Doina Uricariu – Antonovici

415.00 – 300.00 Lei

La început, lucrările lui Antonovici au avut un caracter clasic iar sculptorul părea să ţintească obţinerea unei structuri solide şi reci, în care tehnica meşteşugului era mai presus de inspiraţie. Relaţia cu Bîncuşi, în anii 50, îl ajută să se descopere pe sine în mod plenar. Rodul acestei colaborări şi ucenicii va fi reprezentat de o serie de sculpturi în marmură, care, indiferent ce reprezintă, releva ceea ce va deveni esenţial în stilul său, linia aceea de o remarcabilă puritate, care slujeşte o armonie reînoită continuu.

Sculptorul Constantin Antonovici s-a născut în 1911 în Romania, unde a absolvit Academia de Arte Frumoase din Iaşi. După finalizarea studiilor în România, a fost pentru şase luni studentul celebrului sculptor croat Ivan Mestrovici, la Zagreb, şi a studiat la secţia de sculptură a Academiei de Arte Frumoase din Viena, sub îndrumarea Profesorului Fritz Behn. În anul 1947 s-a mutat la Paris, devenind colaborator apropiat al compatriotului său, Constantin Brâncuşi. Relaţia cu acesta l-a ajutat să se descopere din punct de vedere artistic.

Repere biografice

1911 – La 18 februarie se naşte în comuna Cârligi, satul Ştefan cel Mare, jud Neamţ.

1934 – Este admis la Academia de Artă din Iaşi.

1937 – Prima comandă de sculptură, realizează altarul bisericii Talpalari, Iaşi.

1938 –  Execută altarul catedralei din Jimbolia.

1938 – Realizează Bustul lui Voltaire.

1940 – Lucreazp şase lui la atelierul lui Ivan Mestrovic, la Zabgeb.

1941 – Este încarcerat la Berlin, şi condamnat lamoarte de nazişti.

1946 – Expoziţie personală la Innsbruck.

1947 – Se stabileşte la Paris. Face cunoştinţă cu Brâncuşi, în atelierul căruia va petrece patru ani.

1949 – Expoziţia personală în galeria situată în 9bis, Rue Jean de Beauvais, Paris.

1950 – Finalitează lucrarea The Great Brâncuşi.

1953 – Lucrează la decorarea faţadei Parlamentului din Otawa, Canada.

1954 – Se stabileşte la New York.

1959 – Devine cetăţean al SUA.

1969 – Prezentarea la Casa Abă a bustului generalului Eisenhowen.

1975 – Îmbolnăvirea şi spitalizarea, suspectat de cancer.

1976 – Se publică volumul Constantin Antonovici Sculptor of Owls în SUA.

1979 – Este ales menbru în The National Sculpture Society, SUA.

1985 – Primeşte premiul Oscar d*Italia, oferit de Academia Italia.

2002 – Trece la cele veşnice pe 4 februarie.

Ediţie bilingvă

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

3 Responsesto “Doina Uricariu – Antonovici”

  1. Alex spune:

    Eu l-am gasit ceva mai ieftin, dar apoi am obs ca avea pagini lipsa.

  2. Ilă Citilă spune:

    Da..exista pe piata cateva exemplare, la pret mic, dar sunt cu defecte si pagini lipsa.

    Editia ce o avem noi e completa. Ila

  3. Stephan Benedict spune:

    In calitate de Executor Testamentar si detinator al mostenirii C. Antonovici, inclusiv al arhivei, tin sa va informez ca sculptorul s-a stabilit la NY in 1953 nu in 1954. De asemenea ziua decesului nu este 3 februarie, ci 4 februarie 2002.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *