„Soare și oțel” este un roman abordat tehnic, un ghid al onoarei samuraiului prezentat în termeni extrem de direcți, deși nuanțați și plini de expresie.
Concepându-și cartea ca un eseu autobiografic, Mishima își prezintă convingerile despre lume și om, atingând temele cele mai dificile, dar esențiale, cu care se confruntă ființa umană: trupul și spiritul nu sunt despărțite prin natura lor, în contrapondere cu teoria europeană creștină, neoplatonică, ci conlucrează ca două centre ale aceluiași univers consangvin etc.
Romanul a fost scris după călătoria autorului în Grecia, în urma căreia a fost sedus de frumusețea corpului masculin exprimat de întruchipările vechilor zeități. Reîntors în Japonia, va descoperi secretele perfecțiunii fizice prin ore obositoare de antrenament, voință și meditație. El asimilează perfecțiunea atleților Greciei Antice.
“Soarele” devine conștiința luptătorului, iar “oțelul” – puterea brațelor antrenate. Doar când ai un corp perfect poți alege moartea.
“Cum pentru mine lumea naturală era cea în care moartea era o chestiune zilnică, evidentă, și cum ceea ce era natural pentru mine era ușor de obținut prin mijloace neoriginale, precum datoria/…/voi căuta să înlocuiesc imaginația cu datoria”.
De acelaşi autor
Sku: YU006MI
Premiul Nobel pentru Literatură, 1968
Un bărbat în vârstă de 40 de ani, Sasa, şi o tânără de 22 de ani, Sugiko: doi amanţi care se întâlnesc prin cafenele, restaurante şi hoteluri clandestine. Rafinată şi complexă, relaţia lor erotică este marcată de o puternică interdicţie: vrând să-şi păstreze virginitatea, tânăra refuză penetrarea. Frustrat şi excitat în acelaşi timp, Sasa începe să o bănuiască pe Sugiko şi să caute tot felul de dovezi ale minciunii şi înşelătoriei. Ea se poartă ambiguu, devine din ce în ce mai enigmatică şi de neînţeles.
Iubirile au nevoie de repere spaţiale în sinuoasele lor trasee. Locurile unde a început sau s-a sfârşit o dragoste rămân adânc întipărite în suflet. Cele trei cupluri din tripticul lui Inoue (“Aniversarea căsătoriei“, “Grădina de piatră“, “Dragostea, şi moartea, şi valurile“) pornesc la drum din motive diferite: pentru a-şi serba căsătoria, pentru a-şi petrece luna de miere sau, în ultimul caz, pentru a-şi întâlni jumătatea. Destinaţiile, alese de fiecare dată cu grijă, devin prilejuri pentru a descoperi alunecosul univers al dragostei.
În vreme ce în Europa la Belle Epoque îşi trăieşte crepusculul, în lumea închisă a vechii aristocraţii japoneze pătrund pentru prima oară provinciali neîmpovăraţi de tradiţie, pretendenţi redutabili la puterea politică şi socială. Din rândul noii elite face parte Kiyoaki, un tânăr de o delicateţe exacerbată, educat în spiritul eleganţei şi rafinamentului vremurilor de demult. Prins fără voia sa în lupta dintre vechi şi nou, precum şi în mrejele unei iubiri mistuitoare pentru frumoasa aristocrată Satoko, tânărul hotărăşte să-şi trăiască sentimentele în surdină şi să nu le încredinţeze nici măcar jurnalului în care îşi notează visele bizare ce-i bântuie somnul. Copleşit de personalitatea indescifrabilă a fetei, Kiyoaki suferă în tăcere, iar durerea lui atinge paroxismul atunci când un prinţ din familia imperială îi cere mâna lui Satoko. Sfidând legile statului şi refuzând să se supună cutumelor sociale rigide, cei doi aleg, în ciuda sorţilor potrivnici, să-şi trăiască neîngrădiţi pasiunea.
Premiul Nobel pentru Literatură, 1968
Sufletul samuraiului prezinta trei texte japoneze din secolul al XVII-lea care demonstreaza puternica influenta a filozofiei zen asupra legendarului cod al samuraiului, Bushido – Artele martiale: Cartea traditiilor familiale de Yagyu Munenori (maestrul de sabie al shogunului si seful politiei secrete), Subtilitatea impenetrabila a intelepciunii neclintite si Tai-A Ki: Note despre sabia fara pereche, ultimele doua scrise de Takuan Soho, maestru zen al sabiei.
Autoarea, o tânără intelectuală americană, soseşte în Japonia pentru un sejur de doi ani. Concediată din slujba de profesoară de engleză, Lea devine hostesă într-un club de noapte din Tokio. Un soi de gheişă, dar neaparat străină, un fenomen nou, tipic pentru oraşul japonez modern: „Noi vindem, de fapt, iluzii. Dar ceea ce deosebeşte hostesa de gheişă este natura acestor iluzii. În timp ce gheişa rămâne o relicvă culturală, hostesa este modernă şi exotică. Gheişa beneficiază de o educaţie riguroasă: muzică tradiţională japoneză, dans, bune maniere. Iluzia se referă, în cazul ei, la autenticitate. Hostesa străină oferă, în schimb, iluzia evadării din canoanele rigide ale societăţii japoneze“, scrie Lea Jacobson.
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
