Horia Roman Patapievici, decorat de Traian Băsescu cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler

Filosoful Horia-Roman Patapievici, actualul preşedinte al Institutului Cultural Român, a fost decorat recent de Traian Băsescu, preşedintele României, cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler,  „in semn de înaltă apreciere pentru contribuţia avută în domeniul istoriei ideilor, pentru talentul şi originalitatea dovedite în cercetarea marilor teme ale culturii contemporane, contribuind, pe această cale, la animarea vieţii intelectuale româneşti şi la promovarea libertăţii de gândire şi exprimare în acord cu principiile democraţiei”, scrie în Monitorul Oficial. Au mai primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor – Categoria A „Literatura” scriitorii şi criticii literari Adriana Bittel, Doina Constantinescu, Gabriel Chifu, Cassian Maria Spiridon şi Ionel Mircea Vartic. Preşedintele Traian Basescu a oferit şi Ordinul Meritul Cultural în Grad de Ofiţer – Categoria A „Literatura” lui Adrian Alui Gheorghe, Dumitru Chioaru, Horia-Razvan Gârbea, Nicolae Oprea, Irina Poanta (Irina Petras), Gheorghe Pop, Silaghi (George Vulturescu), Adrian-Popescu Roman şi Alexandru Vlad. Acelasi titlu, în grad de Cavaler, tot la Categoria A „Literatura” a fost acordat următorilor scriitori: Adriana Babeţi, Leo Butnaru, Vasile Dan, Alexandru Dobrescu, Ion Bogdan Lefter şi Mircea Opriţa. În condiţiile în care Herta Müller a refuzat aceste Ordine, ce valoare mai...

„Tunele”, în curând şi pe ecrane

  Cel mai aşteptat film pentru copii urmează să apară în curând. Regizorul Vincenzo Natali anunţă că filmul TUNELE se află în ultima fază a pregătirilor. Bestseller-ul internaţional TUNELE, tradus în peste 40 de limbi, a intrat în producţie cinematografică după ce drepturile de ecranizare ale acestei serii au fost achiziţionate pentru 1 milion de dolari! Seria TUNELE, publicată la Editura Corint Junior, parte componentă a Grupului Editorial Corint, cuprinde până în momentul de faţă trei titluri, urmând ca Mai aproape, cel de-al patrulea volum, să apară în cursul lunii noiembrie. Roderick Gordon&Brian Williams – Tunele Roderick Gordon&Brian Williams – Tunele. În adâncuri… Roderick Gordon&Brian Williams – Tunele. În cădere liberă De asemenea, autorii anunţă că lucrează intens la cea de-a cincea carte a seriei, Spiral, care urmează a fi publicată în luna octombrie a anului 2011. Ultimul volum, al cărui titlu nu a fost încă ales, va apărea  în anul 2012. Autorii au dezvăluit în avanpremieră faptul că în volumul Spiral complotul Styx va atinge apogeul, iar confruntarea, care va implica şi poporul dispărut, descris în volumele anterioare, se va desfăşura atât în lumea subterană, cât şi în Suprasol. Seria TUNELE continuă să fie una dintre cele mai de succes serii de fantasy ştiinţific pentru copii a tuturor timpurilor, cu o armată de fani underground în întreaga lume.       „Cărţile din seria TUNELE au un ritm alert, sunt captivante şi, pe alocuri, înfricoşătoare şi sângeroase.” – Philip Ardagh, Guardian Cei doi autori au fost prezenţi în 2008 la Bucureşti. Roderick Gordon locuieşte împreună cu soţia şi copiii în Norfolk, iar Brian Williams, în East London. Amândoi au fost dintotdeauna fascinaţi de săpăturile arheologice. Brian a copilărit în cartierul Edge Hill din Liverpool. Acolo a avut ocazia să exploreze magnificul şantier arheologic iniţiat în secolul al XVIII-lea de un om de afaceri local, Joseph Williamson – tunele...

