Tudor Eliad – Timişoara,mon amour

Timişoara,mon amour este foarte postmodernă. În discursul epic, care este scenariul, este eseu, este sarja humoristică. Una peste alta, cred că merită ca presupuşii scenarişti de la noi să încerce să vadă dacă nu se poate face un film. Dincolo de episoadele amuzante sau hazlii, de întâmplările neplăcute, de „procesul“ şi asasinarea lui Ceauşescu, de avatarurile Televiziunii Române, de ultimul congres al P.C.R., de prezenţa pe platourile de filmare a agenţilor ambigui sau dubli, cititorul, fie el avertizat sau naiv, ar putea să-şi pună întrebarea, o întrebare care-ţi dă fiori: dar dacă delirul vesel, disperat şi credibil cu moderaţie al autorului nu este decât un palid reflex al realităţii Le...

Tudor Creţu – Omul negru

Omul negru se instalează confortabil pe desktopul lui Emil Aderca, un computerist al timpului nostru. Trăind în lumea lui virtuală, într-o recluziune autoimpusă, pe jumătate alienat, tânărul este inculpat într-o crimă obscură. La închisoare, în lumea reală, în aşteptarea verdictului, Omul negru preia controlul. Tudor Creţu a scris o poveste despre al doilea eu, care întotdeauna reuşeşte să se...

Next Entries »