„Irina Nechit reflectă, în versurile ei, o detentă, o „eliberare”. Mai puțin intelectualizată, producția ei pare a-și fi câștigat dreptul la mărturia „naturală”, egală cu sine.
Irina Nechit are darul de-a putea da glas dramatismului inaparent al existenței de toate zilele. Prin verbe simple, „prozaice”, poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei. Instantaneul realist (poeta e contemplativă, dar și o observatoare sfredelitoare, innocent-amară a ambientului) se învecinează cu insertul suprarealist, posedând aceeași capacitate de absorbție a realului care uneori devine expresiv-delirantă.
Puternica sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magi consubstațiale.” Gherorghe Grigurcu
Litere adevărate
Aveam și eu cândva pete de cerneală pe mâini,
scriam litere adevărate în caiete subţiri,
mama punea ziare la ferestre în nopţile cu lună plină
să nu devenim lunatici
Dacă la autopsie
veţi putea intra cu un flash în creierul meu,
să-mi luaţi toate versurile de acolo
și să le puneţi pe pervazul geamului
la soare
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply