Jiddu Krishnamurti – Eliberarea de cunoscut

De-a lungul veacurilor omul a căutat ceva dincolo de sine însuşi, ceva dincolo de bunăstarea lui materială: ceva pe care îl numim adevăr, Dumnezeu sau realitate, ceva în afara timpului, ceva care să nu poată fi tulburat de imprejurări, de gândire sau de corupţia omenească. Omul şi-a pus dintotdeauna întrebarea: „Ce rost au toate ăstea? Are viaţa vreun înţeles cât de mic?” Azvârlit în imensa confuzie generată de conflicte, revolte, brutalităţi, nesfârşite războaie religioase, ideologice, naţionale, el se întreabă, cu un sentiment de adâncă şi durabilă frustrare: ce este de făcut, cum se poate ieşi din toate acestea, ce înseamnă viaţa, şi dacă există ceva dincolo de ea? Şi negăsind acel lucru de nenumit, cu o mie de denumiri, pe care l-a căutat întotdeauna, omul a recurs la credinţă – credinţa într-un salvator sau într-un ideal – însă credinţa naşte necontenit violenţă. În aceasta neîncetată luptă pe care o numim viaţa, noi încercăm să stabilim un cod de comportament adaptat societăţii în care am fost crescuţi, fie că este vorba de o societate comunistă, fie că este o aşa-zisă societate liberă. Noi ne supunem anumitor reguli de conduită, considerându-le ca o parte din tradiţia noastră. Privim mereu către altcineva ca sa aflăm care conduită este buna sau rea, care mod de gândire este corect sau greşit şi, conformându-ne acestui model, conduita şi gândirea noastră devin mecanice, răspunsurile noastre devin automate. Dar nu vom afla niciodată noul până când nu vom învăţa cum să ne eliberăm de povara trecutului, de povara cunoscutului. de acelaşi autor: Trezirea...

Alfred North Whitehead – Religia în formare

Religia procesualistă este o religie a imanenţei, o religie naturalistă care nu propune racordarea fiinţei la un nivel ontologic superior ce i se face descoperit fiinţei umane prin revelaţie, ci stipulează doar cultivarea unei anumite armonii universale realizate în planul imanenţei şi către împlinirea căreia fiinţa umană are o tendinţă înnăscută. Întreaga teologie a lui Whitehead reprezintă o abordare ştiinţific-empirică asupra Universului, în care încearcă să îi facă loc şi lui Dumnezeu, ca factor explicativ pentru anumite fenomene naturale. Cosmologia ştiinţifică a jucat un rol regulator în raport cu teologia, pe baza acestei cosmologii decizându-se ce anume este menţinut din teologie şi ce trebuie eliminat. Supranaturalul, intervenţia sa în lume şi sensul supra-firesc oferit fiinţei umane au fost, bineînţeles, primele sacrificate în acest proces de ajustare a teologiei la ştiinţă. În teologia lui Whitehead, religia este anterioară lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu este acela care legitimează religia, ci religia este aceea care îl descoperă pe Dumnezeu. Experienţa, intuiţia religioasă, reprezintă datul primar; cultivându-şi şi raţionalizând intuiţiile sale religioase, omul ajunge şi la Dumnezeu. Făcând din Dumnezeu un element natural, Whitehead a „dezvrăjit” lumea; în Universul procesualist nu se întâmpla nimic extraordinar. Dumnezeul lui Whitehead este cu totul lipsit de relevanţă soteriologică, întrucât nu oferă nicio „salvare”, niciun sens superior omului, ci doar menţine în funcţiune procesele naturale cărora le este supusă şi fiinţa...

Robert M. Wenley – Socrate şi Christos – Un studiu asupra filosofiei religiei

Robert M. Wenley a încercat să arate în Socrate si Christos – Un studiu asupra filosofiei religiei că dezvoltarea gândirii greceşti şi caracterul particular al iudaismului au făcut ca opera lui Christos să fie în mod necesar diferită de cea a lui Socrate. Deşi teologia dogmatică conţine fără îndoială foarte multe elemente provenite din filosofia greacă, creştinismul, la origini, nu a fost deloc grec. Filosofia a pregătit în parte calea spre creştinism şi a stat la originea mai multor doctrine care după aceea au fost preluate de dogma creştină. Totuşi, aceasta nu a fost decât o relaţie secundară. Ca studiu al filosofiei religiei, care „caută să stabilească cât de mult din conţinutul religiei poate fi descoperit, dovedit sau cel puţin confirmat potrivit raţiunii”, această carte încearcă să fie constructivă şi nu polemică. Autorul nu a dorit nici un moment să atingă punctele controversate ale credinţei.  ...

