BOOKiseala – Magazin de cărţi 4 Septembrie 2010

Miercuri, 1 septembrie 2010, ora 18.30, la Libraria Engleză Anthony Frost (Calea Victoriei nr. 45) din Bucureşti, publicistul Florin Iaru îşi va prezenta colecţia de fotografii, cu sprijinul revistei de profil Punctum. Mai aşteptăm pe Gabriel Liiceanu cu “motanul” Siegfried, torcând… cei trei sute de cai putere pe ProMotor, pe dilematicii vechi să explice cum se vede viaţa poetică din Volvo-uri, pe Ioan T. Morar cum se bea cafeaua cu cianură (tautologie necesară) pe la Antipozi, pe  G.M. Tamás să dea exemple la fotografie despre biruinţa capitalismului asupra mijloacelor de producţie şi povestea poate fi fără sfârşit. Numai peliculă să …hie!

Pentru că anul acesta se împlinesc o sută de ani de la moartea lui Lev Tolstoi, Rosemarie Tietze, traducătoarea germană a operelor sale, a fost recompensată cu  prestigiosul premiu german pentru traduceri literare – Paul Celan, scrie Komsomolskaia Pravda, în valoare de 15.000 de euro.

În 2009, regizorul rus Serghei Soloviov i-a adus un omagiu deosebit clasicului Lev Tolstoi, prin lansarea unui nou film “Anna Karenina”, cu Tatiana Drubici şi Iaroslav Boiko în rolurile principale.

Paul Celan a fost un traducător şi scriitor de limbă germană, pe numele său real Paul Pessach Antschel-, evreu originar din România. S-a născut la Cernăuţi, a trecut prin Holocaust, iar o perioadă a locuit şi a lucrat în fosta URSS. A devenit cunoscut în lume prin traducerea operelor lui Cehov şi Turgheniev. Cea mai populară lucrare a sa este considerată traducerea romanului “Un erou al timpului nostru” de Mihail Lermontov. Este considerat drept unul dintre cei mai mari poeţi de limba germană de după razboi, opera sa fiind influenţată semnificativ de acţiunea de exterminare a evreilor în Europa.

S-au făcut nominalizările pentru Premiul Opera Omnia a fundaţiei Prometheus. la secţiunea literatură: Ştefan Agopian, Emil Brumaru, Angela Marinescu sunt cele trei propuneri. Deliberările vor avea loc în septembrie. Juriul este condus de Andrei Pleşu. La secţiunea Opera Prima este numit Stoian G. Bogdan, tânărul care a câştigat toate premiile anul acesta. Alături de el, au mai fost desemnaţi: Andreea Răsuceanu şi Andrei Terian.

Foto: Andrei Pleşu, Ileana Mălăncioiu, una dintre primele câştigătoare ale premiilor Zf

Manual de pictură şi caligrafie este romanul de debut al lui José Saramago, publicat în 1977, nucleul din care se vor dezvolta capodoperele ulterioare ale scriitorului portughez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, 1998.

În curând şi pe Bookiseala.ro

Traducere de Georgiana Bărbulescu
Postfaţă de Mioara Caragea

Protagonistul romanului este un pictor mediocru, desemnat, în loc de nume, prin iniţiala H., care primeşte comanda de a face portretul lui S., directorul unei mari companii. Dureros de conştient de propriile limite, H. recurge la paginile unui jurnal ca mijloc de a-şi analiza slăbiciunile estetice şi de a se înţelege pe sine însuşi, descoperind astfel că simte nevoia să picteze şi un al doilea portret al lui S. Munca la cele două picturi, portretul academic, pictat în modul consacrat şi instituit de normele comenzii, şi celălalt portret, realizat cu intenţia, nefinalizată, de a capta imaginea „adevăratului” S., ne introduce în miezul crizei morale a artistului şi pune în discuţie însuşi fundamentul actului de creaţie estetică. O poveste fascinantă, dezvoltînd una dintre temele predilecte ale lui Saramago: relaţia dintre realitate şi reprezentarea artistică.

