Victor Suvorov – Spărgătorul de gheaţă

Iosif Visarionovici Stalin ar fi cel care a declanşat cel de-al doilea război mondial, conform ipotezei senzaţionale a unui agent secret sovietic, care a avut acces la arhivele militare, şi a scris la Londra, sub pseudonimul Viktor Suvorov, o carte despre elementele necunoscute ale celui de-a doua conflagraţii mondiale. Lucrarea, denumită Spărgătorul de gheaţă: cine a pornit războiul?, a stârnit deja controverse, fiind privită cu rezerve de academicieni şi cu interes de către opinia publică. Potrivit lui Suvorov, deşi nu a tras el primul glont, Stalin a făcut tot posibilul să-l determine pe Hitler să îl tragă. Acordurile secrete ale pactului Ribentropp-Molotov stipulau, pe lângă răpirea unei importante părţi din trupul României, de către sovietici, şi acapararea teritoriilor baltice, şi o împărţire a Poloniei, stat ce mai fusese sfâşiat de atâtea ori în cursul istoriei. Se ştie că Stalin îi ura pe polonezi cu tot atâta ardoare ca şi Hitler, doar că de pe poziţii diferite. El nu putuse uita atitudinea manifestată de vecinii de la vest în timpul războiului civil din anii ‘20. Protecţia pe care marile puteri apusene o acordau Poloniei, ca şi în anii cand „albii” luptau cu „roşii”, îl exaspera pe Stalin. Dar vicleanul conducător bolşevic, căruia nici Hitler, cu tiradele sale anticomuniste, nu-i era deloc drag, a văzut în atacul asupra Poloniei un prilej excelent de a învrăjbi puterile capitaliste ale vremii. De acelaşi autor Ultima republică Order Spărgătorul de gheaţă Preţ redus @ RON23,99 Qty: Adauga in cosul de...

Viorel Padina, un adevărat disident

Surprinzătoarea propunere a lui Vladimir Tismăneanu de a publica textului samizdat Apel către Europa, redactat în 1980 de către Viorel Padina, nu l-a mişcat prea tare pe autorul care din localitatea Corabia şi-a făcut un obicei de a comenta cu pseudonimul AVP toate articolele interesante de pe paginile cotidianelor centrale. De fapt, nimeni dintre cei tineri n-ar putea înţelege că poemul său hyperspatz e vechi de aproape patru decenii. Povestea lui olteanului din Gura Padinii nu începe şi nu se termină cu Cenaclul de luni, unde activa în jurul vârstei de 30 de ani, „cam matur pentru ceilalţi juveţi ai literelor”, dar nici cu Poemul de oţel, plimbat de la Ana la Caiafa şi lăudat prea târziu. Plictisit de centralismul său urbanistic (locuia în Piaţa Amzei din Bucureşti) prin anii ’80, i-a venit ideea unui scrierii unui manifest anticomunist. La restaurantul Uniunii Scriitorilor i-a găsit ca parteneri de protest doar pe Angela Marinescu, Eugen Suciu şi Sergiu Filip (Paul Daian). La scurt timp a fost săltat de pe stradă şi anchetat de un trimis al  fiorosului colonel Stănică Raţiu, de la Cercetări Penale. Au trebuit să treacă râurile, ramurile, corăbile şi să se închidă Europa liberă şi tot nu s-a aflat de cine a turnat atunci. După deschiderea arhivelor Securităţii Statului, autorul documentului samizdat, care nu şi-a mai găsit ecou în lumea liberă de atunci, a aflat şi cine „l-a dat în primire organelor”. Nimeni altul decât  Sergiu Filip (alias Paul Daian), personajul care distrează copiii la târgurile de carte de la Romexpo, în fiecare an. Viorel Padina ar fi putut ajunge liderul optzeciştilor sau vreun poet de marcă dacă ar fi fost mai preocupat de expunerea faptelor sale vitejeşti. În condiţiile în care s-a deschis un concurs pe scară naţională între cei trecuţi de 50 de ani „care e mai dizident decât celălalt”, poetul s-a retras în Corabia...

