Currently Browsing: Poezie

Legământ

Cât mai sunt pe astă lume Şi mai am un lucru sfânt, El e Dumnezeu, în ceruri, Şi-al meu Rege, pe pământ!   Cât mai am pe cer, un soare Şi o umbră-n urma mea, Voi fi tot pe baricadă, Pentru Majestatea Sa!   Dragi părinţi, pe-a voastră cruce, Am jurat lângă mormânt, Dar, de nu-L putem aduce Pe Mihai, la ce mai sunt?   Zilnic, Maică Prea Curată, Plâng şi Ţie mă închin, Ca sî ni-L aducă odată, Să ne bucurăm, deplin!...

La Putna, la Învierea Domnului şi a Neamului românesc

Geme valea de urale! Brazii-n faţă I se-nclină Şi Mihai păşeşte-agale Împărţind la toţi, Lumină.   Trist e, ca o zi de toamnă! Mohorât, ca munţii-n zori, Lângă El, Regina-Doamnă Nu se vede printre flori.   Şi Bunicul-Rege ţine, De mânuţă-un Prinţişor, Fiindcă-n ziua care vine, E nădejdea...

Măria Ta, ascultă-mi glasul (mesaj de la Iaşi)

Mândră, ne fusese Ţara Când erai al nostru Rege! Glia, greu, ducea „povara” Ce-o strângeam noi, se-nţelege!   Şi-am rămas pe mâini străine, Căci Te-au dus în pribegie. Viaţa noastră-a fost de câine Şi părea o veşnicie.   Azi, Te serbăm, în lipsa Ta, Dar Te-aşteptăm de-un 10 MAI! Să ne trăieşti, Măria Ta, Să ne trăieşti, Rege Mihai!   O, Doamne Sfinte, întotdeauna, Tu să-mi asculţi suspinul greu, Să ţii de-a pururea Cununa La Stema şi Drapelul meu!  ...

Vestea ce străbate Ţara

Când poporu-încremenise De atâta viaţă-amară, Ca un trăsnet, s-auzise: „Regele soseşte-n Ţară „!   Pe aripi de vânt tomnatic, Vestea-i dusă-n toată Tara Şi, în omul cel molatic, Sufletul i-aprins, ca para.   Soarele trudit coboară Peste munţi cu fruntea sură Iară vestea cea de-aseară, Circulă din gură-n gură! … Vestea intră-n amfiteatru, Şi-atunci, tineri comentează: „Din acest cumplit dezastru, Doar Mihai ne mai salvează ! ”   Şi în Parlamentul Ţării, Vestea intră. I-aventură, Fiindcă oamenii Puterii Spumegă de-atâta...

Viața versificată a Reginei Ana

Când fetele dansau în baluri Sau pe faleză, le-ntâlneai, Adolescentă, ca și ele, În plin război, tu ajutai.   Menită-ai fost să fii regină! – Regină, precum alta nu-i! – Pe-o lume, ca să fii stăpână, Nu-ntr-o grădină, flori să pui.   Dacă-ai fi fost pe tron – știu bine! Dacă-un vrăjmaș ne-a atacat, Soldatul ne-nfricat din tine, Pe „baricadă”-ar fi urcat.   Însă după Eliberare, Destinul s-a grăbit să vie: Un Făt-Frumos, pe cal, călare, Ți l-a dat soț, pentru vecie.   Acum, copiii vin pe lume: „Un liliac ce-avea cinci foi”, Căci ei sunt marea bucurie, Cu toate că-aduc și griji noi.   Apoi, „întâlnești” România! Noi, Țara, te-am îmbrățișat, Căci Monarhie, voiam iară Și pe Mihai, ca șef de Stat.   Dar n-a putut să fie bine, Căci „ochi albaștri” unelteau Chiar în Palat, pe lângă tine, „Săpau o groapă” Ne-ngropau”!   Pe Neculai crescut de tine, Mișeii ni l-au scos din țară! Cu el, plecă nădejdea-n bine, Dar l-aşteptăm să vină iară.   Lui Neculai, nepot iubit, – Pe când trăiaţi încă-n exil – De România, i-ai vorbit, Deci ne-a iubit chiar de copil.   Că Neculai ne va fi rege, – Chiar Nostradamus veste-a dat – Şi Legea iarăşi, va fi Lege, În România, ca Regat.   Discretă-ai fost în toată viaţa. Şi tot discret, ne-ai „părăsit”, Căci iar, învinsu-ne-a „paiaţa” Şi trai incert, ne-a hărăzit.   Ai fost Regina-mi aşteptată! – Păcat că nu a tuturor! – Iar pentru clipa cea ratată, Istoria-i...

Adio, Regină Ana

Adio, Regină Ana! Plouă Ţara, pentru Tine, Plouă lacrimi pentru Tine, Fiindcă-ai vrut să trăim bine.   Eu, supusa-Ţi credincioasă Ce-am luptat să vii Acasă, Plâng şi sufăr în tăcere, Împietrită, de durere.   Căci simt mâna Ta regească Ce mă mângâia Atunci când mă întâlnea: Fotografia confirmă   Mângâi funda ce-am păstrat De la buchetul dat mie De mâna Ta...

« Older Entries