Marius Ghilezan – Ţigara unui viitor de paie

Poemele sunt pline de paradoxuri şi de judecăţi de apoi puse în versuri memorabile de un spirit clarvăzător, mirean, iconoclast şi etern adolescent

Doina Uricariu – Antonovici

415.00 – 300.00 Lei La început, lucrările lui Antonovici au avut un caracter clasic iar sculptorul părea să ţintească obţinerea unei structuri solide şi reci, în care tehnica meşteşugului era mai presus de inspiraţie. Relaţia cu Bîncuşi, în anii 50, îl ajută să se descopere pe sine în mod plenar. Rodul acestei colaborări şi ucenicii va fi reprezentat de o serie de sculpturi în marmură, care, indiferent ce reprezintă, releva ceea ce va deveni esenţial în stilul său, linia aceea de o remarcabilă puritate, care slujeşte o armonie reînoită continuu. Sculptorul Constantin Antonovici s-a născut în 1911 în Romania, unde a absolvit Academia de Arte Frumoase din Iaşi. După finalizarea studiilor în România, a fost pentru şase luni studentul celebrului sculptor croat Ivan Mestrovici, la Zagreb, şi a studiat la secţia de sculptură a Academiei de Arte Frumoase din Viena, sub îndrumarea Profesorului Fritz Behn. În anul 1947 s-a mutat la Paris, devenind colaborator apropiat al compatriotului său, Constantin Brâncuşi. Relaţia cu acesta l-a ajutat să se descopere din punct de vedere artistic. Repere biografice 1911 – La 18 februarie se naşte în comuna Cârligi, satul Ştefan cel Mare, jud Neamţ. 1934 – Este admis la Academia de Artă din Iaşi. 1937 – Prima comandă de sculptură, realizează altarul bisericii Talpalari, Iaşi. 1938 –  Execută altarul catedralei din Jimbolia. 1938 – Realizează Bustul lui Voltaire. 1940 – Lucreazp şase lui la atelierul lui Ivan Mestrovic, la Zabgeb. 1941 – Este încarcerat la Berlin, şi condamnat lamoarte de nazişti. 1946 – Expoziţie personală la Innsbruck. 1947 – Se stabileşte la Paris. Face cunoştinţă cu Brâncuşi, în atelierul căruia va petrece patru ani. 1949 – Expoziţia personală în galeria situată în 9bis, Rue Jean de Beauvais, Paris. 1950 – Finalitează lucrarea The Great Brâncuşi. 1953 – Lucrează la decorarea faţadei Parlamentului din Otawa, Canada. 1954 – Se stabileşte la New York. 1959...

Imagini inedite de la ferma de pui a M.S. Regele Mihai din Anglia

British Pathé socate din arhive noi imagini din viaţa familiei regale române. Episodul de faţă este din 1953. Un reportaj al presei britanice de la ferma sa de pui de pe domeniul Ayot din Bramshill, comitatul Hampshire (Anglia) arată simplitatea familiei regale române. Deşi  înrudit cu Regina Marii Britanii, Regele Mihai a muncit ca fermier. Bramshill (Anglia)Citeste mai mult: adev.ro/mmn12t Bramshill (Anglia)Citeste mai mult: adev.ro/mmn12Interesante sunt serele Majestăţii Sale. Pe atunci Margareta avea 4 ani şi Elena 3. În materialul video, ele dădeau mâncare la pui. Pentru a-şi creşte copiii, vindea ouă şi pui în pieţele din apropierea fermei sale. Domeniul l-a închiriat de la Brocket Estate, o firmă de imobiliare. Interesantă este povestea casei construită la începutul secolului XVlll-lea.  Iniţiat frontul principal din cărămidă era ridicat pe trei etaje şi cinci golfuri. După apariţia lucrării  Stuart & Revett despre construcţiile vechi ateniene, fiind la mare modă curentul, foştii proprietari au ataşat clădirii colonade.  În cartea sa Maxilarul inferior, Doina Uricariu  descrie dialogul cu  Ana de Bourbon-Parma despre domeniul din Bramshill, bântuit de fantome. Foarte amuzată, Regina mărturisea că prima care a întâlnit o asemenea întruchipare a fost Principesa Margareta. Îi spunea „Doamna în alb.” Nu ştia că e vorba despre o fantomă. Târziu, după ce a lecturat cărţile din biblioteca lordului Brockett, şi-a dat seama că fiica sa nu fabulează. Întradevăr a existat în casă o doamnă care şi-a pierdut copiii. De aceea, probabil, s-a arătat doar celor mici. Mai târziu, fantoma lui Sir John Coope a apărut şi în calea ei şi a mamei sale. Au sfinţit casa cu un pastor protestant, pentru că domeniul era al unui lord de această confesiune. Regina povesteşte şi în cartea ei „Un război, un exil, o viaţă” cum după oficierea serviciului religios, arătările s-au mutat la etaj, acolo unde locuiau slujitorii. Familia regală nu s-au temut de fantome. Ba mai...

Doina Uricariu – Pictorul/The Artist

Cuprins Rădăcinile româneşti/Romania Roots La mijlocul vieţii/In mezzo del camin Trversarea exilului/The Crossing into Exil Note/Notes Prefaţă de Alberto Cernuschi Eseuri critice de Nina Stănculescu şi Ruxandra Garofeanu Fotografii de Sorin...

D. Uricariu, director al ICR New York

Încep schimbările de substanţă în ICR.  Doina Uricariu, una dintre cele mai remarcabile poete românce, cu mare experienţă de editor şi de coordonator de programe culturale, o fină cunoscătoare a artei dramatice, realizatoare de albume ale sculptorilor şi pictorilor români, Palatul Cotroceni fiind o bijuterie publicistică a anilor 2000, va ocupa postul ocupat de Corina Şuteu.Este o alegere bună pentru că scriitorul român cunoaşte bine New York-ul şi viaţa sa artistică, locuind de mai mulţi ani acolo. Nu a făcut niciodată vreun compromis, fiind o personalitate puternică şi greu de stăpânit. În plus este monarhistă, cărţile sale fiind adevărate bijuterii memorialistice a dinastiilor europene. Doina Uricariu a scris nouă cărţi de poezie, fiind laureata mai multor premii. Deşi a debutat încă din anul 1977, cu Vindecările, un volum care nu convenea regimului „sănătos” de atunci, nu a scris niciun vers de admiraţie faţă de clanul Ceauşeştilor, aşa cum o făceau alţii. La scurt timp i-a apărut „Jugastru sfiala” (1977), „Vietăţi fericite” (1980), Natură moartă cu suflet (1982), Mâna pe fată (1984), Ochiul atroce (1985), Institutul inimii (1995), tradusă recent şi în germană, Puterea Leviatanului (1995) După revoluţie a coordonat editura Universalia, publicând o serie de nume de referinţă. La Polirom i-a apărut recent două volume: Maxilarul inferior şi Scara leilor. Numirea pe post a apărut în ziua în care a terminat de tipărit albumul de picturi al lui Vlaicu Ionescu....