Robert Şerban şi-a lansat „Moartea parafină”

Lume multă, marţi seara, la lansarea noului volum de versuri al lui Robert Şerban. Părea că toată spuma culturii timişorene s-a strâns în foaierul Teatrului Naţional, de la conducerea Uniunii Scriitorilor, la directorul Filarmonicii Banatul. Să tot fi fost vreo 150-200 de persoane, ceea ce aş putea spune că este enorm, dacă aş încerca o paralelă cu alte lansări de carte de prin urbea bănăţeană. Luni, în 4 octombrie, poetul a împlinit 40 de ani, aşa că vinul, adus tocmai din Oltenia, şi cozonacul n-au fost doar răsplată pentru iubitorii de poezie. Cornel Ungureanu, Adriana Babeti, Mircea Mihaies şi Tudor Cretu ne-au introdus, scurt şi la obiect, în atmosfera volumului „Moartea parafină”. De departe cele mai savuroase afirmaţii au aparţinut Adrianei Babeti („Toate femeile, de la 9 ani la 80 de ani, sunt îndrăgostite de Robert Şerban.”) şi lui Mircea Mihăieş („Nici Robert nu poate fără noi, nici noi fără el”). Evident, cum redactorul şef al revistei Orizont s-a lăudat cu sugestiile pe care i le-a făcut poetului, şi replica lui Robert Şerban a fost pe măsură: „Dacă unele texte nu vi se par la locul lor, să ştiţi să e vina domnului Mihăieş.” Una peste alta, o seară plăcută. Robert Şerban a fost o gazdă bună, mereu în priză, trecând de la unii la alţii, parcă pentru a-i băga pe toţi în seamă. Vinul vin şi cozonacul bun, oaspeţi de soi şi… Moartea parafină. La o privire prin sală nu se putea să nu observi şi câteva domnişoare mai de soi, genul acela de păpuşă Barbi, semn că, fie cultura ajunge unde nu a mai ajuns până acum, fie vorba Adrianei Babeti chiar e adevărată. La final, am ascultat şi câteva poeme, în lectura autorului. Nu înainte de a-l asculta pe Tiberiu Giucă. Artistul plastic, apărut parcă de nicăieri, i-a cântat sărbătoritului „Viţă verde iadără”, fix în momentul...

Robert Şerban – Moartea parafină

După o rezidenţă literară în Elveţia şi la o distanţă de patru ani de la ultima sa carte „Cinema la mine acasă”, poetul şi realizatorul Tv Robert Şerban lansează volumul „Moartea parafină„, marţi 5 octombrie, ora 18, în foaierul Teatrului Naţional Timişoara.Ca orice om care se apropie de 40 de ani se gândeşte la moarte. „Pe mine mă aşteaptă zâmbetul micuţului meu în fiecare zi şi trebuie să lupt”, declară autorul. Poezia lui Robert Şerban e una prietenoasă, caldă, familiară. El are ceva din spiritul ludic al bănăţenilor, deşi s-a născut în altă parte. Scrie simplu despre lucrurile care ni se întâmplă într-un stil original. Te împrieteneşti repede cu poemele sale, pe care le memorezi uşor, pentru că şi tu ai trecut prin aceleaşi stări ca autorul, dar n-ai ştiut să fi la fel de plastic şi de reflexiv. Poezia sa se derulează ca un film, parcă şi vezi cum cizmele nu se lasă date jos sau prunul, sedus de grauri. Robert Şerban s-a născut în 1970 la Turnu Severin. A absolvit Facultatea de Construcţii din cadrul Universităţii „Politehnica“ din Timişoara (1995). A debutat cu poezie în 1983, la 23 de ani, în ziarul Viitorul din Turnu Severin, publicând apoi grupaje de versuri în numeroase reviste literare din ţară (Orizont, România literară, Echinox, Familia, Contrapunct) şi din străinătate. În proză, a debutat în anul 2000 cu „Lozul şi lozinca“ în revista timişoreană Ariergarda. În presă, a fost mai întâi redactor la revista Forum studenţesc, apoi la cotidianul Renaşterea bănăţeană; din 1998 a devenit realizatorul emisiunii culturale „Raftul cu cărţi“, de la Analog TV, devenita din anul 2000 „A cincea roată“. Din anul 2001 este redactor-şef al săptămânalului Focus Vest şi director al Editurii Brumar. Scrieri: Fireşte că exagerez (poezie – Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor), Editura Excelsior, Timişoara, 1994; Odyssex (poezie), Editura Marineasa, Timişoara, 1996; Piper pe limbă...

