Constantin Ţoiu – Vrăjeli (de buzunar)

Aşa cum autorul însuşi le caracterizează, povestirile din volumul Vrăjeli (de buzunar) sunt „nişte născoceli noi, care să îngheţe lumea, de luat în serios ori în râs, dar cu totul altfel”. Acţiunea este plasată după Revoluţie (în perioada aşa-zisă „madam Tranziţia”), iar aluziile politice sunt numeroase, atât în ceea ce priveşte fostul regim comunist, cât şi starea politică de după. Personajul Omicron, mesagerul ceresc, de fapt un alter ego al autorului, este un ghid în cotidian şi un observator fidel al realităţilor de orice natură (politice, sociale etc.), este demonul care te ţine la curent cu „ordinea” mondială şi, totodată, având capacitatea de a te transporta în orice moment al istoriei – pentru el, timpul este un fleac -, este demonul scriitorului, un înger decăzut, un hibrid, „dublul”, care se poate metamorfoza în funcţie de situaţie. Majoritatea personajelor au o latură fantastică, dar ele îşi neagă acest statut şi au pretenţia realităţii. Acest volum inedit al lui Constantin Ţoiu, de „bijuterii dialogate”, ne înfăţişează o lume redusă la dimensiunea Bucureştiului, analizată cu inteligenţă şi umor împreună cu „îngerul de serviciu”, o satiră la adresa societăţii româneşti pre şi postrevoluţionare. De acelaşi autor Căderea în...

Gheorghe Crăciun – Frumoasa fără corp

„E îngrozitor să trăieşti fără să poţi citi lumea clipă de clipă”, dar, pentru Gheorghe Crăciun, este „şi mai îngrozitor să trăieşti fără să fii în stare s-o scrii”. Romanul său, Frumoasa fără corp, care încheie un fel de trilogie (alături de Acte originale, copii legalizate şi Compunere cu paralele inegale) – combinând fragmente epice, pe mai multe voci, poezii sub forma unor „studii după natură”, un eseu despre trupul literei, răspunsuri la o anchetă despre condiţiile scriitorului, analize ale propriei scriituri, o explorare conceptualizată a copilăriei -, este un mare „caiet albastru” care vorbeşte despre căutare, despre frumuseţea ascunsă, despre scriitură. Aventurile literaturizate ale unor intelectuali în căutarea Ei, printre corpurile femeilor frumoase/misterioase şi mai puţin frumoase/misterioase care îi înconjoară, ascund teama autorului de „irealitatea limbajului”, voind să surprindă realul, să prindă scriitura realului, trupul literei: „Încearcă iar şi iar s-o atingă, s-o mângâie, încearcă iar şi iar s-o sărute, dar umerii ei, gura ei nu există. Se repede să-şi înnoade braţele în jurul mijlocului ei subţire, dar el cuprinde mereu numai aer. Numai aerul trupului ei, aerul amăgirii.” Seria de autor Gheorghe Crăciun este ilustrată cu lucrări ale pictorului Alexandru Chira. De acelaşi autor Pupa russa Order Frumoasa fără corp Preţ @ RON39,00 Qty: Adauga in cosul de...

Constantin Ţoiu – Căderea în lume

Noutatea acestui roman al lui Constantin Ţoiu (al cincilea în bibliografia unui scriitor prolific şi mereu interesant) nu constă în perioada vizată, nici în spaţiile în care se desfăşoară acţiunea lui (Bucureştiul, Parisul, o moşie de lângă Tecuci, Tulcea, Şinea-Veche etc.), nici în tematica aleasă. Ci în perspectiva auctorială şi, mai cu seamă, în constituirea – de fapt, reconstituirea – progresivă a personajului principal. Căderea în lume este un roman în care este vorba despre pasiuni devoratoare, despre fanatism şi demonism; despre răzvrătire şi pocăinţă, despre îndoială ca şansă de izbăvire, despre idealism şi „cădere în lume” ca redescoperire a umanităţii, ca regăsire de sine. De acelaşi autor Jurnale şi...

Dumitru Ţepeneag – Nunţile necesare

Nunţile necesare a apărut pentru prima oară (1977) în limba franceză (Les Noces nécessaires). În română, a cunoscut două apariţii, la două edituri diferite, în acelaşi an (1992), prima fiind recuzată de către autor din cauza condiţiilor tehnice. Romanul lui Dumitru Ţepeneag povesteşte un „caz mioritic”, cu personaje mioritice: doi profesori (Munteanu şi Pădureanu), invidioşi, vor să-l distrugă pe un al treilea, profesorul Ciobanu; în jurul lor gravitează trei personaje feminine – Ana, Ileana şi Anica. Toate elementele stau sub semnul Mioriţei. „Cartea e nu numai o macrometaforă naţională, ci şi o paradigmă a experienţelor umane.” (Nicolae Bârna) „…scrisă în ritmul unei masturbări care sfârşeşte în frenezia unei agonii.” (Ion Mureşan) De acelaşi autor Zadarnică e arta...

Horia Vintilă – Dumnezeu s-a născut în exil

Acuzat de a fi corupt tineretul roman prin reţetele oferite în Arta iubirii şi exilat de Augustus la marginea lumii, Ovidiu îşi petrece ultimii opt ani din viaţă la Tomis, o cetate cosmopolită, atacată de geţi şi izolată în timpul iernilor crunte. Aici, poetul latin, deziluzionat şi trist, ia contact cu barbarii, le învaţă obiceiurile şi limba, căutând răspunsuri la întrebările vieţii. Roma şi orgiile, civilizaţia şi iubirile din tinereţe devin tot mai îndepărtate, zeităţile latine îngheaţă şi ele sub gerul teribil al iernilor dace. În cartea lui Horia Vintilă se naşte un nou zeu sub cerul iudaic, aducând cu sine pacea şi nemurirea. E Fiul Omului, întrupat pentru a lua asupră-şi durerile şi speranţele omenirii. Sensurile devin atunci limpezi. Bătrân şi bolnav, Ovidiu găseşte alinare între geţii creştini, înţelegând că, asemenea lui, Dumnezeu s-a născut în exil. De acelaşi autor O femeie pentru...

« Older Entries Next Entries »