Şcoala specială este un volum de poezie care surprinde în primul rând prin autenticitatea textelor.
Aş risca să spun că autoarea a reuşit aici un proiect de dezvelire, de scoatere la lumină a poeziei, ascunse în straturile groase ale şabloanelor sociale şi ideilor preconcepute. Pe de altă parte, nu aş risca nimic să afirm că rezultatul este unul remarcabil. Proiectul Vivianei nu este unul umanitar – deşi unii ar putea să susţină contrariul -, ci unul de reconstruire a unei realităţi, într-o notă artistică inedită.
În ciuda faptului că sunt reflexii ale unei zone umane puţin accesibile omului de rând (accesibilitatea aici fiind o chestiune de alegere a fiecărui individ în parte), textele din Şcoala Specială reuşesc să evite clişeele, surprinzând prin nuanţa de normalitate a discursului şi prin puterea de recreere a unor voci autentice. Ceea ce la prima vedere ar putea da senzaţia de milă, grotesc sau claustrare, la o lectură mai atentă, descoperi că astfel se traduce realitatea acestor copii şi că, da, elementele ei nu diferă cu mult de ceea ce restul lumii consideră a fi normal. Cred că dincolo de orice, acest volum propune o schimbare de percepţie, o încercare de integrare a acestei lumi în „normalul ” realităţii noastre.
Leave a Reply