„Monte Cassino” – O singură credinţă: ucide ca să nu fii ucis!
Sabotând un ordin al Führerului, eroii lui Hassel contribuie decisiv la salvarea comorilor Mănăstirii Montecassino, leagăn secular al istoriei Ordinului monahal ce poartă numele întemeietorului, Sf. Benedict de Nursia. La Vatican, Papa Pius al XII-lea îi dăruieşte Bătrânului un inel şi dă binecuvântarea sa plutonului de soldaţi a căror singură credinţă era aceea că, pentru a nu fi ucişi, trebuie să ucidă!
Julius Heide, nazistul fanatic, îmbracă mantaua morţii, aceea de Unterstrumfürer, permanent cu degetul pe trăgaciul pistolului automat şi, paradoxal, conduce grupul de comando întru zădărnicirea misiunii “Rabat”. Aceea prin care Hitler voia ca trupele sale să ocupe Vaticanul, iar Papa să fie arestat.
Cartea debutează cu luptele crâncene pentru debarcarea trupelor aliate la Anzio, la sud de Roma, şi se încheie după ultimul atac de la Monte Cassino, un deal de circa 5-600 de metri, în vârful căruia mai rămăseseră doar ruinele, fumegânde, ale mănăstirii.
Cimitirul soldaţilor polonezi, cărora istoria le conferă panaşul victoriei, stă şi azi mărturie a dramaticelor bătăliili în care au murit peste 70.000 de militari: circa 50.000 americani, englezi, canadieni, francezi, polonezi, indieni şi neozeelandezi, germanii pierzând, la rândul lor, 20.000 de oameni. Terifiantă statistică…
“Lichidaţi Parisul” – Prin Montmartre, cu porcul în sicriu
”Generale, Führerul doreşte ca Parisul să fie ras de pe suprafaţa pământului!“ Ordinul dementului dictator este transmis generalului Dietrich von Choltitz (comandantului garnizoanei germane din capitala Franţei ocupate) de o altă sinistră figură a camarilei naziste: Heinrich Himler, şeful suprem al SS-ului. Von Choltitz, devenit celebru pentru că îngropase fortăreaţa şi oraşul Sevastopol sub 800.000 de obuze, dezamăgeşte de această dată. De ce şi cum, lesne va descoperi cititorul…
În primele pagini, Hassel explică cum de a ajuns să lupte sub flamura orătaniei naziste, pentru ca apoi să prezinte perioada dintre ziua debarcării aliate în Normandia (6 iunie 1944) şi aceea a eliberării Parisului (25 august).
În „Ziua cea mai lungă”, aceeaşi 6 iunie, condeierul irlandezo-american Cornelius Ryan înfăţişează debarcarea, uşor idealizat, din punctul de vedere al eroismului soldaţilor americani, englezi şi canadieni (primii care au pus piciorul pe plajele scăldate în sânge ale Normandiei). Hassel, acum, doar „fotografiază” încrâncenatele bătălii, dând prioritate vieţii din Parisul ocupat. Secvenţe de un umor irezistibil culminează cu aceea în care Porta, Micuţul şi ceilalţi camarazi de arme plimbă, prin Montmartre, un ditamai porcul în coşciug.
De acelaşi autor
Comisarul. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply