Radu Paraschivescu – Balul fantomelor

De Octav Popa „Hotărât lucru, ne aflăm în plin stanşibranism”. Et voila! Iată substanţa prezentului rezumată drastic şi mintos. Câteodată, la vremea lor şi numai în răstimpuri, un roman cum e Balul Fantomelor şi un autor cum e Radu Paraschivescu, înlocuiesc cu succes construcţiile epice kilometrice, pline de înţelepciune şi canoane gata de asimilat. Imperativul categoric se transformă, deci, în exclamativul fantasmagoric, mai pur într-un sens măcar prin lipsa de încărcătură morală. http://www.youtube.com/watch?v=TQLSI5z-QAU Pare greu de înghiţit o aşa încadrare a lui Radu Paraschivescu. „Poftim? Acel Radu Paraschivescu, mereu aprovizionat cu injecţii satirice simpatico-serioase? El este cel dezinteresat moral? Îmi vine greu a crede”. Pe bună dreptate aşa judecată, însă am impresia că de data asta accentul a căzut în altă parte. Balul Fantomelor nu pare a se certa cu nimeni şi cu atât mai puţin regăsim vreun interes de sfinţire a vreunui loc drăcesc. Ori, având în vedere subiectul, asta e o performanţă. Virgil Mihalcea, profesor de istoria literaturii, campion la divorţuri. În prezent, nimicagiu la un liceu bucureştean, dascăl pe bandă rulantă, îngrozit de noutate şi gâdilat de ideea repaosului etern. Rutina are pentru V.M. aceeaşi funcţie biologică pe care o are apa, alcoolul condimentează pe ici pe colo trăiri prozaice, fotbalul are o etichetă pe care scrie „salvare!”. Aşa, acum uitaţi toate acestea şi catapultaţi imaginar personajul într-o lume cu droguri, poliţie, gangsteri, asasinări, presă şi orgii. Enumerarea de mai sus pare frivolă, dar în roman zalele zuruie crunte într-un fel care nu incomodează. Nu m-am simţit nicăieri luat peste picior, cu tehnici futile de captare a atenţiei şi supans artificial. Scurt insight: un puternic clan din lumea drogurilor poposeşte în România pentru a „fertiliza” zona aşa cum se cuvine şi se hotărăşte să o facă începând din licee. Cum altcumva decât prin profesori, tablouri de imoralitate şi secrete, perfect şantajabili. Dacă ar fi să abuzăm...

Gabriela Adameșteanu, față în față cu timișorenii

După ce le-a explicat studenților de la Universitatea de Vest cum a scris romanele „Dimineață pierdută” și „Provizorat”, Gabriela Adameșteanu s-a întâlnit cu publicul timișorean, marți seara, în librăria Cartea de Nisip, la lansarea volumului „Provizorat”. Studenții de la litere au reușit să umple puținul spațiu dintre rafturi, fie atrași de renumele scriitoarei, fie constrânși de vreun profesor. Chiar și așa, prin mulțimea de studenți și-au făcut loc și alți admiratori și oameni de litere din oraș, în total aproape 100 de oameni. Așa cum șade bine unei lansări importante, de prezentarea romanului s-au ocupat oameni nu mai puțin cunoscuți publicului decât scriitoarea însăși. Timp de o oră, Cornel Ungureanu, Smaranda Vultur, Elena Craşovan şi Radu Pavel Gheo s-au întrecut în laude la adresa Gabrielei Adameșteanu și a romanului „Provizorat”, „unul dintre romanele deceniului”, vorba lui Gheo. La final, a avut și autoarea puțin timp la dispoziție pentru a prezenta romanul din perspectivă proprie și pentru a răspunde întrebărilor din public. În ciuda prețului destul de piperat al cărții, înghesuiala de la sesiunea de autografe spune multe despre priza scriitoarei la publicul bănățean. Și, ca o informație inedită, Gabriela Adameșteanu a mărturisit să că este legată de Timișoara și datorită traducătoarei Gabriella Koszta, fostă actriță la Teatrul Maghiar de Stat, cea care a tradus în limba maghiară romanul „Dimineață pierdută”. Per ansamblu, o seară plăcută, cu invitați carismatici și public receptiv. Hotărât lucru, așa cum spunea aseară și Radu Pavel Gheo, parafrazându-l pe Roberto Benigni, reținerea în exprimarea aprecierilor e un semn al...

Robert Şerban şi-a lansat „Moartea parafină”

Lume multă, marţi seara, la lansarea noului volum de versuri al lui Robert Şerban. Părea că toată spuma culturii timişorene s-a strâns în foaierul Teatrului Naţional, de la conducerea Uniunii Scriitorilor, la directorul Filarmonicii Banatul. Să tot fi fost vreo 150-200 de persoane, ceea ce aş putea spune că este enorm, dacă aş încerca o paralelă cu alte lansări de carte de prin urbea bănăţeană. Luni, în 4 octombrie, poetul a împlinit 40 de ani, aşa că vinul, adus tocmai din Oltenia, şi cozonacul n-au fost doar răsplată pentru iubitorii de poezie. Cornel Ungureanu, Adriana Babeti, Mircea Mihaies şi Tudor Cretu ne-au introdus, scurt şi la obiect, în atmosfera volumului „Moartea parafină”. De departe cele mai savuroase afirmaţii au aparţinut Adrianei Babeti („Toate femeile, de la 9 ani la 80 de ani, sunt îndrăgostite de Robert Şerban.”) şi lui Mircea Mihăieş („Nici Robert nu poate fără noi, nici noi fără el”). Evident, cum redactorul şef al revistei Orizont s-a lăudat cu sugestiile pe care i le-a făcut poetului, şi replica lui Robert Şerban a fost pe măsură: „Dacă unele texte nu vi se par la locul lor, să ştiţi să e vina domnului Mihăieş.” Una peste alta, o seară plăcută. Robert Şerban a fost o gazdă bună, mereu în priză, trecând de la unii la alţii, parcă pentru a-i băga pe toţi în seamă. Vinul vin şi cozonacul bun, oaspeţi de soi şi… Moartea parafină. La o privire prin sală nu se putea să nu observi şi câteva domnişoare mai de soi, genul acela de păpuşă Barbi, semn că, fie cultura ajunge unde nu a mai ajuns până acum, fie vorba Adrianei Babeti chiar e adevărată. La final, am ascultat şi câteva poeme, în lectura autorului. Nu înainte de a-l asculta pe Tiberiu Giucă. Artistul plastic, apărut parcă de nicăieri, i-a cântat sărbătoritului „Viţă verde iadără”, fix în momentul...

„Canarul”Kamo s-a ridicat la cer

Cunoscutul artist timişorean Béla Kamocsa a încheiat socotelile cu viaţa, la doar 66 de ani. Unul dintre fondatorii trupei Phoenix, care s-a numit la început Sfinţii, le va cânta de azi doar sfinţilor.  Cunoscutele hit-uri: „Vremuri”, „Hey Tramvai”, „Canarul”, „Nebunul cu ochi închişi”, „Totuşi, ca voi sunt” l-au făcut celebru. În 1969, obţine o invitatie de inregistrãri la studioul celebrului star pop Adriano Celentano dar, din considerente politice, nu este  lăsat să părăsească ţara. În 1970, împreună cu membrii trupei Phoenix, câştigă Premiul 1 la Festivalul Arhitecturii din Bucureşti, cu opera rock, de concepţie proprie: „Omul 36 de ore”. După plecarea lui Florin Bordeianu, formaţia se destramă. Începe să cânte jazz cu Paul Weiner şi Puba Hromadka, în trupa „Gramophon”. După plecarea celor doi în Germania, continuă să cânte împreună cu Doru Apreotesei şi Liviu Butoi. În 1982, începe sã cînte VOCAL şi la CHITARA SOLO, alături de Johnny Bota, împreunã cu care va fonda celebra “BEGA BLUES BAND” (BBB) trupă fanion a oraşului  Timişoara . În 1990 şi 1991, participă la cel mai mare festival de jazz din Europa de Est, de la Debrecen, cântând pe aceiaşi scenă cu Elvin Jones, Charlie Mariano, N.H.O.Pedersen, Charles Lloyd, Larry Corryell. În 1990, înfiinţează Gala Blues – Jazz International, organizat anual la Timişoara şi care a ajuns la cea de-a 17 ediţie, fiind şi fondator al Festivalului de la Gărâna. În 2004, împreunã cu BEGA BLUES BAND(BBB), şi István Gyárfás, Mirela Zafiri, Mircea Bunea şi acompaniat de Big Bandul Radio din Bucureşti, susţine un concert extraordinar, pe scena Sălii Radio din Bucureşti şi este  distins de către RADIODIFUZIUNEA ROMÂNĂ şi MINISTERUL CULTURII cu titlul de CEA MAI BUNĂ FORMAŢIE  DE BLUES -JAZZ- DIN ROMÂNIA, care este un echivalent al premiului Grammy, obişnuia el să spună. În 2008 a participat la concertul aniversar Phoenix 45 de ani la Timişoara, primind cu această ocazie...

Un copac din cărţi

La Timişoara, librăria „Cartea de nisip” a lansat o iniţiativă lăudabilă. La 724 cărţi vândute se va planta un copac. În aceiaşi locaţie funcţionează şi o bibliotecă, gen anticariat. Poţi să iei o carte dacă pui alta citită la loc. Cei care vor să împărtăşească şi altora bucuria cititului, pot să aducă ediţii mai vechi spre lectura altor doritori. Dar din dar se face Rai…   Librăria se află chiar în coasta celei de la Humanitas, în spaţiul fostei librării „Şcolarul” de pe strada Alba Iulia. Spaţiul e parcă o sală de bal vienez. Foto: Sebastian...