Currently Browsing: Articole

Mihai Eminescu era incomod pentru Puterile Centrale

Motto „Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.” Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic. Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor. Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari. „Mai potoliţi-l pe Eminescu!” „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi...

Pentru o catedră Mihai Eminescu

Un drum început şi neterminat de vrednici înaintaşi este o datorie morală pentru cei care vor veni pe acest drum, drumul cunoaşterii lui Eminescu. Nicolae Iorga istoric de o dimensiune universală, Pompiliu Constantinescu critic literar şi estet cultural de o mare luciditate, Constantin Noica gânditor profund român, aceşti mari români au în comun voinţa de  a fonda o catedră Mihai Eminescu. De ce ne trebuie o catedră Mihai Eminescu? Mihai Eminescu a fost o personalitate culturală complexă, poet, prozator, dramaturg, eseist, cronicar literar şi dramatic, ziarist şi pamfletar, romancier şi cugetător filosofic.Este considerat cel mai mare scriitor român din toate timpurile dar şi cel mai mare poet pe care l-a dat pământul acestui neam. Datoria noastră nu este în a-i ridica ode, laude, statui. Datoria noastră este de a-l înţelege, de a-l reprepzenta corect, lucid. Ideile sale sunt marcate de genialitate, dar pentru a-l înţelege mai bine trebuie să-l studiem şi mai ales să-i înţelegem opera. Dumitru S. Panaitescu(Perpessicius) şi-a jertfit viaţa şi lumina ochilor dându-ne ediţia defintivă a operei eminesciene, monumentala Eminesciana în XVII volume, ediţia Perpessicius. George Călinescu ne-a dat cea mai interesantă biografie a poetului scriind Viaţa lui Mihai Eminescu. Continuându-şi munca de arheolog în personalitatea şi  opera poetului prin descifrarea operei sale în cinci volume de critică, Călinescu este singurul critic care a încercat să explice binomul om-operă. Toate acestea sunt prea puţine pentru a ne forma o părere exactă despre poet.Manuscrisele sale sunt pline de idei, frânturi de versuri şi fraze,  semn al unei frământări geniale a minţii şi a unei voinţe supraomeneşti a inimii. Atacurile de care Eminescu are parte în ziua de azi pot fi explicate prin vorba marelui nostru poet Tudor Arghezi, cine nu-l respectă azi pe Eminescu dă dovadă de imbecilitate. Mihai Eminescu nu trebuie nici adulat,  lauda sterilă nu ajută la nimic, dar nici ponegrit trebuie înţeles la monumentala...

Melancolia de Crăciun

Ceea mai fericită sărbătoare a creştinătăţii este un prilej de meditaţie şi gândire. Meditezi la ce trebuie făcut şi gândeşti  la ce ai făcut. O melancolie străbate fericirea exuberantă printre greoii fulgi de nea, melancolia timpului. Crăciunul este cel mai vechi lucru din viaţa noastră şi în acelaşi timp cel mai tânăr. A existat înainte de a ne naşte şi va exista şi după ce nu vom mai fi. Melancolia Crăciunului este tristeţea efemerităţii. Sfânta Sărbătoare ne dăruieşte viaţă, una veşnică, plină de sentimente şi de speranţe. Fericirea se numără în clipe tristeţea în ani. Să lăsăm fericirea să străbată inimile înfrigurate de Crăciun şi să le înrobească pe cele îngheţate. Fericirea că existăm şi că odată în eternitate trăim Crăciunul, căci viaţa ne este o fărâmă de timp. Melancolia este  fericirea tristă a faptului că nu ne putem bucura veşnic de linişte şi frumuseţe. Un Crăciun minunat şi plin de bucurii! Iisus Hristos să ne intre în inimi şi noi sentimente să înflorească; bunătate, înţelepciune şi iubire de aproape. Atât de bătrân şi tânăr în acelaşi timp  Crăciunul celebrează naşterea Vieţii şi a Noului Ierusalim. Echipa bookiseala.ro/buchiseala.ro...

Spre o altfel de literatură

Am intrat într-o perioadă în care literele se întâlnesc cu evenimentele sociale. Tot ceea ce se întâmplă se poate imprima pa hârtie. Povestea a murit acum există doar informaţia. Literatura de astăzi se bazează doar pe informaţie şi pe observarea atentă a unei realităţi tot mai obstrucţionate şi mai dificile. Impedimentul în a scrie ceva de calitate este renunţarea la vis şi la idei măreţe. Toată literatura din zilele noastre, de bună calitate, nu mai permite omului visul. Am trecut de la elementul oniric al scrisului la cel real, la mundan. Cărţile din zilele noastre pun accentul pe un scris cert şi fără dubii. Invenţia şi fantezia în vis sunt sugrumate de anumite idei preconcepute. Prefer o literatură a visului decât una în care informaţia devine redundantă. Mă refer la beletristica pentru adulţi nu la poveştile scrise pentru încântarea copiilor, unde fantezia este cheia scrisului. Dostoievski, Marquez, Kafka, Kundera, Amos Oz, Ismail Kadare sunt adevăraţi zugravi ai realităţii. Scrisul lor despre oameni şi lume lasă un loc şi pentru vise. Literatura lor este un realism al visului, o lume în care înţelegem această lume cu ajutorul unor mecanisme intime. Cei care scriu în zilele noastre sunt aplecaţi asupra unei realităţi crude şi nedeformate. Personal cred că o literatura realistă îmbinată cu visul ne poate salva din marasmul cultural în care se află lumea. Avem nevoie de cărţi şi de literatură. Avem nevoie pentru a ne citi şi a ne povesti visele, gândurile, speranţele şi dezamăgirile. Avem nevoie de o literatură mare a visului, de o peniţă care să ne deseneze viaţa fără să ne facă să o regretăm. Povestirile cele mai interesante sunt cele la împletirea visului cu realitatea. Memoria literară ne trezeşte la viaţă şi ne îmbie la o senzaţie unică de libertate.   Deschizând orice carte la întâmplare vă rog să începeţi să visaţi… Alexandru...

