SGB: „criteriul politic (în cazul lui Vargas Llosa n.a.) a avut cea mai nesemnificativă relevanţă”

Când în urmă cu un an criticam într-o proză scurtă (Poetul cu nike argintii) criteriile de acordare a Nobelului pentru literatură, persiflând, mai mult sau mai puţin subtil, pe proaspăta nobelizată originară de pe plaiurile mioritice, aduceam ca argument şi faptul că prozatorul peruan Mario Vargas Llosa îl merita cu preădere, cel puţin pentru primele trei romane: Oraşul şi câinii, Casa verde şi Conversaţie la catedrală , Iată că acum acesta sorţi au fost de partea lui, confirmâdu-mi că, deşi am trăsăturile unui laureat, le am şi pe cele ale unui jurizant (cuvântul ăsta nu-i în DEX dar mie-mi sună ca şi când ar fi:-), Însă numai în ceea ce-i priveşte pe unii laureaţi. Nu ştiu de ce, mi se pare chiar stupid, dar mă bucur pentru Llosa şi mă iluzionez că în cazul lui, criteriul politic a avut cea mai nesemnificativă...

Dan Pătraşcu Baba: „Ce nu vrea să ştie Manolescu”

Ştim cu toţii că săptămâna trecută scriitoarea Hertha Müller s-a aflat în România, prilej cu care la Ateneul Român a avut loc un dialog între ea şi Gabriel Liiceanu, eveniment care s-a bucurat de o asistenţă numeroasă şi de o mediatizare pe măsură. Am citit astăzi un articol scris de Nicolae Manolescu referitor la prestaţa Hertei Muller care m-a lăsat năuc. Şi totuşi, la o analiză mai profundă a circumstanţelor, nu este nimic surprinzător. Dar să vedem ce spune Manolescu despre Hertha Muller: Un mesaj, nu doar răutăcios, ci şi incorect. Herta Müller îl transmisese şi cu alte ocazii, deşi nu cu audienţa din 27 septembrie. Mesajul consta în criticarea fără menajamente a comportamentului românilor în anii dictaturii comuniste şi a lipsei de atitudine civică a scriitorilor. „Majoritatea românilor au avut avantaje, s-au aranjat … Nu mă mir că aceşti oameni nu vor să spună că dictatura a fost o crimă, şi-ar pune în discuţie propriul trecut”, a afirmat ritos Herta Müller. Adevărul este că oamenii din toate dictaturile „s-au aranjat” mai mult sau mai puţin. Regimurile comuniste au durat decenii şi trei sau patru generaţii au fost nevoite să caute moduri de supravieţuire. Eventual să emigreze şi să critice dictatura de la distanţă, cum a procedat Herta Müller însăşi. Cât timp s-a aflat în România, a tăcut, chiar dacă, vorba ei, s-a „enervat”; de solidarizat, nu s-a solidarizat cu disidenţii, fatalmente minoritari în toate dictaturile (reproş pe care îl face acum majorităţii românilor), ba s-a „aranjat” şi ea cum a putut, nerefuzând de exemplu un premiu literar acordat de UTC. Nicolae Manolescu, plurivalentul critic literar, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, preşedinte al Consiliului Naţional de Acreditare Titluri şi Diplome Universitare de pe lângă Ministerul Educaţiei şi Cercetării, membru de vază al Comisiei Tismăneanu, profesor doctor la Universitatea Bucureşti, director al revistei „România literară“, comentator sportiv la „Evenimentul...

Poţi să o vezi pe Angela Marinescu, acum şi live!

Într-un parteneriat strategic cu Happy Fish, Bookiseala.ro va transmite live, ora 17,00, pe site (în dreptul pătratului negru, din dreapta’) cea de a patra ediţie a Atelierelaţionale, cu Răzvan Ţupa. Dacă întâmplinaţi greutăţi, aveşi şi varianta: http://live.apostrof.ro După cum v-aţi obişnuit deja, Libraria Dalles, BoomLIT.com și Bookiseala.ro organizează sâmbătă, 2 octombrie, de la ora 17.00 la Cafeneaua Dalles (Bd.Nicolae Bălcescu nr 18, Bucureşti ) a patra sesiune de altelierelationale Politica intimă a poeziei cu Angela Marinescu “Sunt o poetă comunistă” ar putea spune Angela Marinescu şi ar fi gata să explice în ce sens vede acest raport între forţa poeziei sale şi sistemul politic. Autoarea recent publicatului volum “Probleme personale” este posesoarea unui stil inconfundabil în poezia românească din ultimele decenii. Invitata întâlnirilor de la Cafeneaua Dalles va răspunde şi scrisorii vorbite pe care Nora Iuga i-a expediat-o de la Berlin prin intermediul Bibliotecii de Poezie susţinute de Un Cristian. A patra sesiune de atelierelaționale este dedicată influenţelor reciproce pe care intimitatea şi socialul le exercită conturând discursul personal al fiecărui poet. Ca de obicei, la Atelierelaţionale veţi putea vedea înregistrări video cu poezie, de această dată două material dedicate poetelor Sylvia Plath şi Ane Sexton, ca şi o declaraţie a primei femei care a fost numită Poet Laureat în Marea Britanie. Sâmbătă veţi putea să ascultaţi vocea lui Frank O’Hara, autorul personismului in poezie. Bursa de poezie şi microfonul deschis Cei care au primit caiete de poezie la primele trei ediţii sunt invitaţi să vină cu ele şi la această primă întâlnire din luna octombrie pentru a pregăti atelierele şi temele de lucru pentru luna octombrie. În plus reluăm invitaţia de a performa în faţa publicului de la Dalles poemele proprii sau cele care vă plac. La această ediţie vom relua bursa de poezie, iar publicul este invitat să aducă texte şi să facă propuneri de poeţi pe care...

Maşina de scris a Hertei Müller era înregistrată la Miliţie, a lui Liiceanu, nu

Pe marginea termenului „Mitläufer” (cel care merge cu ei: tace, încearcă să nu iasă în evidenţă, nu deranjează pe nimeni, se face gri) pe care Herta Müller l-a folosit de curând în legătură cu Cărtărescu: Liiceanu a încercat să o dojenească usor, spunând ca nu toţi cei care au fost curaţi şi care n-au aprobat prin scrisul lor dictatura pot fi acuzaţi. „Nu vi se pare că ei au fost, tocmai prin scriitura lor curată, contra dictaturii?” Herta Müller a răspuns simplu: „NU”, în aplauzele sălii. Apoi au ajuns cu discuţia la aprobările necesare scriitorilor şi tuturor celor care aveau maşina de scris. Scriitoarea a spus că nicăieri nu s-a ajuns atât de jos, încât să declari maşina de scris. Liiceanu a zis că el nu a declarat maşina de scris niciodată. „Deci sunteti un disident…”, a spus Herta. Filosoful: „Probabil” Herta Muller, ironic: „Eu am declarat-o. Poate ca eu nu am fost aşa disidentă”… Liiceanu: „Poate…” Mulţumim Herta Muller, mulţumim...

Coadă la Herta Müller

Ieri seară la la Librăria Humanitas-Kreţulescu, câteva sute de bucureşteni au aşteptat la coadă pentru a lua un autograf  Hertei Müller. În interiorul librăriei, Gabriel Liiceanu, Denisa Comănescu şi Andrei Pleşu au vorbit despre autorul celor aproape 20 de cărţi. Ultimul a fost apostrofat de către un bătrân, cerându-i să tacă. „N-am venit aici ca să te aud pe tine!”, a spus el. Timp de trei ore, laureata Premiului Nobel a dat autografe, fără să fumeze. Gabriel Liiceanu stătea afară. Simona Kessler era atentă ca nu care cumva cineva să aibă mai multe cărţi pentru autograf. Gabriel Liiceanu a plecat cu limuzina, iar invitata specială, cu o dubiţă a Institutului Goethe. Cele mai vândute cărţi, conform declaraţilor librarilor, au fost: Călătorie într-un picior şi Leagănul...

Povestea celor două milioane de dolari ale lui L. M. Rocha

Luis Miguel Rocha nu e un scriitor necunoscut publicului românesc. La Tritonic i-au apărut deja două cărţi din ceea ce va fi…o sexologie, graţie Publisherului american: Papa trebuia să moară şi Ultimul Papă. Născut în Portugalia devine jurnalist, un fel de producător de televiziune. La 34 de ani publică prima sa carte. Aşa ajunge să trăiască doar din scris. După doi ani îi apare a doua. Ziarista Sarah Monteiro, personajul său principal, investighează  moartea Papei. Câştigă ceva bani din drepturile de autor. Are şi o mică editură în ţara sa natală….Până într-o zi. Când dă norocul peste el. O compatrioată, angajată a Random House din NY, îi citeşte volumele şi-l recomandă celebrului editor american. „Poţi să vii săptămâna viitoare la New York?” aşa sună invitaţia, conform relatărilor lui Bogdan Hrib, editorul său din România. Ia avionul şi se întâlneşte cu vicepreşedintele companiei americane. Acesta, ursuz, ca orice om de business îl chestionează despre planurile de viaţă, despre activitatea sa curentă, chiar şi despre relaţiile conjugale. Nu pare interesat din prima. Totuşi, spre sfârşitul reuniunii îl întreabă dacă se simte în stare să-şi ţină în viaţă personajul incă trei cărţi. Portughezul priveşte uluit, siderat, oarecum complexat. Compatrioata sa îi face semn din cap. Afirmativ. Publisherul îi cere ca în trei zile să creioneze următoarele trei cărţi. El de abia terminase pe a treia. Revine, cum au convenit, după 48 de ore, cu încă trei sinopsisuri. Greuceanul din Random House citeşte sictirit, detaşat şi uşor ironic. Se retrage. Moment culminant. Pe uşă apar trei indivizi, care avea să afle şi el, erau juriştii. I se pune pe masă un contract. de 52 de pagini. La vederea sumei de 2 milioane este şocat. „Autorul are nevoie de timp să citească prevederile…”, spune cinic vicepreşedintele şi se retrage. Ochii lui Rocha sunt tulburi. Protectoare sa portugheză îi face semn să parcurgă textul. Mintea...