Frustrările lui Gabriel Liiceanu, pe TVR

Nici n-a plecat bine Herta Müller din Bucureşti, ce mai freamăt, ce mai zbucium printre intelectualii ofuscaţi că nu li s-a recunoscut tăcerea din timpul comunismului – drept un act de „rezistenţă prin cultură” (poate fi un pleonasm) – de către distinsa doamnă, laureată a premiului Nobel pentru literatură şi intelectualii vizaţi au sărit să acuze. După ce Mircea Cărtărescu a publicat în Evz O nedreptate, Gabriel Liiceanu, pierzându-şi calitatea de editor al operelor scriitoarei de limbă germană, a simţit nevoia să dea o replică în lipsă pe canalul de casă al preşedintelui Traian Băsescu. Transcrierea integrală a monologului, aici! Total nepoliticos şi ireverenţios să faci public conţinutul unei discuţii private dintre Radu Filipescu (disident veritabil) şi Herta Müller, dar când frustrările te apasă, devii din intelectual public o simplă caţă…! Şi apropo….Gabriel Liiceanu nu s-a dezis de Traian...

La Berlin, premiera unui film despre Aktionsgruppe Banat

La Berlin a avut loc premiera documentarului „An den Rand geschrieben” – Scriitori germani, originari din Romania, in vizorul Securităţii”, semnat de Helmuth Frauendorfer şi Michael Baum. La eveniment a fost invitată şi Herta Herta Müller, laureata premiului Nobel pentru literatura din 2009, una dintre protagonistele peliculei, informează Deutsche Welle. Au fost urmăriţi şi persecutaţi. Au încercat să-i convinga să colaboreze cu Securitatea.Îsi exprimau dorinţa de libertate prin literatură, atât cât era posibil într-un sistem totalitar şi se regăseau în muzica Beatles şi Rolling Stones. „Nişte nebuni de 20 de ani”, povesteşte autorul Richard Wager în film, „care s-au apucat să întemeieze Grupul de Acţiune Banat”. Sala de cinematograf a fost arhiplină la premiera documentarului „An den Rand geschrieben”, regizat de Helmuth Frauendorfer şi Michael Baum. Filmul abordează subiectul urmăririi de către securitate a scriitorilor germani din Banat şi evoluţia, în context, a literaturii de limbă germană în vestul României, în anii ’70 şi ’80. Regizorul prezintă viaţa autorilor, curajul lor de a se revolta, experienţele trăite de fondatorii Grupului de Acţiune Banat sub regimul comunist. Un contrast brutal între cultura şi politica de la acea vreme, revăzut din perspectiva prezentului. Protagoniştii filmului documentar relatează întâmplările prin prisma unui puzzle al trecutului, pus acum laolaltă şi redescoperit ulterior în dosarele Securităţii. Laureata premiului Nobel pentru literatură din 2009, scriitoarea  Herta Müller, autorii Gerhardt Csejka, Johann Lippet, Horst Samson, William Totok si Richard Wagner povestesc despre o tinereţe tulburătoare, dominată, pe de o parte de curaj, petreceri underground, baluri organizate în comunitatea şvabilor din Banat, cultura flower-power, dorinţa de a schimba ceva prin literatură şi, pe de altă parte, de teamă, urmărire şi arestări. Recunoaşteţi eleva de liceu? Cu ocazia premierei, fundaţia „Memorialul Hohenschenhausen”, dedicat victimelor comunismului din fosta RDG, a organizat o dezbatere pe tema influenţei pe care a avut-o infiltrarea poliţiei politice în România comunistă asupra vieţii şi...

