Maria Sleahtitchi – Oleandrii mă strigă roz

Coperta„Personajul poemelor nescrise îi seamănă probabil prin ceva autoarei, dar în partea retrasă timid între „tăceri babilonice”, între ezitări, autocontestări și contestări ritualice din afară, pe care ea însăși le regizează până la dezagregare – „am ieșit un praf atât de mărunt/ o minune de pulbere rafinată”. E ca fața nevăzută a Lunii. Căci la vedere avem un om care mi s-a părut întotdeauna hotărârea însăși, ba poate cu ceva fibră de oțel în el, deoarece l-am văzut gata să-și apere adevărul fără aproximări.” Eugen Lungu

între mine și tine
I

între mine și tine între casa mea și a ta
aleargă un obosit de înger
în cămașă de noapte frămîntă glodul
unei primăveri timpurii
iese la drumul
pavat cu pietre albe
urcă cu greu mahalaua mea
spre mahalaua ta
prodăneștii mei spre
prodăneștii tăi
bate istovit din aripi la geamul casei tale
dar zodiile nu se deschid
atunci
se întoarce și pleacă

9 II
din conul de umbră al acestui poem
îi urmăresc aripile cum
taie fîșii de întuneric
de unde știi să mă visezi
în cămașa mea de noapte
tu animicștiutorule
în acea văpaie
de pînză topită
fără dantele
III

pe la cinci dimineaţa
aerul era atît de proaspăt
și cerul ah! atît de frumos
cămașa mea de
noapte fidelă aștepta
pe marginea de canapea

10
nimic despre dragoste
frunză după frunză cade
umbra ta peste umbra mea
întoarsă toată în sine
stau cu spatele gol
în veliștea vînturilor
ploilor
brumelor
ninsorilor
argintii mă năpădesc mîngîierile
adulmecările
cuminecările
simţite cu cealaltă parte a simţurilor
aici ca într-o taină străină
frunze natale cad
una pe faţă gălbuie alta
pe dos pe spatele meu gol cad
o! întoarsă toată spre tine
11
cunoaște-mă pe mine însămi
îţi spun să știi
din capul locului nu sînt ca tine
respir cu burta
mă las pe spate
inspir adînc expir
repet exerciţiul
de cîteva ori ascult cum
se învăluie haosul
se zbuciumă profund
se potolește
sub nodul strîmt al centrului
mai jos e
tăcere infinită și mută
te aștept dacă…
…………………………………
… dacă n-ai înţeles
decodez mesajul
de tine mă deosebesc fiindcă
sînt femeie
și respir cu întreg universul
12
în galaxia mea e
liniște aproape…
…………………………………
…aproape… mai aproape…
nu-ţi fie teamă

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *