Tudor Jebeleanu – Cinzeci de sonete de Mircea Cărtărescu cu cinzeci de desene originale de Tudor Jebeleanu

De Stoian G. Bogdan

Aliluia pe scrisoarea lui Severin

Aliluia. Excelentă scrisoare i-a trimis Adrian Severin noului Ambasador SUA în România. A criticat faptul că SUA se implică atât în politică, cât și în Justiția din România, și faptul că SUA acționează dominant în România. A menționat faptul că o bună parte a intelectualității de la noi au o chemare către politica rusă. S-a exprimat privind corupția din UE, dar și despre Corupție în sens larg, în legătura cu sistemele politice nedemocratice.

Criza criticii literare româneşti

Daca citeşti definitia din DEX a termenului “critica literară”, observi că aceasta este o “ramură a ştiinţei literaturii care analizează, interpretează, apreciază şi orientează fenomenul literar, artistic contemporan în lumina unei idei esteice.” Din păcate critica literară românească doar analizează, interpretează (prost de cele mai multe ori), apreciază(ignoranţi de cele mai mult ori, ceea ce demonstrează lipsa de bun gust deci de experienţă estetică) si, marea problema, nu orienteaza fenomenul literar, artistic contemporan in lumina unei idei estetice pentru ca acea idee estetica nu exista sau daca exista este cu siguranta or depasita de context or neestetica. De aceea criticii literari romani, batrani, tineri etc. dorm pe ei cu gratie, nu produc nimic, nu contribuie cu nimic la progresul spiritual social al omului, sunt paraziti, mananca celuloza degeaba. Inainte sa continui trebuie sa spun ce cred eu ca ar trebui sa se inteleaga prin idee estetica: o idee in lumina careia artistul creeaza oprere de arta care pledeaza pentru materializarea unei lumi sau materiazlizeaza o parte din lumea esteta in care fiecare fiinta umana se bucura de toate prerogativele sale naturale, viata, libertate, placere etc. dupa buna sa vointa intr-o constienta deplina in lumina faptului ca fiecare fiinta umana este proprietara fiintei sale umane sacra inviolabila si suverana, frate sau sora a fiecarei fiinte umane pe care o trateaza ca sacra inviolabila si suverana intr-un context social politc in care social inseamna ca fiecare are tot ce exista in circuitul civil dupa nevoi gratuit pentru a-si asigura o nutritie echilibrata, sanatate, stiinta, libertate, placere, viata lunga etc. si-n care politic inseamna spiritualitate, arta de a te autoguverna in libertatea paradisiaca a acestei lumi nelimitate pentru materializarea careia fiecare fiinta umana trebuie sa actioneze imediat. Critica literara romaneasca, in conextul social politic actual in care practic poporul roman este din nou iobag, serb, sclavul unor acorduri pernicioase pe care proprii...

Mircea Cărtărescu – Cinzeci de sonete de Mircea Cărtărescu cu cinzeci de desene originale de Tudor Jebeleanu

De Stoian G. Bogdan N-am majuscule aurite la mine aşa că scriu despre „Cinici zeci de sonete de Mircea Cărtărescu cu 50 de desene originale (şic!) de Tudor Jebeleanu,” complimente pentru ambalaj ed. Brumar, cum se vede. Nu pentru ca m-aş obosi să scriu auriu despre această carte, ci la mişto aşa. Pe Jebeleanu îmi dau toţi aşii din mânecă şi ca poet şi ca desenacios, iar despre Cărtărescu voi fi mai la obiect căci în acest autor Statul român, datorită compromisurilor acestuia cu actuala clasă politică aflată la guvernare, îndeasă milioane de bani publici. Şi eu, ca neplătitor de impozite şi taxe, deci ca neplătitor, mă simt frustrat când văd că banii oamenilor care-i muncesc cu sudoarea vieţii, se duc pe acest autor român cu retorică, uneori, excelentă şi la propriu şi la figurat, în speranţa unui Nobel. Din păcate nici politica şi nici literatura lui Cărtărescu nu sunt de Nobel aşa că românii îşi vor lua din nou ţeapă. Celebrul prim sonet e un text de agățat gay a la Shakespeare: „Pentru artist femeia nu-i femeie/ci mai curând ea seamăn-a bărbat…”, per a contrario: pentru artist bărbatul nu-i bărbat/ci mai curând el seamăn-a femeie… Aici l-a dat subconștientul de gol pe venerabilul autor. Al doilea sonet, pe mine care sunt un Michelangelo al portretului mă lasă rece. Penultimul vers e o tușă prea gogonată ca să se mai susțină „minciuna” poemului: „…la 30 de ani spăla vase într-un cabaret din Paris/ iar noaptea scria ca să uite de foame.” Al treilea, o excelentă frază de 14 rânduri cât prevede un sonet, e stricat de observația asta de puriu de cartier cocalar:”…lanț gros de aur care se cunoștea că-i plin pe dinăuntru”. Mai zic despre al patrulea și zic concluzia generală că nu mai am loc pe ecran. Asta e despre un cavaler care joacă șah cu moartea (și...

SGB: „criteriul politic (în cazul lui Vargas Llosa n.a.) a avut cea mai nesemnificativă relevanţă”

Când în urmă cu un an criticam într-o proză scurtă (Poetul cu nike argintii) criteriile de acordare a Nobelului pentru literatură, persiflând, mai mult sau mai puţin subtil, pe proaspăta nobelizată originară de pe plaiurile mioritice, aduceam ca argument şi faptul că prozatorul peruan Mario Vargas Llosa îl merita cu preădere, cel puţin pentru primele trei romane: Oraşul şi câinii, Casa verde şi Conversaţie la catedrală , Iată că acum acesta sorţi au fost de partea lui, confirmâdu-mi că, deşi am trăsăturile unui laureat, le am şi pe cele ale unui jurizant (cuvântul ăsta nu-i în DEX dar mie-mi sună ca şi când ar fi:-), Însă numai în ceea ce-i priveşte pe unii laureaţi. Nu ştiu de ce, mi se pare chiar stupid, dar mă bucur pentru Llosa şi mă iluzionez că în cazul lui, criteriul politic a avut cea mai nesemnificativă...