De Alexandru Cristian
Să ne imaginăm că nu mai suntem liberi să visăm…Groaznic, nu? Terifiant, ultima fărâmă de libertate confiscată de o poliţie secretă.Visul tău nu este în siguranţă într-o lume condusă de Palatul Viselor(Pallati I Ėndravve), această instituţie îţi controlează mintea şi pe urmă sufletul.Romanul cu acelaşi nume al lui Kadare a fost interzis într-o Albanie terorizată de stalinistul convins Enver Hodja(secretar general al Partidului Comunist Albanez între 1941-1985).
Tânărul Mark Alem, descendent al legendarei familii de viziri Köprülü, doreşte să lucreze în această instituţie comparată cu Oracolul de la Delphi.Esta angajat datorită familii sale încă foarte influentă în Imperiul Otoman.Cariera sa este rapidă, fulminantă şi datorită unor calităţi native în scurt timp ajunge foarte apreciat în cadrul acestei tenebroase instituţii, de ce tenebroase?Pentru că obiectul principal de lucru este visul, mai exact Visul Total, visele tuturor supuşilor din imperiu.Ca o adevărată instituţie, este împărţită pe departamente fiecare după importanţa şi atribuţia sa.Selectarea viselor şi Interpretarea viselor sunt două departamente care se întrepătrund dar se şi concurează între ele.
Aflat la Selectare Mark Alem citeşte un vis pe care îl consideră important, acest vis va duce la condamnarea la moarte a unchiului său şi la ascensiunea sa până la funcţia supremă în Palat.Fără să-i dorească moartea, doar făcându-şi treaba îi poate condamna pe mulţi la moarte, moartea era adusă prin scris (visele erau scrise de cei care visau noaptea şi în fiecare dimineaţă erau date unor funcţionari care le transmiteau la instituţia centrală adică la Palat) şi interpretarea unor vise poate însemna condamnarea la pedeapsa capitală.Palatul Viselor este curpins de zvonuri multe, de tulburări interne provocate chiar de puternica sa familie o inamică tradiţională a acestei instituţii.Pentru ca familia sa să reziste în timp trebuie sacrificat un om, aşa spune sumbra legenda a marii familii de origine albaneză.Numele lor vine de la un pod cu trei arcade din Albania Centrala, ura, unde la piciorul unui pod a fost zidit un om. Observăm sacrificiul, totul se obţine prin moarte, supravieţuirea familiei şi gloria trebuie să aibă un preţ, cel al sângelui.Balada Meşterului Manole ne învaţă acelaşi lucru.
Romanul se termină cu îndoiala care îl apasă pe Mark Alem, oare un vis anonim al cuiva îl va condamna şi pe el la moarte.
Roman de o mare încărcătură tradiţională, în fiecare rând parcă observăm lupta şi furia specific balcanică dar şi dealurile Albaniei, unde călăreţi neînfricaţi se luptau zile întregi pentru libertate.Spiritul lui Skanderbeg este diluat în această societate în care totul este condus, imperiul îşi trăieşte ultimele clipe şi pentru a evita cât mai mult finalul aşteptat îşi construieşte peste tot inamici imaginari, este o tehnică a supravieţuirii celor slabi.
Atmosfera este fascinantă de fapt tot romanul este ca un vis, după ce-l termini parcă ţi-e teamă să te mai gândeşti la el, dacă se va afla visul sau mai rău gândul tău.Sentimentul de revoltă se amestecă cu neputinţa de a întreprinde ceva, de a salva aceea lume din aceea închisoare onirică.Toţi oamenii sunt condamnaţi zilnic să-şi scrie visele, o dictatură plină de onirism dar şi de tragism ieftin, o caricatură a unei poliţii secrete care se luptă până la epuizare pentru a-şi păstra sistemul condamnat la distrugere şi la coşul de gunoi al istoriei.
Kadare ne învaţă că dacă nu avem grijă de libertatea noastră putem păţi la fel, mesajul ascuns către societatea actuală este libertatea de a visa şi de a spera dar şi atenţionarea, pentru ca o astfel de lume să nu se mai întoarcă în veci.
Leave a Reply