Ana Blandiana – Opera poetică (vol l-ll)

Opera poetica a Anei Blandiana este un „best off”, o selecţie pentru prietenii de toate vârstele, ai poeziei la toate vârstele. Cuprins vol. 1: Persoana întâia plural (1964), Calcâiul vulnerabil (1966), A treia taina (1969), Cincizeci de poeme (1970), Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), Poezii (1974), Somnul din somn (1977), Ochiul de greier (1981). Cuprins vol. 2: Stea de pradă (1985), Arhitectura valurilor (1990), Soarele de apoi (2000), Refluxul sensurilor (2004). Dans în ploaie Lăsaţi ploaia să ma îmbrăţişeze de la tâmple pâna la glezne, Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou, Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne, Dansului meu i-e vântul ecou. De frânghiile ploii mă caţăr, ma leg, ma apuc Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele. Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc, Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele. Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe – Ochii mei n-au cătat niciodată-n pamânt, Gleznele mele n-au purtat niciodată catuşe! Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze si destrame-mă vântul, Iubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi – Genunchii mei n-au sărutat niciodată pamântul, Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n...

Nora Iuga – Spitalul manechinelor

În Spitalul manechinelor apare omul-păpuşă, unu’ care se lasă îmbrăcat şi dezbrăcat în văzul lumii, o făptură derutantă, un fel de paralitic într-un spital. În volumul Norei Iuga, el nu mişcă, nu vorbeşte decît înlăuntrul său, ca într-un joc de-a v-aţi ascunselea: „observi cum îţi fur vorbele cum îţi mut patul când eram tânără mă îndrăgosteam în mai acum mă îndrăgostesc în octombrie soarele meu bostanul meu doldora de seminţe orice ascunzătoare e o mărturisire“. De acelaşi autor Dactilografa de...

Stéphane Mallarmé – Album de versuri

Nici pe departe o traducere oarecare, Albumul de versuri , versiunea Şerban Foarţă, demonstrează limpede o folosire aproape alchimică a limbajului, în ambele cazuri. Poemele lui Stéphane Mallarmé, cel reorchestrat de Foarţă, responsabil, de altfel, pentru un întreg mecanism critic ridicat în jurul textului, vorbesc nu doar despre aventura poeziei de-a lungul istoriei, ci şi despre nobleţea simţului lingvistic. „Foc e poezia lui Mallarmé şi foc aţi aprins în limbajul nostru poetic. Alegra zi (pentru vivace aujourd’hui) îmi pare o biruinţă. Cu aleasă gratitudine şi afecţiune statornică”, Nicolae Steinhardt îşi încheia mesajul către Şerban Foarţă. Cioran, la rândul lui, n-a întârziat, la scurtă vreme după ce l-a citit pe Mallarmé în varianta poetului-traducător, să spună că „Foarţă a încercat imposibilul şi a reuşit, graţie talentului său şi virtuţilor poetice ale limbii române” (Emil Cioran, 13 mai 1989). Order Album de versuri Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...

George Topîrceanu – Balade vesele şi triste

Plin de umor şi ironie, de melancolie şi, în acelaşi timp, de exuberanţă, George Topîrceanu cultivă o lirică a graţiosului şi a suavului. Poet al anotimpurilor, miniaturist, fin observator al diversităţii tipurilor umane, versurile sale sunt o îmbinare de zâmbet şi lacrimă, de comic şi tragic. De acelaşi autor Balade vesele şi...