Currently Browsing: Laureaţi Nobel

Bob Dylan – Cronica vieții mele

Premiul Nobel pentru Literatură 2016 „crearea unor noi modalități de exprimare poetică prin intermediul tradiției cântecului american”   Nu trebuie să fii fan Bob Dylan și nici măcar pasionat de folk, blues sau rock ca să ai ce afla din această Cronică… Este de ajuns să te intereseze lucruri precum muzica și poezia, condiția de creator și de star sau transformarea Americii și a lumii în a doua jumătate a secolului XX. Cronica vieții mele vorbește, pertinent și pilduitor, despre artă, despre succes și despre istorie, despre obstinație în urmărirea unei vocații, despre căutare și despre supraviețuire. Fără să urmeze strict, după tipicul autobiografic, succesiunea cronologică a faptelor relatate, cartea marelui muzician-poet este și un exemplu de proză memorabilă. Personajele și întâmplările sale, de zi cu zi sau insolite, ți se întipăresc în minte la fel de durabil ca vocea autorului și acordurile lui de chitară din cântece precum „Blowin’ in the Wind“, „Like a Rolling Stone“ sau „Ballad of a Thin Man“. „Știam cu toții că Dylan este priceput la cuvinte. Dar putem spune, fără teama de a greși, că nimeni nu se aștepta ca autobiografia sa să fie într-atât de intensă. Colindă de la o secvență a vieții lui la alta și fiecare capitol cuprinde personaje ieșite din comun și scene nebunești… O realizare remarcabilă – asemenea celor mai bune scrieri extrase din experiența personală ale lui Henry Miller, este o poveste care pune în lumină timpurile pe care le descrie și dezvăluie posibilitățile spiritului omenesc.“ (Rolling...

Bob Dylan – Cronica vieţii mele

Premiul Nobel pentru Literatură 2016 „crearea unor noi modalități de exprimare poetică prin intermediul tradiției cântecului american”   „Veneam de departe şi mă îndreptam şi mai departe. Însă, acum, destinul începea să-şi facă simţită prezenţa. Simţeam că mă priveşte drept în faţă, pe mine, pe nimeni altcineva…” Aşa scrie Bob Dylan în Cronica vieţii mele, volumul 1, remarcabila lui carte explorând momentele de cotitură ale vieţii şi carierei lui. Prin ochii larg deschişi ai lui Dylan, vedem Greenwich Village în preajma anului 1961, când el soseşte în Manhattan. New York-ul lui Dylan este un oraş magic al tuturor posibilităţilor: petreceri întinse până dimineaţa, pline de fum de ţigară; zorii de zi ai literaturii; iubiri trecătoare şi prietenii eterne. Comentariile elegiace sunt punctate de izbucniri violente ale memoriei dure şi neconcesive. Incursiunile la New Orleans, Woodstock, în Minnesota şi în Vest fac din acest prim volum al autobiografiei lui Dylan o antologie profund personală de întâmplări din acele timpuri...

Bob Dylan – Suflare în vânt

Premiul Nobel pentru Literatură 2016 „crearea unor noi modalități de exprimare poetică prin intermediul tradiției cântecului american”   „Am tradus cu o bucurie care sper că se vede în texte. Am încercat să fiu absolut fidel textului original, dar să-i dau şi o anume flexibilitate în româneşte. Nu e Cărtărescu, e Dylan. Iată ce-am avut minut de minut în minte pe când traduceam. Cărtărescu e doar instrumentul prin care Dylan poate străluci în limba română, îmi spuneam. Şi totuşi cititorul foarte familiarizat cu frazarea mea o va putea recunoaşte şi în aceste o sută de poeme din Dylan, căci e inevitabil să fie aşa. Tot ce pot să sper e că ea nu supără, că e doar un element de fundal, poate o umbră necesară. […] Să traduci lyrics, chiar cele ale unor compozitori recunoscuţi ca (mari) poeţi precum Bob Dylan, Lennon-McCartney, Paul Simon sau Frank Zappa, ar putea părea o acţiune deznădăjduită dacă… …dacă versurile muzicii folk-pop-rock nu ar da atât de bine când sunt puse pe hârtie. Dacă nu ar apărea atât de consonante cu poezia de azi, scuturată de podoabe. Dacă însuşi faptul că le lipseşte muzica nu ar face textele mai enigmatice. Dacă, lipsite de splendoarea hainei muzicale, n-ar fi atât de impresionante în sărăcia lor de multe ori înşelătoare. Dacă, în cazul de faţă, textele n-ar fi de Bob Dylan, un poet uriaş, chiar şi-n lipsa muzicii, cum sper că vă veţi convinge.“ Order Suflare în vânt Preţ @ RON39,90 Qty: Adauga in cosul de...

Svetlana Aleksievici – Vremuri second-hand

Premiul Nobel pentru Literatura 2015 „scrierile ei polifonice, un monument închinat suferinței și curajului în vremurile noastre” „În societate a apărut «cererea» pentru Uniunea Sovietică. Pentru cultul lui Stalin. Jumătate din tinerii între nouăsprezece şi treizeci de ani consideră că Stalin a fost «cel mai mare om politic». Un nou cult al lui Stalin în ţara în care Stalin a distrus la fel de mulţi oameni ca Hitler?! E din nou la modă tot ce e sovietic… Învie idei demodate: despre marele imperiu, despre «mâna de fier», despre «specificul căii ruseşti»… Au readus la suprafaţă imnul sovietic, există Comsomol, doar că se cheamă «Ai noştri», există partidul puterii, copie a partidului comunist. Preşedintele are aceeaşi putere ca secretarul general. Absolută. În locul marxism-leninismului e ortodoxia… Am întâlnit pe stradă nişte băieţi în tricouri cu secera şi ciocanul şi cu portretul lui Lenin. Ştiu ei oare ce este comunismul?“ (Svetlana ALEKSIEVICI) „Homo sovieticus există – Svetlana Aleksievici l-a întâlnit. În această lucrare polifonică, în care se amestecă voci ale străzii, conversaţii relatate şi decupaje din presă, fiecare mărturie este adevărată. Ceea ce rezultă are un farmec hipnotic… Vremuri second-hand este o carte densă şi puternică asemenea unui râu.“ (Le Figaro) „În ultimii 30-40 de ani, Svetlana Aleksievici a creat portretul individului sovietic şi postsovietic. Cărţile ei nu prezintă însă o istorie a evenimentelor, ci o istorie a emoţiilor – o istorie a sufletului omenesc.“ (Sara DANIUS, secretar permanent al Academiei Suedeze) „Vremuri second-hand este un mausoleu literar închinat cetăţenilor unui imperiu care a dispărut în trei zile, la fel de fulgerător cum Rusia ţaristă a devenit, în 1917, Uniunea Sovietică. Dar este, mai presus de toate, un monument dedicat celor care, în cursul Istoriei, s-au simţit la un moment dat străini de vremurile pe care le trăiau. Acest exil interior nu poate fi mărturisit decât la persoana întâi, de la...

Patrick Modiano – Câinele-fantomă

Oameni şi locuri altădată pierdute sunt readuse la viaţă, deşi abia perceptibil, ca într-un vechi film noir. Modiano este pe cât de accesibil, pe atât de captivant. The Independent

Patrick Modiano – Caterina Categoric

Caterina Categoric este aventura unui copil care încearcă să înţeleagă o lume a adulţilor în care nimeni nu e cine pretinde a fi, o poveste nostalgică, dar cât se poate de hazlie, înduioşătoare şi de o naturaleţe fără margini.

« Older Entries