Eugen Ovidiu Chirovici – A doua moarte

Deşi aduce la viaţă o epocă tulbure în istoria Europei, în care intrigile, tortura şi intimidarea sunt metodele uzuale prin care potentaţii îşi ating scopurile, volumul lui E.O. Chirovici se încheie într-o notă plină de sensibilitate. Nefericirea omului, moartea sufletului său, este pedeapsa pentru că uită un adevăr vechi de când lumea, enunţat şi de cartea de căpătâi a umanităţii: „Iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”. Cartea scoate la lumină un aşa-numit manuscris din Dummstein, menit să evoce credinţele care formau paradigma mentală a spaţiului european medieval, când, în numele Bisericii şi sub influenţa superstiţiilor, se desfăşura o adevărată vânătoare de vrăjitoare. Sunt dezvăluite, de asemenea, ritualurile de iniţiere ale inchizitorului, care, în exercitarea oficiului cu care a fost învestit, nu apare, aşa cum îl înfăţişează imaginarul colectiv, sub masca torţionarului sadic, ci dă la iveală o latură neaşteptată a sufletului său. De acelaşi autor La broasca...

Ion Zubaşcu: „Niciodată unealta n-a stăpânit uneltitorii”

La atelierelaţionale #5, Ion Zubaşcu n-a venit cu cetera, doar cu imensa sa poftă de viaţă. A citit poeme din ultimul său volum Moarte de om, „carte despre boală şi moarte”, aşa cum a descris-o chiar el: „pentru o reinventare a umanului.” Dacă Splendoarea cu citostatice evoca realitate sumbră, umorul moroşanului a fost debordant. Vorbind despre poeţii dispăruţi: Nichita Stănescu, Ion Monoran, Gheorghe Crăciun, a precizat liric, nu dramatic, în faţa audienţei, majoritar tânără, că „moartea îmi acordă o ultimă şansă: să-i ajung, chiar să-i întrec/am o inegalabilă ştiinţă de a muri.” Tată a patru copii, şi-a amânat vreme de mai multe decenii expresiile lirice, pentru că trebuia să le asigure un trai. Totuşi, a recunoscut că întreaga sa familie a considerat creaţia ca pe un act al supravieţuirii. Acum, unul dintre fiii săi scrie şi el, asemenea mamei, tatălui şi a bunicilor. a ales balada despre haiducii timpurilor noastre, un gen epic uitat. El care nu se consideră aparţinător niciunei generaţii – dar ce Shakespeare, Goethe, Dante ţin de o epocă? – a adus o critică dură post-rimbaudismului, considerând că 130 de ani s-a scris doar pentru raft, pentru ochi şi prea puţin pentru oameni. Ca unul care a iubit mereu mulţimea, a deplâns inexistenţa funcţiei fatice a comunicării de azi când nu se ştie cine e de partea opusă a computerului. „Niciodată unealta n-a stăpânit uneltitorii.” Dacă peste o sută de ani s-a creat doar pentru a fi în cărţi, „acum internetul folclorizează literatura”. A avut un discurs incendiar despre misiunea autorului de a scrie în numele milioanelor de oameni care nu se pot exprima.  „Peste zece mii de crime ale Securităţii, fără judecată, domnule tunurile peste sat. Cum să nu te revolţi în numele celor care nu o mai pot face? La final, a oferit mai tinerilor competitori pe terenul scriitoricesc o bere. De vreo treizeci...

Ştefan Agopian – Opere II. Sara. Tobit. Fric

Opere ll este o porţie consistentă din scrierile lui Ştefan Agopian. trei într-una ar putea spune mucalitul de serviciu. Sara este un personaj care te cheamă la evadări în timp. Deşi cu o copilărie nefericită, a avut şansa de a fi adoptată de un alchimist din Sibiu. Lăsând la o parte evocarea lumii de poveşti a saşilor ardeleni, personajul  e impresionant atât prin prezenţă, cât şi prin absenţă, atât prin existenţa reală, cât şi prin pseudo-realităţile în care pluteşte, alături de cei din jur şi spiriduşi. Tobit este despre ocupaţia austriacă în Oltenia, cu parfumurile vremurilor şi cu invadatorii care au adus civilizaţia unei părţi bune de orient. Ce au făcut băştinaşii? Au fugit de deprinderile ;i muncile imperiale. Aşa au plecat şi cuceritorii. Orjen era numele eroinei principale. Nimic nu-i putea alina dorul acesteia faţă de Fric, nimeni altul decât Cosmosul. Alături, mai avea un motan viu, cumpărat dintr-un port, să prindă şoarecii de pe corabia în derivă. De fapt, atunci când l-a luat, motanul nu ştia că nava va eşua. Ea, femeia goală şi excitată, ţinea motanul între sâni. Cum se termină romanul? Trist dar cu cu multe învăţăminte despre viaţă şi moarte. De acelaşi autor...

Ştefan Agopian – Tobit

Dacă în alte cărţi ale lui Ştefan Agopian personajele duc Bibliile cu ei, dracii apar în alte opere ca personaje insidioase, dar pline de umor, în Tobit, îngerii au casa lor.  Cartea este despre ocupaţia austriacă în Oltenia, cu parfumurile vremurilor şi cu invadatorii care au adus civilizaţia unei părţi bune de orient. Ce au făcut băştinaşii? Au fugit de deprinderile ;i muncile imperiale. Aşa au plecat şi cuceritorii. Păcat că a durat prea puţin, ocupaţia, nu cartea. De acelaşi autor...

Junot Diaz – Scurta şi minunata viaţă a lui Oscar Wao

Oscar Wao, protagonistul cărţii, este un dominican supraponderal, tocilar de ghetou şi împătimit de jocurile video şi romanele SF. În casa lui din New Jersey, unde locuieşte cu mama de modă veche şi cu sora rebelă, Oscar visează că va deveni un J.R.R. Tolkien postcolonial şi, mai ales, că va descoperi dragostea. Dar asta s‑ar putea să nu se întâmple niciodată, din cauza blestemului fuku, care urmăreşte familia lui Oscar de generaţii întregi, condamnîndu‑i pe membrii acesteia la închisoare, tortură, accidente tragice sau iubiri nefericite. Order Scurta si minunata viata a lui Oscar Wao Preţ @ RON29,95 Qty: Adauga in cosul de...