Luis Miguel Rocha nu e un scriitor necunoscut publicului românesc. La Tritonic i-au apărut deja două cărţi din ceea ce va fi…o sexologie, graţie Publisherului american: Papa trebuia să moară şi Ultimul Papă. Născut în Portugalia devine jurnalist, un fel de producător de televiziune. La 34 de ani publică prima sa carte. Aşa ajunge să trăiască doar din scris. După doi ani îi apare a doua. Ziarista Sarah Monteiro, personajul său principal, investighează moartea Papei. Câştigă ceva bani din drepturile de autor. Are şi o mică editură în ţara sa natală….Până într-o zi. Când dă norocul peste el. O compatrioată, angajată a Random House din NY, îi citeşte volumele şi-l recomandă celebrului editor american. „Poţi să vii săptămâna viitoare la New York?” aşa sună invitaţia, conform relatărilor lui Bogdan Hrib, editorul său din România. Ia avionul şi se întâlneşte cu vicepreşedintele companiei americane. Acesta, ursuz, ca orice om de business îl chestionează despre planurile de viaţă, despre activitatea sa curentă, chiar şi despre relaţiile conjugale. Nu pare interesat din prima. Totuşi, spre sfârşitul reuniunii îl întreabă dacă se simte în stare să-şi ţină în viaţă personajul incă trei cărţi. Portughezul priveşte uluit, siderat, oarecum complexat. Compatrioata sa îi face semn din cap. Afirmativ. Publisherul îi cere ca în trei zile să creioneze următoarele trei cărţi. El de abia terminase pe a treia. Revine, cum au convenit, după 48 de ore, cu încă trei sinopsisuri. Greuceanul din Random House citeşte sictirit, detaşat şi uşor ironic. Se retrage. Moment culminant. Pe uşă apar trei indivizi, care avea să afle şi el, erau juriştii. I se pune pe masă un contract. de 52 de pagini. La vederea sumei de 2 milioane este şocat. „Autorul are nevoie de timp să citească prevederile…”, spune cinic vicepreşedintele şi se retrage. Ochii lui Rocha sunt tulburi. Protectoare sa portugheză îi face semn să parcurgă textul. Mintea lui se înţepeneşte, conform relatărilor, la cifra de 1 milion de dolari avans. După mult timp de la semnarea contractului îşi dă seama că până în 2015 este sclavul lor. „Aşa sclav să tot fii!”, ar zice scriitorul român. Evident că din 2015 îl aşteaptă un contract pentru film, că doar nu investesc americanii 2 milioane USD, fără a calcula şi beneficiile ecranizărilor. Aşa e la ei.
O legendă frumoasă.