De profundis: Disidenţi, abdicări, înfrângeri

Vladimir Tismăneanu În 1980, poetul Viorel Padina a scris un text incendiar, de o mare intensitate etică şi analitică. Este vorba de Apelul către Europa, confiscat de Securitate în urma unor delaţiuni comise de persoane apropiate de scriitor, inspăimântate de riscul culpabilităţii prin „omisiune de denunţ”.  Este un text exemplar al disidenţei româneşti, atâta şi aşa cum a fost aceasta.  Un document ţâşnit du fond du gouffre obscur, spre a relua versul lui Baudelaire, în care coborâse România, înrobită, înjosită, parcă împietrită de le soleil de glace al socialismului dinastic, sinteza balcanică dintre Ramses şi Caligula.   Chiar daca nu a circulat masiv şi a fost înmormântat în arhivele poliţiei secrete, Apelul a pus degetetul pe rana regimului, fundamentul axiofob al unei construcţii faraonic-utopice menite să distrugă demnitatea umană. Pentru Viorel Padina, regimurile totalitare sunt de fapt expresii arhetipale ale resentimentului : “Dacă se poate totuşi vorbi de o ‚cauză’ a regimului comunist, prin care el subzistă, aceasta e resentimentul popular contra elitei. Lipsit de aportul înaltei intelectualităţi – pe care de altfel o abhora – şi deci aflat în imposibilitate de a-şi transfera vitalitatea în sens constructiv, poporul ejaculează într-un jet de aversiune contra elitei şi împrumută această aversiune grupului popular aflat la putere, care o transformă în represiune. Departe de a folosi poporului, istoricităţii sale, acest resentiment, eliberat şi permis de către regimul comunist, nu serveşte aşadar decât funcţionării grupului barbar aflat la putere. Dacă acest grup ar fi o elită, ar folosi puterea în sens constructiv ; dar fiind ceea ce este, dictatura proletară nu are decât sensul clasicei barbarii. Prin aceasta, ea resuscită forţe străvechi, anacronice, şi creează grave pericole de deviere a motricităţii specific umane şi de deturnare a istoriei.” Cred ca publicarea “Apelului” este indispensabilă unei asumări/cunoaşteri autentice a trecutului totalitar. Fiecare caz de disidenţă, fiecare acţiune de opoziţie îşi are propria istorie, cu...

Rebecca Haynes – Politica României faţă de Germania între 1936 şi 1940

Studiul de faţă încearcă să lămurească neclarităţile privind politica României faţă de Germania din timpul ultimilor ani ai domniei lui Carol al II lea, de la demiterea ministrului de Externe pro francez, Nicolae Titulescu, în 29 august 1936, până la abdicarea regelui în 6 septembrie 1940. Lucrarea este rezultatul unei cercetări de doctorat susţinute de Rebecca Haynes la Academia...

James Cannon – Apostolul Pavel

Saul din Tarsus nu s-a născut sfânt. Crescut ca cetăţean evreu al Imperiului Roman, bărbatul care avea să devină cunoscut drept emblematicul apostol Pavel a fost un discipol aprig. Înfocat apărător al Legii lui Moise, a fost atât de răzbunător, încât primii adepţi ai lui Isus l-au văzut ca pe un prigonitor. Dar ca urmare a convertirii sale pe drumul Damascului, a devenit omul care a pus bazele unei noi credinţe. Inteligenţa şi abilitatea sa de a predica şi de a convinge, angajamentul personal faţă de valorile etice, curajul şi spiritul neobosit au făcut din Pavel una dintre forţele care au contribuit la modelarea cursului istoriei. A propovăduit întregii lumi mesajul creştinismului şi a adus puterea socială şi morală a noii religii în lumea...