Ion Zubaşcu: „Niciodată unealta n-a stăpânit uneltitorii”

La atelierelaţionale #5, Ion Zubaşcu n-a venit cu cetera, doar cu imensa sa poftă de viaţă. A citit poeme din ultimul său volum Moarte de om, „carte despre boală şi moarte”, aşa cum a descris-o chiar el: „pentru o reinventare a umanului.” Dacă Splendoarea cu citostatice evoca realitate sumbră, umorul moroşanului a fost debordant. Vorbind despre poeţii dispăruţi: Nichita Stănescu, Ion Monoran, Gheorghe Crăciun, a precizat liric, nu dramatic, în faţa audienţei, majoritar tânără, că „moartea îmi acordă o ultimă şansă: să-i ajung, chiar să-i întrec/am o inegalabilă ştiinţă de a muri.” Tată a patru copii, şi-a amânat vreme de mai multe decenii expresiile lirice, pentru că trebuia să le asigure un trai. Totuşi, a recunoscut că întreaga sa familie a considerat creaţia ca pe un act al supravieţuirii. Acum, unul dintre fiii săi scrie şi el, asemenea mamei, tatălui şi a bunicilor. a ales balada despre haiducii timpurilor noastre, un gen epic uitat. El care nu se consideră aparţinător niciunei generaţii – dar ce Shakespeare, Goethe, Dante ţin de o epocă? – a adus o critică dură post-rimbaudismului, considerând că 130 de ani s-a scris doar pentru raft, pentru ochi şi prea puţin pentru oameni. Ca unul care a iubit mereu mulţimea, a deplâns inexistenţa funcţiei fatice a comunicării de azi când nu se ştie cine e de partea opusă a computerului. „Niciodată unealta n-a stăpânit uneltitorii.” Dacă peste o sută de ani s-a creat doar pentru a fi în cărţi, „acum internetul folclorizează literatura”. A avut un discurs incendiar despre misiunea autorului de a scrie în numele milioanelor de oameni care nu se pot exprima.  „Peste zece mii de crime ale Securităţii, fără judecată, domnule tunurile peste sat. Cum să nu te revolţi în numele celor care nu o mai pot face? La final, a oferit mai tinerilor competitori pe terenul scriitoricesc o bere. De vreo treizeci...

Viorel Padina, un adevărat disident

Surprinzătoarea propunere a lui Vladimir Tismăneanu de a publica textului samizdat Apel către Europa, redactat în 1980 de către Viorel Padina, nu l-a mişcat prea tare pe autorul care din localitatea Corabia şi-a făcut un obicei de a comenta cu pseudonimul AVP toate articolele interesante de pe paginile cotidianelor centrale. De fapt, nimeni dintre cei tineri n-ar putea înţelege că poemul său hyperspatz e vechi de aproape patru decenii. Povestea lui olteanului din Gura Padinii nu începe şi nu se termină cu Cenaclul de luni, unde activa în jurul vârstei de 30 de ani, „cam matur pentru ceilalţi juveţi ai literelor”, dar nici cu Poemul de oţel, plimbat de la Ana la Caiafa şi lăudat prea târziu. Plictisit de centralismul său urbanistic (locuia în Piaţa Amzei din Bucureşti) prin anii ’80, i-a venit ideea unui scrierii unui manifest anticomunist. La restaurantul Uniunii Scriitorilor i-a găsit ca parteneri de protest doar pe Angela Marinescu, Eugen Suciu şi Sergiu Filip (Paul Daian). La scurt timp a fost săltat de pe stradă şi anchetat de un trimis al  fiorosului colonel Stănică Raţiu, de la Cercetări Penale. Au trebuit să treacă râurile, ramurile, corăbile şi să se închidă Europa liberă şi tot nu s-a aflat de cine a turnat atunci. După deschiderea arhivelor Securităţii Statului, autorul documentului samizdat, care nu şi-a mai găsit ecou în lumea liberă de atunci, a aflat şi cine „l-a dat în primire organelor”. Nimeni altul decât  Sergiu Filip (alias Paul Daian), personajul care distrează copiii la târgurile de carte de la Romexpo, în fiecare an. Viorel Padina ar fi putut ajunge liderul optzeciştilor sau vreun poet de marcă dacă ar fi fost mai preocupat de expunerea faptelor sale vitejeşti. În condiţiile în care s-a deschis un concurs pe scară naţională între cei trecuţi de 50 de ani „care e mai dizident decât celălalt”, poetul s-a retras în Corabia...