FRAGMENT DIN ROMAN:
Mă întreb de ce am scris că S. e frumos. Nici unul dintre cele două tablouri nu-l înfăţişează aşa, şi cel puţin primul ar trebui să-l prezinte într-o lumină favorabilă sau, cel puţin, să ofere o imagine a lui reală, uşor de recunoscut, cu toate ingredientele măgulitoare ale unui portret care va fi bine plătit. De fapt, S. nu e frumos. Dar are dezinvoltura pe care eu am dorit întotdeauna s-o am, un chip cu trăsături dăltuite în proporţia şi raportul exact ce conferă acel aspect solid pe care bărbaţii fluizi din punct de vedere fizic ca mine nu se pot împiedica să-l invidieze. Se mişcă cu dezinvoltură, se aşază pe un scaun fără să se uite la el şi se simte comod imediat, fără o a doua şi a treia căutare a poziţiei potrivite, care trădează stînjeneala sau timiditatea. S-ar spune că s-a născut cu toate bătăliile deja cîştigate sau că dispune, ca să lupte în locul lui, de combatanţi invizibili care mor pe rînd şi cu grijă, fără zgomot, fără elocinţă, netezind drumul, ca şi cum ei ar fi doar simple ramuri dintr-un tîrn. Nu cred că S. e un milionar bogat, în sensul care se dă azi acestui concept, dar are bani din belşug. E ceva care se simte chiar în felul de a aprinde ţigara, în felul de a privi: bogatul nu vede niciodată, nu observă niciodată, doar priveşte şi aprinde ţigările cu aerul unuia care se aşteaptă să-i vină gata aprinse; bogatul aprinde ţigara ofensat, adică, bogatul aprinde ofensat ţigara, pentru că nu e nimeni, acolo, din întîmplare, care să i-o aprindă. Cred că lui S. i s-ar fi părut normal ca eu să mă fi precipitat sau să fi schiţat gestul. Dar eu nu fumez şi am avut întotdeauna privirile suficient de ascuţite ca să-l demontez, ca să dezarticulez (pe) acel (S.) pretenţios gest care începe prin apucarea brichetei şi se termină cu aprinderea flăcării şi stingerea ei, mişcare primă şi ultimă a unei volute care poate fi, după caz, desen de adulare, de linguşire, de complicitate, de invitaţie subtilă sau brutală în pat. Lui S. i-ar fi plăcut ca eu să-i recunosc banii pe care-i are şi puterea pe care i-o bănuiesc. Cu toate acestea, artiştii îşi exercită, prin tradiţie, unele privilegii care, chiar şi atunci cînd nu se folosesc de ele sau se folosesc pe dos, păstrează o aură romantică de ireverenţă care-i confirmă clientului poziţia lui subalternă (provizorie) şi superioritatea lui particulară. în relaţia aceasta, oarecum teatrală, fiecare îşi joacă rolul său. în fond, S. m-ar fi dispreţuit dacă i-aş fi aprins ţigara, dar, mult mai rău decît asta, ar fi fost satisfăcut dacă aş fi făcut-o. N-au fost surprize pentru nici una dintre părţi, şi totul s-a petrecut aşa cum se cuvenea.

Pages: 1 2 3

Google Editions se vrea un competitor al lui Kindle, produs de Amazon. După ce Apple a fost acuzat de încălcarea legilor concurenţei, iar principalul vânzător de cărţi de folosirea unor opere fără a avea drepturi de autor, Google vrea să exploateze rezervorul său imens de web-site-uri, precum şi apreciabila sa bază de date.

Atuul companiei este că va instala dispozitive pe site-urile care vor să vândă cărţi digitale şi vor acorda comisioane acestora. Practic, cititorul nu va mai avea nevoie să dea bani pe e-reader şi va putea citi direct pe calculatorul pe care-l are. Compania americană va produce softuri pentru ca lectura să fie mai uşoară, au anunţat oficialii.

Andrei Pleşu nu e la prima persiflare a internetului. El a mai criticat nevoia românului de a se da mai inteligent. Citeşte aici. În ultimum număr din Dilema veche explică: “A interveni pe „forum“ a devenit, de cîţiva ani buni, un hobby la îndemînă. La sfîrşitul fiecărui articol publicat în presa curentă, o sumedenie de cititori (care, de regulă, nu-şi semnează mesajul cu numele lor adevărat) se pronunţă, fiecare cu inteligenţa şi gramatica lui, asupra articolului cu pricina. Nimic rău, în principiu. Am făcut însă experienţa de a citi, în mai multe rînduri, felurite reacţii la articolele mele. A rezultat o rapidă reflexie asupra acestui nou „gen“ literar şi mi se pare util să o împărtăşesc forumiştilor înşişi.” (Dilema veche, 15-21 aprilie 2010)

Andrei Terian, laureatul premiului de debut al Editurii” Cartea românească” de anul acesta (obţinut la ediţia precedentă de Stoian G. Bogdan pentru volumul ‘Chipurile”), i-a furat startul, cum se zice în atletism, principalului său competitor luni, 22 martie, la Teatrul Odeon, când s-au acordat Premiile Revistei Observator cultural.
Lista premiilor de anul acesta:

Debut
Andrei Terian, G. Călinescu. A cincea esenţă, Editura Cartea Românească

Poezie
Alexandru Muşina, Regele dimineţii, Editura Tracus Arte

Critică/ Istorie literară/ Teorie literară
George Ardeleanu, N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii, Editura Humanitas

Proză
Matei Vişniec, Sindromul de panică în Oraşul Luminilor, Editura Cartea Românească
Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor, Editura Polirom

Eseu/ Memorialistică/ Publicistică
Marius Oprea, Şase feluri de a muri, Editura Polirom

Pe baza voturilor exprimate pe site, în Gală a fost oferit şi Premiul Cititorilor, acordat lui Varujan Vosganian pentru volumul Cartea şoaptelor, Editura Polirom

În cadrul Galei, scriitorului Radu Cosaşu i s-a acordat Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia

Fiecare premiu pentru cele cinci categorii, Debut, Poezie, Critică/ Istorie literară/ Teorie literară, Proză, Eseu/ Memorialistică/ Publicistică, a avut valoarea de 1.000 de roni.
Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia a fost recompensat cu 4.000 de roni.

Juriul: Paul Cernat, Caius Dobrescu, Antonio Patraş şi Carmen Muşat
Invitaţi: Irina Sârbu (voce), Puiu Pascu (pian)
A prezentat Tania Popa, actriţă la Teatrul Naţional Bucureşti.
Trofeele au fost realizate de Elena Dumitrescu – sculptor.

Cătălin Dorian Florescu colindă România cu noul său personaj “Zaira“, din cartea cu acelaşi nume, deja vândută în peste 26.000 de exemplare în ediţiile germane. Scriitorul german de origine română, emigrat pe timpul comunismului în Elveţia, trăieşte absolut din operele sale literare. Zilele acestea se află în turneu de promovare, prin diferite oraşe ale ţării, cu ultimul său roman. S-a inspirat din viaţa unor fiinţe din Banat care au avut ceva excepţional de zis în comunitatea lor şi care au ştiut să-şi spună povestea. Dacă penultimul personaj care a făcut un rol de excepţie în Maseurul orb, Ioan Timiş Palatinuş, a plecat de curând la ceruri, avea doar 57 de ani,  fiind un filosof cu tarabă de cărţii la Moneasa, Zaira Manta, din stea de teatru a ajuns stea de literatură. Ea a povestit reporterului “Evenimentului zilei”:  „Dacă era să fie biografie, nu mi-ar fi convenit. Deşi cartea e foarte scandaloasă. Ai să citeşti şi ai să te îngrozeşti. Sunt o aventurieră şi cam trăsnită”, spune cu un zâmbet cochet personajul trecut de o anumită vârstă. „A fost în soarta mea să inspir o carte şi nu a fost nimic programat”, îşi continuă firul poveştii Zaira.

„Sunt un căutător de comori de poveşti, sunt mereu conştient de ceea ce aud.“

CĂTĂLIN DORIAN FLORESCU, scriitor

În 2005, scriitorul Robert Şerban voia să-l ajute pe Cătălin Dorian Florescu să găsească subiect pentru un roman, motiv pentru care a aranjat o întâlnire cu poetul Traian Dorgoşan. „Am ajuns, s-au făcut prezentările, Cătălin, foarte gentil, a întrebat ce consumăm. Eu am cerut un suc de portocale, dar rebelul meu poet a cerut o votcă. Şi probabil Cătălin, care voia să îl cunoască, avea teamă că votca aia o să-i împrăştie gândurile, a zis că nu se poate. Rebelul parcă a fost înţepat cu o sabie, s-a ridicat de pe scaun şi a şters-o. Rămăseserăm doar noi doi. Eu foarte jenată şi disperată, întrebându-mă „şi acum ce te faci Zaira, cum o repari?”, îşi aminteşte femeia.

Zaira s-a născută într-o familie de moşieri din Gorj. Numele i l-a ales o mătuşă, după ce, într- o călătorie cu Orient Expresul, a cunoscut o familie de iranieni. „Când m-am născut, la şapte luni, ea mi-a pus numele, pentru că, zicea, aveam ochii două linii de supărare – eram supărată pe mama că mă strângea în corsete”, îşi aminteşte Zaira Manta.

La 18 ani, s-a măritat cu iubitul din copilărie, Iancu, şi a renunţat la Institutul de Teatru, deşi intrase pe primul loc. Pe lista iubirilor oficializate au urmat un critic muzical, un actor, un om de cultură, cel al cărui nume încă îl poartă şi cu care s-a stabilit, în 1968, la Washington. După destrămarea căsătoriei lor, a revenit tot mai des la Timişoara, unde o aştepta iubirea „amânată”, cu poetul Traian Dorgoşan.

Personaj de carte („Der blinde Masseur“, Cătălin Dorian Florescu), dar şi de film („Văzduh“ în regia lui Robert Şerban), Timiş a pregătit cu succes tineri pentru Facultatea de Filozofie din Timişoara şi a organizat tabere de filozofie în Moneasa, judeţul Arad.

