ierni pentru a înțelege ce a reprezentat Regele Mihai I. Poate în iarna vieții noastre vom înțelege căile Domnului pentru acest popor. Regele spunea că prea a suferit acest popor, prea a fost încercat. Dumnezeu prin Fiul Său ne-a învățat că suferința e mântuitoare. Scriptura ne oferă multe exemple de sacrificu, culminând cu Mântuitorul Nostru. Regele Mihai I a plecat cinstit de Armată și de Biserică, instituțiile pe care le-a iubit mai presus de sine. Ultimul Mareșal a lăsat un loc gol în panoplia istoriei noastre. Nouă nu ne rămâne decât să ne rugăm lui Dumnezeu pentru Regele Mihai I și pentru poporul nostru pe care Dumnezeu îl păstorește.   A murit Regele…Cuvântul...

Irvine Welsh în România

Celebrul scriitor Irvine Welsh, autorul bestsellerului Trainspotting, se va afla în România în perioada 21-28 octombrie 2017. Unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori ai lumii, precum și unul dintre cei mai iubiți autori Polirom, Irvine Welsh își va întâlni cititorii români la București – duminică, 22 octombrie, ora 18.00, Club Control (Str. Constantin Mille 4), alături de Ștefan Baghiu, Andra Matzal și Vlad Pojoga, precum și la Sibiu – miercuri, 25 octombrie, ora 18.00, Teatrul pentru Copii și Tineret Gong (Str. Alexandru Odobescu nr. 4), alături de Vlad Pojoga și Andrei Terian. Irvine Welsh s-a născut în 1958, în Leith, o suburbie a orașului Edinburgh. A renunțat la școală la vârsta de 16 ani, a participat la mișcarea punk din anii ’70, a schimbat mai multe slujbe și a cântat în câteva trupe rock. În 1993, odată cu publicarea romanului Trainspotting, se impune ca unul dintre cei mai de succes autori scoțieni. Încă înainte de realizarea filmului cu același nume (în 1996), cartea fusese reeditată deja de paisprezece ori. I-au urmat Acid House, Jeg, Porno, Dacă ți-a plăcut școala, munca o să-ți placă și mai mult, Varză reîncălzită, Davaiştii, Viața sexuală a gemenelor siameze, toate apărute în colecția „Biblioteca Polirom” (coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu), în numeroase ediții. Cel mai recent volum al autorului apărut în limba română este T2 Trainspotting (publicat inițial cu titlul Porno și ecranizat anul acesta, în regia lui Danny Boyle), traducere din limba engleză și note de Andra Matzal, continuarea celebrului Trainspotting, a cărui ecranizare a devenit unul dintre filmele-cult ale anilor ’90. Venirea în România a scriitorului scoțian Irvine Welsh este posibilă grație proiectului „Zona Nouă a Culturii”, organizat de Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național*. „Zona Nouă a Culturii” (Z9Culture) însumează peste 20 de evenimente (conferințe, dezbateri, lecturi și ateliere) ce vor avea loc în nu mai puțin de opt orașe (Sibiu, București, Cluj-Napoca, Brașov, Mediaș, Făgăraș și Sebeș) și își propune să aducă în fața elevilor, studenților și publicului larg din România o serie de scriitori și jurnaliști, atât din țară, cât și din străinătate. Proiectul dorește să faciliteze accesul tinerilor din România la cultura vie și dorește să aproximeze pozițiile în care se regăsesc literatura din România și cultura română în peisajul...