Alfred Edward Taylor – Platon * Socrate

Volumul Platon * Socrate va provoca cititorii prin mai multe lucruri. Unul dintre ele este însuşi scopul declarat al cărţii lui Alfred Edward Taylor: aducerea împreună a doi mari gânditori, Socrate şi celebrul lui discipol, Platon, care au dominat filosofia şi cultura europeană timp de peste două mii de ani. O încercare lipsită totuşi de riscuri, întrucât este bazată pe o reuşită clasică în studiul filosofiei platonice şi al celei socratice, materializată în seria de lucrări ale lui A.E. Taylor. Un alt lucru susceptibil să ridice cititorului semne de întrebare este disproporţia dintre anvergura gigantică a filosofilor şi dimensiunile reduse ale cărţii. Aici răspunsul trebuie găsit tot în măiestria lui Taylor, care a prezentat concepţiile filosofice ale lui Platon şi Socrate în două lucrări distincte. Taylor a urmărit să înfăţişeze propria sa impresie asupra doctrinei platonice, rezultată în urma a numeroşi ani de studiu. Cititorul ar mai putea fi surprins, de asemenea, de faptul că, deşi autorul nu a avut intenţia de a epuiza materialul filosofic specific în fiecare caz în parte, a reuşit totuşi să ofere o imagine cuprinzătoare şi coerentă, din care pare că nu lipseşte nimic. Lucrările lui Taylor despre cei doi filosofi greci, prezentate în acest volum, sunt cuceritoare prin claritate, stil literar şi subtilitate filosofică. Cititorii dialogurilor platonice, care cunosc dificultatea de a separa ideile socratice de cele ale lui Platon, vor găsi aici un punct de vedere admirabil argumentat, potrivit căruia Socrate din dialogurile ce aparţin primei părţi a vieţii lui Platon nu este un simplu personaj, ci omul istoric. Este totuşi greu de spus unde se termină Socrate şi unde începe Platon. Putem afirma însă odată cu A.N. Whitehead că istoria filosofiei s-a scris ca o serie de note de subsol la opera lui...

Francis M. Cornford – De la religie la filosofie

Warning: Illegal string offset 'description' in /home/mghilezan/web/bookiseala.ro/public_html/wp-content/plugins/eshop/eshop-add-cart.php on line 69

Warning: Illegal string offset 'sku' in /home/mghilezan/web/bookiseala.ro/public_html/wp-content/plugins/eshop/eshop-add-cart.php on line 70

Warning: Illegal string offset 'optset' in /home/mghilezan/web/bookiseala.ro/public_html/wp-content/plugins/eshop/eshop-add-cart.php on line 72

Warning: Illegal string offset 'products' in /home/mghilezan/web/bookiseala.ro/public_html/wp-content/plugins/eshop/eshop-add-cart.php on line 228

Warning: Illegal string offset 'option' in /home/mghilezan/web/bookiseala.ro/public_html/wp-content/plugins/eshop/eshop-add-cart.php on line 228

Warning: Illegal string offset 'products' in /home/mghilezan/web/bookiseala.ro/public_html/wp-content/plugins/eshop/eshop-add-cart.php on line 229

Warning: Illegal string offset 'price' in /home/mghilezan/web/bookiseala.ro/public_html/wp-content/plugins/eshop/eshop-add-cart.php on line 229

Warning: number_format() expects parameter 1 to be double, string given in /home/mghilezan/web/bookiseala.ro/public_html/wp-includes/functions.php on line 270

Warning: Illegal string offset 'shiprate' in /home/mghilezan/web/bookiseala.ro/public_html/wp-content/plugins/eshop/eshop-add-cart.php on line 273

Warning: Illegal string offset 'description' in /home/mghilezan/web/bookiseala.ro/public_html/wp-content/plugins/eshop/eshop-add-cart.php on line 274

Warning: Illegal string offset 'sku' in /home/mghilezan/web/bookiseala.ro/public_html/wp-content/plugins/eshop/eshop-add-cart.php on line 275
Cuvintele „religie” şi „filosofie” pot sugera majorităţii oamenilor două domenii distincte de gândire, între care – dacă subordonăm ştiinţa filosofiei (aşa cum au făcut‑o grecii) -, se consideră ca ar exista un fel de război de frontieră. Totuşi este posibil să ne gândim la ele ca fiind două faze sau moduri succesive de expresie a sentimentelor şi credinţelor oamenilor despre lume. Iar titlul acestei cărţi presupune faptul că atenţia va fi fixată asupra acelei perioade din istoria spiritului occidental care marchează trecerea de la prima la a doua. Se crede în general că pasul decisiv a fost făcut de greci cu aproximativ şase secole înainte de era noastră. În acel moment, un spirit nou de cercetare raţională şi‑a afirmat pretenţia de a se pronunţa asupra celor mai profunde lucruri care, până atunci, ţineau de credinţa tradiţională. Cu toate acestea, ceea ce doresc să dovedesc este faptul că ascensiunea acestui spirit nu a însemnat o ruptură bruscă şi completă cu vechile moduri de gândire. Există o continuitate reală între cea mai timpurie speculaţie raţională şi reprezentarea religioasă pe care aceasta se bazează. Şi acest lucru nu ţine doar de analogii superficiale, cum ar fi echivalarea alegorică a elementelor naturii cu zeii credinţei populare. Filosofia a moştenit din religie unele concepţii foarte importante – de exemplu, ideile de „Dumnezeu”, „Suflet”, „Destin”, „Lege” – care au continuat să circumscrie mişcările gândirii raţionale şi să le determine principalele direcţii. Religia se exprimă în simboluri poetice şi în termeni de personalitate mitică; filosofia preferă limbajul abstracţiunii seci, vorbind despre substanţă, cauză, materie ş.a.m.d. Dar diferenţa exterioară nu face decât să deghizeze o afinitate interioară şi substanţială între aceste două produse succesive ale aceleiaşi conştiinţe. Modurile de gândire ce ajung la o definiţie clară şi la afirmaţii explicite în filosofie au fost deja presupuse în intuiţiile neraţionale ale mitologiei. Order @ RON Qty: Adauga in...