Ana Blandiana – Spaima de literatură

„Totdeauna am înţeles vocaţia ca pe o vină care te izolează automat, te îngrădeşte şi îţi impune alte legi, alte drepturi şi alte datorii. Sunt mai mari? Sunt mai mici? Pentru restul lumii, viaţa poetului pare o veşnică sărbătoare şi, într-o reprezentare banală, poetul este înfăţişat încununat cu lauri, diafan, abia atingând pământul. Vocaţia este fără îndoială o vină, părăsirea vieţii este fără îndoială o vină şi singura circumstanţă atenuantă a poetului este de a fi în egală măsură victimă şi vinovat, de-a fi acceptat, doar, un destin zeiesc impus de zeii fără de milă. Singura lui scuză este de a fi acceptat numai în ultimă instanţă, numai după ce încercase din toate puterile să se împotrivească, să nu părăsească condiţia comună, de a fi acceptat numai după ce s-a convins că acesta e singurul lui destin posibil.“ (Ana BLANDIANA) de acelaşi autor: Poeme 1964-2004 A fi sau a nu privi Refluxul sensurilor...

Umberto Saba – La capra e altre poesie/Capra şi alte poezii

Volumul La capra e altre poesie/Capra şi alte poezii oferă cititorului român un florilegiu al uneia dintre operele poetice cele mai rafinate şi mai complexe scrise în limba italiană în prima jumătate a secolului de curând încheiat, dar în ea complexitatea nu se dezvăluie de la început: ea se camuflează îndărătul unui travaliu sistematic de simplificare formală care o ascunde privirii superficiale. Poeziile lui Umberto Saba, şi adesea şi prozele lui, par a fi simple, uşoare, poate chiar facile, stând sub semnul naturaleţii şi al armoniei clasice. Cuminţenia lor, aproape «retro», pare să le plaseze în afara tradiţiei secolului lor şi să reamintească mai degrabă modele vechi, tradiţionale, şi nu rareori ritmuri şi intonaţii populare. Dar simplitatea este numai o aparenţă. La o privire mai atentă, Cantonierul (culegerea sa de poeme şi totodată capodopera sa, care cuprinde 437 de texte, adică aproape întreaga producţie sabiana, din care au fost alese şi cele din volumul acesta) dezvăluie o structură articulată şi laborioasă, studiată ăn fiece detaliu. Sub acest aspect, Cantonierul este o culegere de poezii, dar şi o naraţiune alcătuită dintr-un şir poezii, un soi de roman în versuri, «un roman psihologic», aşa cum l-a definit autorul său, înăuntrul căruia fiecare poezie în parte are sens în sine, dar totodată are un sens şi prin reţeaua de trimiteri la alte poezii, aşa cum se petrece în muzică, între motivele melodice separate şi armonia intregului simfonic. (Margherita Ganeri) Order La capra e altre poesie/Capra şi alte poezii Preţ @ RON39,00 Qty: Adauga in cosul de...

Nicolae Leahu – Aia

„Profundă și gravă, jucăuşă și spectaculoasă, migălos cizelată sau spontană, poezia lui Nicolae Leahu (…) depășește rigorile vreunei retorici/mode/tendințe poetice…” Lucia Țurcanu, Arta de a numi „Parnasianism, neo-parnasianism – la Nicolae Leahu? Trebuie verificat…” Ghenadie Nicu, Tangențiale Order Aia Preţ @ RON19,00 Qty: Adauga in cosul de...

Ana Calina Garaş – Broderii în vid. Vol 1

Prin mine mai vorbesc acele locuri. Cred şi acum în visele cu jocuri, văd flori în tot ce mă-nconjoară. Mă doare şi mă bucur când răscolesc prin cuferele indepărtatelor trăiri. De acelaşi autor Jocul de-a viaţa Order Broderii în vid Preţ @ RON19,99 Qty: Adauga in cosul de...

Angela Marinescu – Probleme personale

Poeta nu se dezminte de temele care au consacrat-o. Confesivă, scandaloasă, pe alocuri incomodă şi de-a dreptul rea cu propriul sine, Angela Marinescu îşi concepe poemele ca pe nişte sfârtecări obsesive şi mutilante. Pasionată de evidenţe stranii, în stare să distrugă fiziologicul şi anatomicul, marea poezie pe care obişnuieşte să o scrie Angela Marinescu reuşeşte să  dea glas zbaterilor dintre cele mai aspre şi zguduitoare ale fiinţei.  Detestând  banalul considerat de unii invenţie proprie, Angela Marinescu deschide perspective metafizice asupra lumii înconjuratoare, de nebănuit pentru cei mulţi care scriu astăzi. Existenţa este o continuă amintire panicoasă, care erupe, scriitura se aşterne scrâşnită, nemiloasă, directă, excentrică, lipsită de autodiplomaţie: “de aceea, zic, nu vă luaţi după mine şi, mai ales, nu/ mă judecaţi.// strămoşii mei au fost preoţi şi hoţi de cai/ iar eu sunt o hoaţă bătrână/ şi unsă cu toate unsorile.” Poezia Angelei Marinescu este sinonomia perfectă a Nobelului pentru Literatură. De acelaşi autor Blindajul final Order Probleme personale Preţ redus @ RON17,95 Qty: Adauga in cosul de...

Letiţia Ilea – Blues pentru cai verzi

Blues pentru cai verzi, deşi nu e o sinteză, le adună pe toate trei şi le sublimează/le comprimă într-o stare de pustiu existenţial atât de concret haşurat încât conturează una din cele mai deprimate – şi deprimante – viziuni din poezia noastră actuală. Order Blues pentru cai verzi Preţ redus @ RON19,95 Qty: Adauga in cosul de...