Maria Sleahtitchi – Oleandrii mă strigă roz

„Personajul poemelor nescrise îi seamănă probabil prin ceva autoarei, dar în partea retrasă timid între „tăceri babilonice”, între ezitări, autocontestări și contestări ritualice din afară, pe care ea însăși le regizează până la dezagregare – „am ieșit un praf atât de mărunt/ o minune de pulbere rafinată”. E ca fața nevăzută a Lunii. Căci la vedere avem un om care mi s-a părut întotdeauna hotărârea însăși, ba poate cu ceva fibră de oțel în el, deoarece l-am văzut gata să-și apere adevărul fără aproximări.” Eugen Lungu între mine și tine I între mine și tine între casa mea și a ta aleargă un obosit de înger în cămașă de noapte frămîntă glodul unei primăveri timpurii iese la drumul pavat cu pietre albe urcă cu greu mahalaua mea spre mahalaua ta prodăneștii mei spre prodăneștii tăi bate istovit din aripi la geamul casei tale dar zodiile nu se deschid atunci se întoarce și pleacă 9 II din conul de umbră al acestui poem îi urmăresc aripile cum taie fîșii de întuneric de unde știi să mă visezi în cămașa mea de noapte tu animicștiutorule în acea văpaie de pînză topită fără dantele III pe la cinci dimineaţa aerul era atît de proaspăt și cerul ah! atît de frumos cămașa mea de noapte fidelă aștepta pe marginea de canapea 10 nimic despre dragoste frunză după frunză cade umbra ta peste umbra mea întoarsă toată în sine stau cu spatele gol în veliștea vînturilor ploilor brumelor ninsorilor argintii mă năpădesc mîngîierile adulmecările cuminecările simţite cu cealaltă parte a simţurilor aici ca într-o taină străină frunze natale cad una pe faţă gălbuie alta pe dos pe spatele meu gol cad o! întoarsă toată spre tine 11 cunoaște-mă pe mine însămi îţi spun să știi din capul locului nu sînt ca tine respir cu burta mă las pe spate inspir adînc expir repet exerciţiul...

Nechit Irina – Copilul din maşina galbenă

„Irina Nechit reflectă, în versurile ei, o detentă, o „eliberare”. Mai puțin intelectualizată, producția ei pare a-și fi câștigat dreptul la mărturia „naturală”, egală cu sine. Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenței de toate zilele. Prin verbe simple, „prozaice”, poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei. Instantaneul realist (poeta e contemplativă, dar și o observatoare sfredelitoare, innocent-amară a ambientului) se învecinează cu insertul suprarealist, posedând aceeași capacitate de absorbție a realului care uneori devine expresiv-delirantă. Puternica sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magi consubstațiale.” Gherorghe Grigurcu Litere adevărate Aveam și eu cândva pete de cerneală pe mâini, scriam litere adevărate în caiete subţiri, mama punea ziare la ferestre în nopţile cu lună plină să nu devenim lunatici Dacă la autopsie veţi putea intra cu un flash în creierul meu, să-mi luaţi toate versurile de acolo și să le puneţi pe pervazul geamului la soare Order Copilul din maşina galbenă Preţ @ RON18,00 Qty: Adauga in cosul de...

Gabriel Daliş – Chip împreună

Poemele lui Gabriel Daliș reușesc performanța de a fi intens contemporane, atât stilistic cât și prin coborârea în real, și în același timp frumoase. Este vorba, nu mă îndoiesc, de un poet adevărat pe care timpul îl va confirma, iar editurile – în măsura în care destinul poeziei nu le este indiferent – vor concura la editarea lui. Mie, lectura acestor poezii mi-a oferit bucuria cunoscută, dar atât de rară, a descoperirii unui sunet autentic . Ana Blandiana De acelaşi autor Până mereu Order Chip împreună Preţ @ RON12,00 Qty: Adauga in cosul de...

Viviana Muşa – Şcoala specială

Şcoala specială este un volum de poezie care surprinde în primul rând prin autenticitatea textelor. Aş risca să spun că autoarea a reuşit aici un proiect de dezvelire, de scoatere la lumină a poeziei, ascunse în straturile groase ale şabloanelor sociale şi ideilor preconcepute. Pe de altă parte, nu aş risca nimic să afirm că rezultatul este unul remarcabil. Proiectul Vivianei nu este unul umanitar – deşi unii ar putea să susţină contrariul -, ci unul de reconstruire a unei realităţi, într-o notă artistică inedită. În ciuda faptului că sunt reflexii ale unei zone umane puţin accesibile omului de rând (accesibilitatea aici fiind o chestiune de alegere a fiecărui individ în parte), textele din Şcoala Specială reuşesc să evite clişeele, surprinzând prin nuanţa de normalitate a discursului şi prin puterea de recreere a unor voci autentice. Ceea ce la prima vedere ar putea da senzaţia de milă, grotesc sau claustrare, la o lectură mai atentă, descoperi că astfel se traduce realitatea acestor copii şi că, da, elementele ei nu diferă cu mult de ceea ce restul lumii consideră a fi normal. Cred că dincolo de orice, acest volum propune o schimbare de percepţie, o încercare de integrare a acestei lumi în „normalul ” realităţii...

Mihai Eminescu – Poezii. Poesias

Ediţie bilingvă. Cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la naşterea poetului, Curtea Veche a realizat, prin Programul 2000 – Anul Eminescu, ediţii ale traducerilor poeziei eminesciene în limbile spaniolă, rusă şi maghiară. Mihai Eminescu a devenit deja un mit în cultura română, iar orice reeditare a poeziei sale reprezintă o reactualizare a acestui mit. Ediţia bilingvă româno-spaniolă a celor mai impunătoare poezii ale lui Eminescu urmează acest spirit al mitului eternei reîntoarceri. Versiunea spaniolă de excepţie a celebrului hispanolog Valeriu Georgiadi este o expresie romantica fidelă a stilului eminescian. Înrudirea latină a celor două limbi permite o traducere care nu transformă în mod radical sensul original. Metaforele specific eminesciene îşi păstrează aceeaşi structură, versurile au aceeaşi muzicalitate din limba română. Traducerea spaniolă a poeziilor lui Mihai Eminescu este o dovadă certă a faptului că este o nedreptate să păstrăm într-un spaţiu cultural închis ceea ce aparţine universalităţii. Cartea cuprinde o selecţie de poezii antume şi postume, încercând să prezinte imaginea completă a poetului român şi are o prefaţă de Zoe Dumitrescu Buşulenga: Cunoaşterea şi comunicarea adevărată între popoare nu se pot realiza decât prin transmiterea acestor valori, într-un circuit neîncetat, care să menţină mereu trează preţuirea reciprocă. De acelaşi autor Opera...

Ion Vasile Şerban – Oglinzi de pământ

„Ion Vasile Şerban a fost, timp de patruzeci de ani, unul dintre cei mai respectaţi profesori din Universitatea Bucureşti. Numele lui s-a legat, până în 1998, de catedra de teoria literaturii, disciplină din care a făcut o pasiune constantă, pe care a ştiut să o insufle şi studenţilor săi. Temeinic şi foarte exigent cu sine, de o mare generozitate şi sensibilitate, profesorul Şerban a pus pe primul plan activitatea didactică, preocupat mereu de responsabilitatea uriaşă ce-i revenea în formarea şi stimularea gândirii libere. Dincolo de rigoarea conceptuală, exista şi o altă latură a personalităţii sale, mai puţin evidentă, care transpare în versurile scrise de-a lungul întregii sale vieţi. Cititor avid de poezie, Ion Vasile Şerban şi-a turnat în versuri sensibilitatea exacerbată. Poemele sale – în care se aud frecvent ecouri ale poeziei lui Tudor Arghezi şi Lucian Blaga, ale lui Ion Pillat şi Bacovia – dezvăluie profilul unui sentimental incurabil, reflexiv şi afectiv, preocupat de preaplinul lumilor lăuntrice. Poezia a fost pentru teoreticianul sobru şi riguros un violon d’Ingres, un contrapunct existenţial ce transcrie o experienţă individuală, îndatorată tradiţiei moderniste interbelice. Publicarea acestui volum vrea  să întregească portretul unui autor care ar fi meritat, cu siguranţă, mai multă atenţie în timpul vieţii.“Carmen...