Jules Verne – De la Pământ la Lună

Romanele lui Jules Verne sunt renumite pentru acurateţea predicţiilor tehnologice, nu degeaba a fost numit autorul un adevărat maestru al cărţilor de anticipaţie. Mărturie în acest sens este şi romanul De la Pământ la Lună, în care trei oameni ajung în spaţiul cosmic la „bordul” unei capsule, acţiune comparabilă cu renumita misiune Apollo, în care trei astronauţi sunt trimişi în spaţiu din Florida. Chiar dacă, în roman, instrumentul de călătorie nu a fost o rachetă, ci un obuz gigantic, putem spune că lui Jules Verne îi aparţine prima experienţă de călătorie cosmică. O călătorie imaginată, dar aproape profetică. În De la Pământ la Lună, nava spaţială este lansată din Tampa (Florida), foarte aproape de actuala bază NASA, de la Cape Canaveral. Astfel începe aventura fantastică a trei oameni care, în urma unui pariu între artilerişti, au fost proiectaţi în direcţia Lunii, cu ajutorul unui obuz gigantic. Calculele de călătorie imaginate de Jules Verne se dovedesc a fi foarte aproape de cele reale, deşi la acea vreme nu existau cunoştinţele de astăzi despre spaţiul cosmic. De acelaşi autor O călătorie spre centrul Pământului. (Colecţia...

Nikolai Vasilievici Gogol – Taras Bulba. Mantaua. Naşul. Vii

Taras Bulba Taras Bulba e povestea unui cazac dârz, care trăieşte pentru Dumnezeu şi ţară, şi a celor doi fii ai săi, alături de care luptă împotriva polonezilor şi pentru apărarea credinţei pravoslavnice. O nefericită istorie de dragoste îi duce pe Taras şi pe fiul cel mic în tabere duşmane, iar deznodământul, sfâşietor, da măsura adâncimii sufletului slav. Mantaua Mantaua surprinde viaţa şi moartea lui Akaki Akakievici Basmacikin, un umil funcţionar din Sankt Petersburg, devotat muncii sale, deşi meritele nu-i sunt recunoscute, iar colegii mai tineri îl iau peste picior. Când mantaua cea nouă îi este furată, Akaki îşi iese pentru prima oară din fire şi se revoltă cu toată furia şi obida adunate în atâţia ani. Naşul Nasul, o savuroasă proză satirică, relatează o întâmplare cel puţin bizară: nasul posesorului de colegiu Kovalev se hotărăşte să trăiască pe cont propriu, însa e prins de poliţie şi obligat să se întoarcă unde-i este locul. Lucru imposibil, cu tot ajutorul dat de un eminent doctor. Asta până-ntr-o zi, când Kovalev se trezeşte, la fel de inexplicabil, cu nasul în mijlocul feţei. Vii „Vii este o creaţie extraordinara a poporului. Aici îi întâlnim pe malorosieni, creaturi supranaturale din neamul gnomilor, ale căror pleoape ajung până la pământ. Povestirea aceasta este prin urmare, o legendă populară. Eu nu am vrut să intervin cu nicio schimbare în conţinutul ei, ci o povestesc aproape în aceeaşi formă simplă, după cum am auzit-o.” (N.V. Gogol) De acelaşi autor Suflete...

Sven Hassel – Monte Cassino. Lichidaţi Parisul. (Colecţia Adevărul)

