Gheorghe Crăciun – Pupa russa

Un roman „cu viscerele la vedere”, Pupa russa are în centru un personaj feminin – Leontina Guran -, a cărui devenire în lumea comunistă din România e urmărită etapă cu etapă: de la fetiţa care, împreună cu alţi copii, găseşte o paraşută la fata obsedată de numele ei şi de băiatul din numele/fiinţa ei, de la copila din căruţa bunicului Tase la eleva care se lasă în voia ritualurilor promiscue din internat, de la secretara UTC la securista fără voie sau de la Leontina-irezistibila seducătoare la Leontina-cea-fără-de-iubire, Leontina-soţia, Leontina-mama care-şi respinge copilul şi apoi femeia ucisă în condiţii suspecte etc. LeonTina este făcută din poveştile, din mărturiile, din spusele altora, din amintiri, din jocuri de cuvinte, din compuneri şcolare. Deriva existenţei sale este retrăită de  Gheorghe Crăciun din dorinţa de a ieşi din natura sa masculină şi din prejudecăţile ei pentru a afla „ce înseamnă să îmbraci, scriind o carte, pielea celeilalte naturi”. De acelaşi autor Frumoasa fără corp Order Pupa russa Preţ @ RON39,00 Qty: Adauga in cosul de...

Horia Vintilă – O femeie pentru Apocalips

O femeie pentru Apocalips este un roman cu o structură originală, într-un limbaj elaborat, aproape esoteric, cu ajutorul căruia se construieşte seducătoarea aventură a triumfului vieţii pe calea ascensiunii spirituale, a izbăvirii prin iubire. Totul se desfăşoară în trei planuri spaţio-temporale care se intersectează în permanenţă şi în care evoluează cei doi protagonişti, Blanca şi Manuel, susţinuţi în drumul lor iniţiatic de câteva elemente-simbol (focul, moara, calul, scara etc.), acestea dând unitate romanului. Elementul de rezistenţă al volumului lui Horia Vintilă, de-a dreptul captivant, rămâne limbajul, care, prin puterea expresivităţii, prin fluiditate şi muzicalitate fascinează şi incită la o lectură din care nu te poţi sustrage. Romanul O femeie pentru Apocalips este ilustrat cu o lucrare a pictorului Horia Bernea. De acelaşi autor Dumnezeu s-a născut în...

Dumitru Ţepeneag – La belle Roumaine

Cine este „la belle Roumaine„? La Paris, se numeşte Ana, este blondă, are o haină de blană argintie, este amanta rusului Iegor – căruia îi povesteşte copilăria ei din România, alături de părinţii persecutaţi de regimul comunist -, o visează Jean-Jacques, patronul cafenelei, şi pozează îmbrăcată într-o „belle blouse roumaine” pentru pictorul Edouard. La Berlin, se numeşte Hannah, este brunetă şi este amanta a doi prieteni filosofi, Johannes şi Dieter, cărora le povesteşte destinul ei de evreică din România, al cărei tată a murit la Auschwitz. Femme fatale, româncă frumoasă, misterioasă, semănând cu actriţele de dinainte de război, atrage privirile bărbaţilor oriunde se duce: în cafenea, în metrou, în tren, la poliţie. Eroina din cartea lui Dumitru Ţepeneag va muri în final? Dacă da, cine e criminalul? Răspunsul îl găsim, evident, în roman: „Şi ce-mi pasă mie cine a săvârşit crima! A săvârşit-o autorul! El e criminalul. Iată adevărul gol-goluţ.” De acelaşi autor Zadarnică e arta...

Nicolae Breban – Jiquidi

Dacă Memoriile lui Nicolae Breban „par confesiunile unui anti-confesiv”, „unica soluţie fiind ca autobiografia să se transforme în roman” (Ion Simuţ), de această dată, parcursul se va face în sens contrar, de la roman la biografia mascată, de la personaj spre autorul însuşi. Euri născute din aceeaşi fiinţă, voci ale aceluiaşi autor-narator, personajele brebaniene exploatează latura grotescă a carnavalului, meditează asupra graniţelor confuze dintre stările de agregare ale fiinţei: fie actori morţi se întorc printre cei vii şi îşi continuă existenţa ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, fie farsori conştienţi de propria natură diabolică, precum Mârzea, se lasă convertiţi de diavoli cu aripi de înger, cum este părintele Aristide. Toate personajele se înconjoară de aburii tulburi ai misterului. Jiquidi – un personaj schizoid în a cărui substanţă se amestecă divinul cu satanicul. O carte despre relaţia bivalentă ce se stabileşte între victimă şi călău, unde rolurile se pot converti cu uşurinţă în contrariul lor. Un roman despre viaţa de după ’89, despre sinucidere, bântuită de un dualism sfâşietor. Totul este aici discurs, totul este Verb. De acelaşi autor Riscul în...

Dumitru Ţepeneag – Zadarnică e arta fugii

Zadarnică e arta fugii, roman apărut prima dată în traducere franceză (cu titlul Arpièges) în 1973 – foarte bine primit la vremea respectivă de publicaţii precum Nouvelles Littéraires, Journal de Genève, La Quinzaine Littéraire, Études etc. şi comparat cu romanele lui Claude Simon sau Claude Ollier – este o reuşită extraordinară a scriitorului Dumitru Ţepeneag, unul dintre iniţiatorii curentului oniric. Acest roman a lui Dumitru Ţepeneag „de nepovestit” povesteşte o „fugă”, de fapt, o „pseudofugă”, pornind, cum mărturiseşte autorul, de la „câteva cuvinte-capcană şi câteva cuvinte-obsesie”. Citind cartea, ne aflăm parcă în faţa unui film, în care elementele, scenele se intersectează, dând senzaţia că tot ce vedem am mai văzut. Însă elementele sunt totdeauna diferite, personajele, atât cât le putem identifica, se substituie în diferite scene, creând astfel un joc bulversant care atrage cititorul într-un păienjeniş textual. Romanul Zadarnică e arta fugii a mai fost tradus în Statele Unite ale Americii, în Serbia şi Ungaria. De acelaşi autor Nunţile...