Moni Stănilă – Postoi parovoz

O bănăţeancă, născută în Tomeşti de Timiş, îşi aşază la începutul cărţii de debut un celebru cântec rusesc, grafiat în litere slavone, strecurînd, ca o obsesie, o realitate ficţionată, cu iz rusesc, uneori într-un joc de cuvinte, cum ar fi RASputin, alteori cu secvenţe din piaţa centrală din Chişinău, doldora şi ea de aerul rusesc sau mai exact sovietic, încât, privindu-i ‘şi portretul de pe coperta patru a cărţii, eşti tentat să spui că ai de a face cu o poetă de dincolo de Prut sau chiar cu o rusoaică convertită la aerul sas al pieţei din Sibiu, şi el plutitor prin poemele sale, sau la malurile Begăi, pline de trandafiri, ori prin Bucureşti, capitală europeană excedată de aerul balcanic urât mirositor ca bocancul unui cerşetor. Nonşalanta îmbinată cu un soi de lehamite furată de prin filmele americane, noutăţile sau reportajele apoetice, fuga prin texte croşetate parcă pe site-uri sau blog-uri, densitatea stărilor poetice mereu ratate, în stil douămiist, confesiunile făcute nimănui şi tuturor, dar în primul rînd sieşi, toate la un loc fac din cartea poetei Moni Stănilă – postoi parovoz. confesiunile dogmatistei – o prezenţă editorială mai mult decât remarcabilă. Moni Stănilă face parte din categoria acelor internauţi, care, trecuţi prin artificialitatea   formelor virtuale a comunicării, ajung la o naturaleţe ce debordează de un talent, nu nativ, ci cultivat sau mai curând altoit, ca în perii sălbatici, cu crengi pline de pere mici, pădurete,  crengile altoite din care se desprind fructe mari, viu colorate şi zemoase. Trecută prin şcoli, una din ele fiind Teologia, ca master, scriind chiar articole de teologie, saltul spre poezie a făcut-o pe Moni Stănilă să evadeze într-un câmp în care se simte de minune. Acest câmp al poeziei o evidenţiază în mod aparte şi o scoate din pluton. De altfel şi cartea ei, în componistica sumarului, se apropie de cărţile de poezie...

Nora Iuga – Autobuzul cu cocoşaţi

Cocoşaţii Norei Iuga sunt nişte rude îndepărtate ale personajelor unor Urmuz, Caragiale, Mircea Horia Simionescu. Schiţe incomplete de fiinţe care, deşi nu există, trăiesc, Sam, Benedict, Terente au sau nu – în loc de ochi, favoriţi şi rochie – cocoaşă plus o serie de trăsături de caracter dintre cele mai năstruşnice. Partea cea mai interesantă a cărţii este prezentarea biografică de la final, a fiecăruia dintre personaje. Dacă nu este o scăpare a ochiului de cititor, doar câteva din cele prezentate acolo apar într-adevăr de-a lungul cărţii, pe când altele există poate doar în fondul sufletesc al acelora palpabile. Autobuzul cu cocoşaţi este cartea unde Nora Iuga s-a jucat cel mai mult cu mijloacele de expresie. Efectul rezultat este un liric ludic, comic şi serios în egală măsură. Iată cine este Sam: „Sam, fiul Camillei, născut la Bucureşti pe 4 ianuarie 1939. Tatăl necunoscut. Semnalmentele particulare: o cocoaşă pe umărul stâng. Ochi căprui. Început de calviţie. De profesie librar, are vocaţie de animator cultural ca şi bunicul său. Actualmente, şef de raion la librăria «Concordia». Fire retrasă, îi place să petreacă ore în şir pe veceu. Atunci scrie versuri. Vrea să-şi umilească nevasta. E gelos pe talentele ei. Are complexe de minoritar. E prudent. Nu bea, nu fumează, nu a fost membru de partid. Păcătuieşte în gând, atunci întrece măsura. În fiecare seară înainte de culcare îi cere iertare lui Dumnezeu.” Dar Sam nu e numai atât. Sam ia cuvântul în text. Se confesează. Visează. Priveşte realitatea cu experienţa unei culturi solide. Însă, paradoxal, este fascinat, ba chiar supus lui Terente, o apariţie – se pare – influentă social. De fapt, nu putem decât bănui, pentru că avem acces nu la poveste, ci doar la acea lume din interiorul unor indivizi nonumani, categoriali. Am vorbit despre poveste, însă poezia este miza aici. Viziunile în tonuri vii, uneori chiar dureroase,...

Nora Iuga – Dactilografa de noapte

Eram în Herăstrău, la parcul de distracţii, „Luna-parc“, cum i se spunea pe atunci, şase băieţi şi o fată: Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mihai Teclu, George Almosnino, Iulian Neacşu şi Nora Iuga. Infatuaţii, aroganţii, scandalagii, cosmopoliţii – ONIRICII. Băieţii trecuseră un pic de douăzeci, „fata“ trecuse binişor de treizeci, important era că nu se vedea. Ne dădeam în maşinuţe; caramboluri şi chiote! Pe urmă, la bere, Purşi – aşa îi spuneam eu lui Vintilă – se ia de Iulian: „Da’ neagra ta, cum îi zice, dactilografa de noapte, te mai vizitează?“… şi urechea mea pîlnie se făcu şi la două noaptea, la maşina mea, am bătut eu mai departe ce-mi dicta ea. De acelaşi autor Spitalul...

Vasile Voiculescu – În Grădina Ghetsemani. Antologie de poezie mistică

„Este prima trăsătură de care trebuie să ţinem seama în orice încercare de analiză a universului spiritual al scriitorului: convingerea neclintită într-o prezenţă de nedefinit, de neexplicat, dar incontestabilă. O convingere care poate cunoaştemomente de fervoare şimomente de apatie, momente de tăcere îngheţată saumomente de extaz, dar care nu e niciodată pusă la îndoială sau negată. Voiculescu e născut cu harul credinţei, componentă genetică a spiritului său. Formele dogmatice sau rituale în care îşi exprimă credinţa sînt variabile istorice. O altă caracteristică, mai greu de acceptat pentru cei nedăruiţi cu capacitatea de a avea experienţe similare, constă într-o înzestrare nativă cu o formă specială de bioenergie, superioară...

Tudor Arghezi – Printre psalmi

Antologia Printre psalmi reuneşte poeziile cu tematică spirituală scrise de Tudor Arghezi de-a lungul întregii vieţi, la care se adaugă ciclul de poeme în proză. Cititorul regăseşte astfel, publicate pentru prima dată între aceleaşi coperte, texte profund înrudite. Poemele sînt organizate în funcţie de motivele dominante, ceea ce permite recunoaşterea şi compararea mai lesnicioasă a formelor atît de diverse în care se exprimă spiritul arghezian. Aşezînd alături poeme răspîndite într-o operă de o derutantă întindere şi complexitate, surprizele nu vor fi dintre cele mai mici. Studiul introductiv analizează semnificaţiile modalităţilor antinomice de raportare a poetului la transcendent. Order Printre psalmi Preţ @ RON49,90 Qty: Adauga in cosul de...

Şerban Foarţă – Micul Print

Pentru a face ab initio cunoscut că această scriere (lipogramatică, savant vorbind) e una care nu cuprinde nici un Ş/ş & Ţ/ţ, a trebuit să le pun, iată, pe hârtie, – fapt ce mă face s-o semnez nu Serban Foartă (cum avusesem mai întâi de gând), ci cu diacriticele de rigoare!” Mitogeneză. „Micul Print e Micul Print,/ între scrisùri, cel mai sprinten,/ cel mai repede la sprint, –/ de-i mai dai câte un pinten,/ chiar dacă nu-i cal de basm/ să cutreiere pământul/ când ca gândul fără as[t]m,/ când ca, mai nesprinten, vântul…” De acelaşi autor Ecclesiastul. Cântarea...