„Monte Cassino” – O singură credinţă: ucide ca să nu fii ucis! Sabotând un ordin al Führerului, eroii lui Hassel contribuie decisiv la salvarea comorilor Mănăstirii Montecassino, leagăn secular al istoriei Ordinului monahal ce poartă numele întemeietorului, Sf. Benedict de Nursia. La Vatican, Papa Pius al XII-lea îi dăruieşte Bătrânului un inel şi dă binecuvântarea sa plutonului de soldaţi a căror singură credinţă era aceea că, pentru a nu fi ucişi, trebuie să ucidă! Julius Heide, nazistul fanatic, îmbracă mantaua morţii, aceea de Unterstrumfürer, permanent cu degetul pe trăgaciul pistolului automat şi, paradoxal, conduce grupul de comando întru zădărnicirea misiunii “Rabat”. Aceea prin care Hitler voia ca trupele sale să ocupe Vaticanul, iar Papa să fie arestat. Cartea debutează cu luptele crâncene pentru debarcarea trupelor aliate la Anzio, la sud de Roma, şi se încheie după ultimul atac de la Monte Cassino, un deal de circa 5-600 de metri, în vârful căruia mai rămăseseră doar ruinele, fumegânde, ale mănăstirii. Cimitirul soldaţilor polonezi, cărora istoria le conferă panaşul victoriei, stă şi azi mărturie a dramaticelor bătăliili în care au murit peste 70.000 de militari: circa 50.000 americani, englezi, canadieni, francezi, polonezi, indieni şi neozeelandezi, germanii pierzând, la rândul lor, 20.000 de oameni. Terifiantă statistică… “Lichidaţi Parisul” – Prin Montmartre, cu porcul în sicriu ”Generale, Führerul doreşte ca Parisul să fie ras de pe suprafaţa pământului!“ Ordinul dementului dictator este transmis generalului Dietrich von Choltitz (comandantului garnizoanei germane din capitala Franţei ocupate) de o altă sinistră figură a camarilei naziste: Heinrich Himler, şeful suprem al SS-ului. Von Choltitz, devenit celebru  pentru că îngropase fortăreaţa şi oraşul Sevastopol sub 800.000 de obuze, dezamăgeşte de această dată. De ce şi cum, lesne va descoperi cititorul… În primele pagini, Hassel explică cum de a ajuns să lupte sub flamura orătaniei naziste, pentru ca apoi să prezinte perioada dintre ziua debarcării aliate în Normandia (6...

John Barrow Sir – Revolta de pe Bounty

Lordul Byron i-a închinat un poem în 1823, Jules Verne a scris o povestire pornind de la acest eveniment în 1879 – revolta de pe Bounty a făcut să curgă râuri de cerneală, dar nici o relatare a celor întâmplate nu este mai celebră decât aceea a lui John Barrow din 1831. Volumul său a devenit un clasic al literaturii şi a stabilit recorduri de vânzări, fiind tradus în zeci de limbi. Cartea Revolta de pe Bounty, îmbinând abil ficţiunea cu nonfictiunea, încât e greu să îţi dai seama unde se sfârşeşte adevărul şi unde începe legenda, spune povestea navei Bounty, care ridică ancora în decembrie 1787 şi porneşte din Spithead spre Mările Sudului. În aprilie 1789, echipajul se revoltă lângă Friendly Islands şi îşi lasă căpitanul (William Bligh, epitomul tiranului, după cum este îndeobşte portretizat) şi pe câţiva tovarăşi să plutească în derivă pe apele învolburate. Restul marinarilor îşi iau soţii thaitiene şi se stabilesc pe o insulă pustie şi necunoscută, pierduta în imensitatea Pacificului, unde douăzeci de ani mai târziu li s-au descoperit descendenţii. În ceea ce-l priveşte pe Bligh, acesta reuşeşte să-şi conducă micul echipaj înfometat mii de mile, până în Timor. Incredibilele aventuri ale marinarilor de pe Bounty au captivat generaţii la rând şi se citesc şi astăzi cu sufletul la...

Jules Verne – O călătorie spre centrul Pământului

Să scrii un roman SF în 1864 şi să rămâi actual şi în 2010 este un mare lucru. Jules Verne a reuşit această performanţă, iar cartea sa Călătorie spre centrul Pământului a fost ecranizată cu succes nu doar o dată. Aşa cum am fost obişnuiţi, şi de această dată Jules Verne ne prezintă o poveste conturată de fapte ştiinţifice, fenomene naturale, explorări şi, desigur, multă-multă aventură… Din titlu ne dăm seama. Cartea descrie o călătorie spre o destinaţie incredibilă: centrul Pământului. Aventura începe din momentul în care prof. Otto Lidenbrock, lector în mineralogie, care locuia împreună cu nepoţii săi, Axel şi Grauben, şi cu servitoarea Martha, descoperă un mesaj codat, într-o carte veche. Deşi se străduie să descifreze singur limbajul notiţei, Lidenbrock nu reuşeşte decât atunci când va fi ajutat de către mult mai tânărul Axel. Şi nu mai stă mult pe gânduri şi porneşte spre Islanda, pentru a coborî prin vulcanul stins Sneffels către centrul Terrei. Urmează astfel să descopere un univers fascinant… ca o alternativă a lumii reale. Grote, pasaje misterioase, un ocean subteran cu forţe magnetice şi electrice, dar şi creaturi care au dispărut demult de pe faţa Terrei. Când echipa condusă de Lidenbrock aproape ajunge la destinaţie, la Centrul Pământului, drumul le este blocat de un baraj natural imens, de granit… De acelaşi autor Cele 500 milioane ale Begumei. Şarpele de mare. (Colecţia Adevărul) Vulcanul de aur. (Colecţia...