Pentru o catedră Mihai Eminescu

Un drum început şi neterminat de vrednici înaintaşi este o datorie morală pentru cei care vor veni pe acest drum, drumul cunoaşterii lui Eminescu. Nicolae Iorga istoric de o dimensiune universală, Pompiliu Constantinescu critic literar şi estet cultural de o mare luciditate, Constantin Noica gânditor profund român, aceşti mari români au în comun voinţa de  a fonda o catedră Mihai Eminescu. De ce ne trebuie o catedră Mihai Eminescu? Mihai Eminescu a fost o personalitate culturală complexă, poet, prozator, dramaturg, eseist, cronicar literar şi dramatic, ziarist şi pamfletar, romancier şi cugetător filosofic.Este considerat cel mai mare scriitor român din toate timpurile dar şi cel mai mare poet pe care l-a dat pământul acestui neam. Datoria noastră nu este în a-i ridica ode, laude, statui. Datoria noastră este de a-l înţelege, de a-l reprepzenta corect, lucid. Ideile sale sunt marcate de genialitate, dar pentru a-l înţelege mai bine trebuie să-l studiem şi mai ales să-i înţelegem opera. Dumitru S. Panaitescu(Perpessicius) şi-a jertfit viaţa şi lumina ochilor dându-ne ediţia defintivă a operei eminesciene, monumentala Eminesciana în XVII volume, ediţia Perpessicius. George Călinescu ne-a dat cea mai interesantă biografie a poetului scriind Viaţa lui Mihai Eminescu. Continuându-şi munca de arheolog în personalitatea şi  opera poetului prin descifrarea operei sale în cinci volume de critică, Călinescu este singurul critic care a încercat să explice binomul om-operă. Toate acestea sunt prea puţine pentru a ne forma o părere exactă despre poet.Manuscrisele sale sunt pline de idei, frânturi de versuri şi fraze,  semn al unei frământări geniale a minţii şi a unei voinţe supraomeneşti a inimii. Atacurile de care Eminescu are parte în ziua de azi pot fi explicate prin vorba marelui nostru poet Tudor Arghezi, cine nu-l respectă azi pe Eminescu dă dovadă de imbecilitate. Mihai Eminescu nu trebuie nici adulat,  lauda sterilă nu ajută la nimic, dar nici ponegrit trebuie înţeles la monumentala...

Cristopher Marlowe – Tamerlan trebuie să moară

De Alexandru Cristian

Suferința mântuitoare. Regele și poporul român

Emoția ne-a cuprins la auzul inexorabilei vești despre trecerea timpului. Parte a istoriei Regele Mihai a devenit el însuși o Istorie. O lecție pe care trebuie să o învățăm cu tot sârgul. Personalitatea Regelui este greu de conturat în momente de emoție. Majestatea Sa a dorit să fie prezentat ca un Adevăr Istoric nu ca o șaradă de laude. Demn și plin de modestie Regele a hotărât să trăiască discret departe de țară. Față de alți monarhi care și-au pierdut în diferite împrejurări sceptrul, Regele a trăit plin de curaj soarta dată de Dumnezeu. Singura certitudine este trecerea timpului. Ningând anii peste Majestatea Sa, zăpada vieții sale ne-a arătat că poți trăi fericit departe de fastul lumii și de laudele contemporanilor. Regele a privit singur tragedia poporului nostru, o tragedie explicată cu greu de încercatul nostru popor. Steaua roșie a frânt destinul măreței noastre case regale, nu vom ști niciodată de ce s-a întâmplat acest lucru, doar Dumnezeu știe. Privesc nostalgic la iarna care se instalează în țara noastră, iarna Regele a plecat din țară, tot iarna Regele s-a întors pentru totdeauna în țara pe care a iubit-o cu discreție și cu abnegație. Regele Mihai I a trăit vremuri tulburi, el a fost sub vremuri nu vremurile sub dânsul. A acceptat zâmbind amar, valurile agitate ale vieții, a sperat că va fi parte a pământului acestei țări pentru veșnicie, Dumnezeu i-a îndeplinit dorința. Nu pot scrie, de fapt nu știu, despre personalitatea Regelui Mihai I. După plecarea sa vor mai trebui să treaca câteva ierni pentru a înțelege ce a reprezentat Regele Mihai I. Poate în iarna vieții noastre vom înțelege căile Domnului pentru acest popor. Regele spunea că prea a suferit acest popor, prea a fost încercat. Dumnezeu prin Fiul Său ne-a învățat că suferința e mântuitoare. Scriptura ne oferă multe exemple de sacrificu, culminând cu Mântuitorul Nostru....

Charles Dickens – Poveste de Crăciun

Charles Dickens a scris o poveste nemuritoare despre puterea marii sărbători. Despre puterea Celui Născut în această zi şi despre miracole. O parabolă a vieţii renăscute, Poveste de Crăciun este o capodoperă prin mesajul ei divin, iertare şi iubire.

Dinu Săraru – Corrida

De Alexandru Cristian

« Older Entries