Orlando Barone – Dialoguri Borges-Sabato

De Alexandru Cristian Dialogul este o parte esenţială a vieţii noastre. Omul s-a născut în dialog, primul dialog este  conversaţia copilului  cu mama sa şi cu tatăl său. Dialogul este forma exterioară a sentimentelor unui om, este materializarea gândurilor, sentimentelor şi emoţiilor. Dialogul dintre doi titani este ceva greu de descris. Doi scriitori mari pot trece peste divergenţele lor prin dialog.Sabato şi Borges au trecut printr-un dialog savuros, o conversaţie împărţită în 7 dialoguri, de valoare platoniciană despre; artă, literatură, muzica, teologie, destin, istorie, ştiinţă şi alte subiecte ce pot incita mintea  a doi scriitori universali. Dialogurile dintre Borges şi Sabato(Diálogos de Borges y Sabato) este o carte pe care nu ai cum să o uiţi prea uşor. Temele abordate de cei doi sunt atât de complexe încât este greu să le cuprinzi într-o scurtă recenzie.Despre literatură Sabato crede că singurul lucru valabil este cartea, care este scrisă pentru a rămâne, ziarul este un produs care este supus uitării.Despre teologie Borges crede că este o literatură fantastică de o înaltă valoare, iar Sabato crede că este creaţia omului dar şi că poate exista un Dumnezeu imperfect, din cauza lui se pot produce o grămadă de nenorociri în lume, de care lumea a avut parte subliniază Sabato.Ernesto Sabato în ciuda divergenţelor pe care le-a avut cu Jorge Luis Borges, îi recunoaşte acestuia meritul spunând că Borges este un scriitor pentru scriitori ca şi James Joyce.Divergenţa cea mai interesantă a celor doi este legată de romanul Don Quijote de la Mancha a lui Cervantes, opera care tronează de sute de ani peste literatura de limbă spaniolă, opera-rege. Borges în tinereţea sa nu a fost atras de roman, pe când Sabato întotdeauna l-a crezut unul dintre cele mai mari romane ale istoriei literaturii universale, dacă nu cel mai mare. Cei doi mari scriitori  nu au obţinut niciodată Premiul Nobel.Sabato explică acest lucru...

Doamne – Alexandru Cristian

Doamne sfânt, lumină a mea Ascultă-mi ruga fierbinte, mângâie-mă. Dă-mi leacul uitării veşnice, durerea Vreau să o sparg în mine, Doamne atinge-mă. Atingerea Ta să fie viaţă, vorba Ta înţelepciune. Iartă-mă am greşit, m-am lăsat dus de trufie. Nu mai vreau să încalc legea Ta, ca un tăciune Arde în mine suferinţa, ce curată nebunie!   Te-am umilit Tată! nu Te-am ascultat, Nu m-am uitat la Tine, nu Te-am vrut. Acum e târziu…iartă-mă acum sunt devotat, Spun nu trufiei, să Te fac să suferi Nu am voit, te rog iartă-mă, m-a durut Lecţia pe care mi-ai dat-o,...

Roberto Bolaño – Târfe asasine

De Alexandru Cristian Viaţa este un tablou sau o scenă de teatru plină de personaje care se luptă pentru a fi recunoscute.Când a murit împăratul Octavian Augustus acesta a spus: Dacă v-a plăcut reprezentaţia, vă rog aplaudaţi! Viaţa noastră este mult prea scurtă pentru a fi trăită fără plăcere, iar plăcerea mea trebuie să fie în limita de a nu-l răni  pe celălalt.Trebuie să trăiesc frumos fără a-l răni pe celălalt. Volumul de povestiri Târfe asasine(Putas asesinas) are un titlu provocator, incitant.Titlul volumului este dat de o povestire omonimă în care este descrisă o femeie care îl înlănţuie şi apoi îl omoară pe bărbatul cu care s-a culcat.Roberto Bolaňo a scris acest volum cu gândul la viaţă, o viaţă plină de răutate, mizerie, trădare, meschinărie, clevetire, ură, crimă, relaţii patologice, psihopatologii sexuale, psihopatii, nevroze provocate de alcool sau de droguri.Este un volum format din 13 povestiri pline de viaţă, savuroase, dar nu o viaţă însorită ci o viaţă condusă de un soare negru. Negativismul nu este o trăsătură specifică scriiturii lui Bolaňo, caracteristica sa este prezentarea vieţii ca un întreg.Dacă scriitura lui ni se pare dură este pentru că viaţa aşa şi este.Bineînţeles că în viaţă sunt şi lucruri fericite dar timpurile ne arată că asupra acestui pământ planează răutatea şi necredinţa.Desacralizarea lumii este surprinsă de Bolaňo în acest volum, dublată de pierderea conştiinţei dar şi de golirea de substanţă sufletească a omului, animalizarea sa. Povestiri precum Ochiul Silva, Zile din 1978 sunt povestiri despre o viaţă absurdă, violentă care te poate duce la sinucidere.Sunt povestiri care se confundă cu perioada dictaturii chiliene.Ultimele amurguri pe pământ este o povestire dostoievskiană care surprinde relaţia tată-fiu domninată de dragoste dar şi de mizeria pulsiunilor primare.Prefigurarea lui Lalo Cura este povestea unui tânăr crescut în mijlocul filmelor porno, mama sa fiind actriţă, în această povestire iubirea nu depăseşte stadiul de instinct.Întoarcerea este...

Ismail Kadare – Palatul viselor

De Alexandru Cristian Să ne imaginăm că nu mai suntem liberi să visăm…Groaznic, nu? Terifiant, ultima fărâmă de libertate confiscată de o poliţie secretă.Visul tău nu este în siguranţă într-o lume condusă de Palatul Viselor(Pallati I Ėndravve), această instituţie îţi controlează mintea şi pe urmă sufletul.Romanul cu acelaşi nume al lui Kadare a fost interzis într-o Albanie terorizată de stalinistul convins Enver Hodja(secretar general al Partidului Comunist Albanez între 1941-1985). Tânărul Mark Alem, descendent al legendarei familii de viziri Köprülü, doreşte să lucreze în această instituţie comparată cu Oracolul de la Delphi.Esta angajat datorită familii sale încă foarte influentă în Imperiul Otoman.Cariera sa este rapidă, fulminantă şi datorită unor calităţi native în scurt timp ajunge foarte apreciat în cadrul acestei tenebroase instituţii, de ce tenebroase?Pentru că obiectul principal de lucru este visul, mai exact Visul Total, visele tuturor supuşilor din imperiu.Ca o adevărată instituţie, este împărţită pe departamente fiecare după importanţa şi atribuţia sa.Selectarea viselor şi Interpretarea viselor sunt două departamente care se întrepătrund dar se şi concurează între ele. Aflat la Selectare Mark Alem citeşte un vis pe care îl consideră important, acest vis va duce la condamnarea la moarte  a unchiului său şi la ascensiunea sa până la funcţia supremă în Palat.Fără să-i dorească moartea, doar făcându-şi treaba îi poate condamna pe mulţi la moarte, moartea era adusă prin scris (visele erau scrise de cei care visau noaptea şi în fiecare dimineaţă erau date unor funcţionari care le transmiteau la instituţia centrală adică la Palat) şi interpretarea unor vise poate însemna condamnarea la pedeapsa capitală.Palatul Viselor este curpins de zvonuri multe, de tulburări interne provocate chiar de puternica sa familie o inamică tradiţională a acestei instituţii.Pentru ca familia sa să reziste în timp trebuie sacrificat un om, aşa spune sumbra legenda a marii familii de origine albaneză.Numele lor vine de la un pod cu trei arcade din...

Alexandru Cristian – Preot

Un eremit conduce poporul spre desăvârşire, un călugăr se conduce spre mântuir iar un preot spre tăinuire. Taina sa este cea  a crucii,a reînvierii, a înfrângerii infernului,a mării liniştite, a păcatelor biciute cu blândeţe.   O lumânare în biserică pâlpâie blând,lumina măreşte faţa sfântă a Mântuitorului,cade în genunchi… se ridică,dreapta reface crucea Golgotei, stânga strânge mătania până la sânge…   un duh vede din spatele uşilor, se încruntă, este el…veşnicul revoltat,cel mai  frumos înger,căzut prin graţia Sa.   Paşi în biserică se aud,racla cu moaşte se cutremură,el rupe pânza de pe ea,preotul se ridică,arată crucea,un urlet pustiu… de o infinită tristeţe se aude…a eternului învins,a veşnicului revoltat,a focului fără lumină,a timpului fără timp, a Universului fără EL.   Ecourile urletului crapă pereţii seculari, preotul plânge,lacrima sa arde catapeteasma,icoana îl mângâie,se lasă bezna,uitarea…   Moaştele cu parfumul lor tămâie biserica,în colţ lumânarea pâlpâie,preotul cade în genunchi, el a plecat,icoana este luminată…un cor tainic se aude,este corul veseliei,este viaţa ce a învins eternitatea de bronz, veşnicia de foc…...