Bunătărie, din cartea de poveşti

După o vizită la cuptoarele pe vatră de la Bunătărie nu poţi să nu pui mâna pe o carte de poveşti.  Să vă spun cum te simţi. Încă de la intrarea în templul pâinii coapte ca la bunica te întâmpină mirosul carelor şi a poienilor de fân, cum erau odată. Ascultând simfonia coacerii pâinii îţi aduci aminte de pocnitul lemnelor din focul vetrei ţărăneşti. Mirosul îţi rememorează casa bunicii şi pâinea crescută din care întotdeauna rupeai coaja şi fugeai la joacă împreună cu ceilalţi copii.  Înființată în 1994, Europa Star Service SRL a avut ca perspectivă o imagine idilică: să cultive cereale, să macine grâul şi să coacă pâinea în ideea unui control deplin asupra calităţii produsului final, totul bazându-se pe o reţetă veche şi bine împământenită a morăritului şi panificaţiei. Si foarte important, totul a fost făcut de la început în familie din pasiune pentru grâne și pentru meșteșugul morăritului. Pentru a coace Bunatatile după reţete tradiţionale, am optat pentru un cuptor tradiţional pe vatră ca cel al bunicii, îmbunătățit cu un sistem ultramodern de încărcare-descărcare. Casele țărănești, câmpul și livezile, carele și fântânile, toate sunt elemente ale vieții sătești românești din care Bunătărie a extras rânduiala cultivării grânelor și tradiția pâinii – simbol înalt de ospitalitate. Atelierul de cozonaci parcă vine din cartea de poveşti. Brandul Bunătărie, apărut în 2009, este simbolul bunătăţilor din grâne de odinioară. Este un prilej de tihnă, un semn românesc de “bine ați venit!” spus tare, hotărât și neaoș. A crescut ca  un aluat dospit, de la unități de retail mici din județul Giurgiu și București la rețeaua de hypermarketuri Carrefour, Lidl sau Mega...

Carte românească la Biblioteca Willesden Green din Brent

În acest an, Ziua Culturii Naţionale e sărbătorită în Marea Britanie prin inaugurarea unei secţiuni de carte românească la Biblioteca Willesden Green din Brent, marele cartier londonez care găzduieşte cea mai mare concentrare de români din spațiul britanic. Noul fond de carte românească, constând din peste 100 de volume, este constituit pe baza unei donații a Bibliotecii Naționale a României și cuprinde operele marilor clasici ai literaturii române, volume pentru copii, dicționare, manuale pentru învăţarea limbii române, albume de fotografie și cărţi de călătorie, precum și traduceri în limba engleză din cunoscute cărți românești. Secțiunea românească a Bibliotecii Willesden Green, prima de acest tip din Londra, va fi accesibilă atât diasporei românești, ca o modalitate de prezervare a identității cultural-lingvistice a românilor care trăiesc departe de țară, dar și britanicilor interesați de România și de cultura română, precum și celor care învață limba română sau pot citi deja în românește. Secțiunea românească, ce va ocupa un perimetru distinct în cadrul Bibliotecii din Brent, va fi inaugurată sâmbătă, 14 ianuarie 2017, într-o ceremonie la care vor participa dl. Bhagwanji Chohan, Vice-Primar Brent Council însărcinat cu relația cu minoritățile, dl. Octavian Gordon, directorul Bibliotecii Naționale a României și dl. Dorian Branea, directorul Institutului Cultural Român de la Londra. Ceremonia de deschidere va fi urmată de un eveniment comunitar, destinat celor mici. Grupul de bibliofili Romanians Love Books va derula un atelier pentru copiii românilor din Brent, în cadrul căruia cei mici vor crea figurine inspirate din cărțile noastre pentru copii. De asemenea, îndrăgita poveste „Ursul păcălit de vulpe” de Ion Creangă va fi citită în limbile română şi engleză, pentru a-i familiariza pe copiii altor comunități prezenți la eveniment cu poveştile româneşti. Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Român din Londra în colaborare cu Ambasada României, Biblioteca Națională a României, Consiliul din Brent, Biblioteca Willesden Green şi Romanians Love Books. Sursa...

« Older Entries