„Văzduhosu“ (omul care vede cu duhul), cum era Timiş poreclit, putea fi văzut în fiecare zi în piaţa principală din staţiunea Moneasa, în faţa unei tonete din lemn plină de cărti. „Obiectivul meu nu e să fac bani din cărţi. Am vrut să demonstrez că atunci când librăriile mor la oraş, eu pot să fac treaba la ţară. Cât despre furat, nu îmi e teamă. Cine fură cărţi în ziua de azi? Dacă aş vinde alcool, ar fi altceva“. Întrebat de cum i-a venit ideea să deschidă o minilibrărie printre multe alte tarabe pline de kitsch-uri, Ioan Timiş Palatinuş a declarat: „Hotărâtoare pentru a face librăria au fost câteva cuvinte ale lui Gabriel Liiceanu, rostite într-o emisiune la Radio Europa Liberă, în ‘90. Trebuie să-i dăm poporului român să citească ceea ce i s-a oprit să citească, a spus filozoful. La fel ca Liiceanu, şi eu am considerat că pot să ajut oamenii să se apropie de lectură.Cartea e comoară, pentru că la început a fost cuvântul“

Cătălin Dorian Florescu s-a născut la Timişoara, în 1967, iar de la 15 ani trăieşte cu familia la Zürich, în Elveţia. Romanul de debut, „Vremea minunilor” (Editura Pendo, Zürich, 2001) a fost distins cu Premiile „Pro Helvetia” şi „Hermann Lenz”, „Cartea de Limba Germană” a anului din partea Fundaţiei Elveţiene Schiller, „Cartea anului” în oraşul Zürich (2001), Premiul „Chamisso” al Academiei din Bayern (2002) şi Premiul „Anna Seghers” (2003).

 La Editura Polirom au apărut „Vremea minunilor”, „Drumul scurt spre casă” şi „Maseurul orb”, toate romanele fiind inspirate de personaje reale.

Andrei Dimitriu a fost numit director interimar al Filarmonicii Naţionale “George Enescu” din Bucureşti, după pensionarea lui Cristian Mandeal, apărută în urma unui scandal de proporţii cu angajaţii care l-au acuzat că a folosit Filarmonica în interese private.

Andrei Dimitriu face parte dintr-o veche familie ţărănistă. Fratele său geamăn, Sorin, a fost unul dintre cei mai marcanţi lideri ai Fondului Proprietăţii de Stat. Pe vremea când el, Andrei, conducea Societatea Română de Radio, instituţia a ajuns pentru prima oară după un deceniu pe profit.

Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, cel care l-a numit, îl consideră un profesionist venit din afara sistemului care ştie arta managementului cultural.

Fotografiile regizorului Radu Afrim vor fi prezentate publicului joi, 4 martie, la ora 18.30, la Libraria Engleza Anthony Frost, odată cu lansarea numărului doi al revistei de fotografie “Punctum”. Revista publică în fiecare număr un portofoliu al unei personalităţi din domeniul cultural, pasionată de fotografie: Radu Afrim a fost invitatul special al acestei ediţii, informează Hotnews.

„Încerc să duc înspre bizar un anumit tip de erotism, să creez o atmosferă suprarealistă care să nu se regăsească neaparat în compoziţie, ci în trupurile celor pe care îi fotografiez. Trupurile au poveşti. Iar eu fotografiez întâmplări şi trupuri, nu trupuri lipsite de întâmplări“, spune regizorul într-un interviu realizat de fotograful Cosmin Bumbuţ, editorul publicaţiei.

Marin Mălaicu – Hondrari şi Gabriel Daliş se vor întâlni miercuri, 24 februarie, ora 18,00, la Clubul Institutului Blecher de sub egida Uniunii Scriitorilor, în sala Oglinzilor, cu cititorii la o seară de lectură.  Organizator este Claudiu Komartin.

Gabriel Daliş s-a născut la 8 mai 1978. A studiat Ştiințele Economice şi Teologia. A publicat, până în prezent, patru volume de versuri: Semnale de sambată (1996), Întoarcere acasă (1998), Chip Împreună (1999) și Copacul fără urmaş (2005). Prezent în două antologii și în Enciclopedia Bucovinei vol. II. A publicat în: Convorbiri Literare, Bucovina Literară, Dacia Literară, Crai Nou, Outopos, Orizonturi, Poezia, Poesis, Luceafărul etc. Semnează recenzii pe BOOKiseala.ro și pe Hyperliteratura.ro. Premiul de debut pentru carte de poezie (1997), Premiul pentru carte de poezie (1999, 2000), Premiul Iulian Vesper (2000).

Marin Malaicu-Hondrari s-a născut la 29 ianuarie 1971. A publicat volumul Zborul femeii pe deasupra bărbatului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004. Cartea a obţinut Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România , filiala Cluj. În 2006 a publicat Cartea tuturor intenţiilor, Editura Vinea, Bucureşti. A tradus poezie din limba spaniolă pentru revista LiTerra.