Primul înţelept al creştinismului, Apostolul Pavel, spunea despre dragoste că este îndelung răbdătoare şi cu bunătate, de pizmă şi laude străină, nu cunoaşte mândria şi nu e cu necuviinţă; folos nu caută, mânie nu aprinde şi la rău nu gândeşte; plânge fărădelegea şi de adevăr se bucură.
Dragostea s-a arătat însă, în istorie, capricioasă, pizmaşă, necuviincioasă, nu de puţine ori interzisă. Totuşi, există mari poveşti de iubire care au depăşit toate obstacolele, inclusiv pe cel al timpului. Poveşti a căror frumuseţe rămâne întreagă după decenii sau chiar secole. Poveşti în care mesajele nu ajung la destinatar instantaneu, dar se bucură de acea căldură umană după care cu toţii tânjim uneori. Poveşti cu protagonişti pe care ne-am dori oricând să-i vedem în carne şi oase. Pe cele mai frumoase abia aşteptăm să vi le arătăm, în noua colecţie “Iubiri de altădată” a Editura ALLFA. Detalii şi multe surprize în curând!

Edmondo de Amicis – Iubire şi gimnastică

Scriitorul italian Edmondo de Amicis nu şi-a lăsat deoparte vocaţia de pedagog în niciunul dintre romanele scrise, nici măcar atunci când tema centrală a fost iubirea. Cu tact şi răbdare, povestea de faţă ne poartă discret printr-o lecţie despre tenacitate şi devotament predată de un maestru al naraţiunii simple şi mişcătoare.

Don Celzani, un secretar trecut de „prima tinereţe”, se îndrăgosteşte de o tânără profesoară de gimnastică. Deşi este un om iubit de toată lumea şi are o educaţia monahală care îi influenţează fiecare gest, pare complet incapabil s-o cucerească pe domnişoara Pedani. Iar când bârfele şi invidia îl urcă în caruselul greu de oprit al criticii celor din jur misiunea lui tinde să devină imposibilă. Şi totuşi, Iubire şi gimnastică nu este povestea unui eşec.

Alphonse Daudet – Soţii de artişti

Puţină lume îl cunoaşte pe Alphonse Daudet altfel decât ca autor al Piciului şi al isprăvilor lui Tartarin din Tarascon. În opera acestui maestru francez al literaturii găsim însă texte de o cu totul altă factură, printre care se numără şi pseudoromanul de faţă, care constituie o frumoasă poveste ţesută din firele preţioase şi distincte ale iubirilor artiştilor.

Odă sarcastică închinată iubirii, Soţii de artişti este o colecţie de tablouri ale unor căsnicii în care dragostea îmbracă cele mai diverse chipuri şi se îndreaptă spre destine diferite şi adesea imprevizibile.

Cum arată iubirea într-o familie boemă? De ce se stinge dragostea unor artişti lirici care alcătuiesc un cuplu pe scenă? Cât de greu îi este unui sculptor să dăltuiască gelozia consoartei? La astfel de întrebări Daudet răspunde cu exemple împletite sublim din tragic şi comic, fermecându-şi cititorii prin uşurinţa cu care stăpâneşte viaţa personajelor admirabile.

Cehov – O mică glumă

Povestirile lui Cehov au rămas şi vor rămâne în istoria literaturii graţie geniului cu care scriitorul rus impune personaje şi istorii memorabile. Ironic şi călduros, nestăpânit şi discret în acelaşi timp, autorul creează cu uşurinţă tablouri mişcătoare, menite să rămână vii în memoria cititorului.

În volumul de faţă suntem invitaţi să descoperim dacă un „Te iubesc!” şoptit poate fi ţinut minte o viaţă întreagă, cum arată dragostea când el locuieşte în Moscova iar ea în Sankt Petersburg, cât de rău se poate îndrăgosti un burghez fără calităţi de profesoara care îl învaţă franceză şi, bineînţeles, ce rol joacă laitmotivul poveştilor de dragoste eşuate – bănuiala – în relaţia dintre viaţă şi moarte. Cele opt iubiri povestite de Cehov au stârnit şi vor stârni întotdeauna o serie vastă de ecouri în inima celui care le citeşte.

Joachim Maria Machado de Assis – Dom Casmurro

Prea puţin cunoscut în Europa, Machado de Assis este un pionier al literaturii braziliene care ocupă şi astăzi un loc de cinste în listele şi topurile alcătuite de critici şi de cititori deopotrivă. Fin psiholog şi maestru al povestirii atent dozate în pagină, autorul ne poartă cu o uşurinţă cuceritoare prin viaţa unui personaj pentru care fericirea pare să fi fost doar un lucru prea greu de suportat.

Betinho şi Capitu, doi tineri din Rio de Janeiro, depăşesc împreună toate obstacolele aşezate în calea iubirii lor: cariera de preot hărăzită lui Betinho de către mama lui încă de la naştere, diferenţele de clasă socială, intrigile familiale şi capriciile sorţii. Când cei doi reuşesc să se căsătorească, viitorul pare străjuit de aura fericirii perpetue. Şi totuşi, această capodoperă a literaturii de dragoste este cronica unei iubiri care depăşeşte graniţele vieţii, dar se răneşte în cel mai comun ghimpe – al geloziei. Treptat, Betinho se transformă în Dom Casmurro („Ursuzul”) construindu-şi cu meticulozitate destinul tragic al unui om ce pare urmărit de vocaţia nefericirii.