Cecilia Cuţescu Storck – Fresca unei vieţi

Fresca unei vieti „O nevoie interioară, pe care nu mi-o pot explica, mă împinsese să scriu această carte, dar acum îi aşternusem ultimele mele gânduri. Azi am isprăvit Fresca unei vieţi, pe care aş fi dorit-o, întreagă, o continuă rugăciune, o invocare a unui suflet care aspiră din adâncul său către culmi greu de atins, dar văd că nu m-am putut opri a istorisi frământările mele de artistă şi câte altele, care i-au tulburat seninătatea pe care o visam.” Cecilia Cutescu Storck Cecilia Cuţescu-Storck (1879, Caineni, Vâlcea – 1969, Bucureşti), soţia sculptorului Frederic Storck, a studiat pictura în Germania şi Franţa. A fost prima femeie profesor într-o academie de arte de stat din Europa şi a fost decorată cu Legiunea de Onoare de către statul francez. S-a remarcat prin picturile murale relizate în propria reşedinţă ( azi Muzeul Storck), în holul de onoare al Băncii Române pentru Dezvoltare, în Aula Academiei de Studii Economice, în Sala Tronului din Palatul...

Sergiu Celibidache – Scrisori către Trancu-Iaşi

Scrisori către Trancu-Iaşi Dragă Ioana, Mă căznesc să găsesc cuvintele potrivite ca să-ţi pot descrie cât mai sugestiv ce a însemnat pentru Bucureştiul muzical, şi chiar cel nemuzical, cele trei săptămâni în care prezenţa lui Sergiu a însemnat al doilea mare eveniment după cutremur. A zdruncinat apatia muzicală care de ani şi ani de zile ne a cuprins datorită zelului mediocrităţilor care o dirijează (la propriu şi la figurat). Desigur, în 1970 venirea lui Sergiu cu orchestra din Stockholm a însemnat un eveniment. Atunci cine a putut obţine bilete s-a declarat fericit, cine a rămas pe dinafară s a consolat cu transmisiunile la TV ale căror înregistrări au alimentat din când în când programele TV ului. Însă atunci prea puţini au bănuit la ce potenţial se ridica personalitatea lui Sergiu. Atunci a fost de acord aproape toată lumea că este un mare dirijor, fără să ştie cât de mare este… (Scrisoare a lui Sergiu Celibidache către soţia sa, Ioana) Sergiu Celibidache (28 iunie 1912, Roman – 14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, Franţa) a fost un dirijor şi compozitor român, membru de onoare al Academiei Române. Apogeul carierei sale internaţionale e atins în perioada în care a condus Filarmonica din München. Order Scrisori către Trancu-Iaşi Preţ @ RON16,90 Qty: Adauga in cosul de...

Erast Călinescu – Viaţa ca o vizită

Viaţa ca o vizită „Instantaneele“ grupate sub titlul Viaţa, ca o vizită (care este şi titlul textului final- mic memorial anecdotic al anilor de exil) reprezintă „momentele si schitele“ unui Caragiale mai discret si mai vulnerabil la tentatiile lirismului colocvial. Darul observaţiei şi cel al notaţiei se împletesc fericit într-o proză scurtă plină de toate sevele vieţii şi de toată diversitatea deconcertantă a umanului…Copilăria în mediul românesc tradiţional (Bucovina vremurilor bune), adolescenţa în „frăţiile de cruce”, experienţa păstoasă a comunismului (de la stalinism la ceauşism), apoi lungul şi accidentatul traseu „iniţiatic” al exilului (autorul s-a repatriat recent din Canada francofonă) se constituie într-o materie epică generoasî, din care nu sunt păstrate însă decât – ca in albumele de fotografii – instantanee surprinse şi prelucrate după o „logică” subiectivă, nu fără o intuiţie vie a esenţialului „camuflat” în cotidian. (Răzvan...

Ernest Bernea – Civilizaţia română sătească

În  Civilizaţia română sătească, Ernest Bernea încearcă să desprindă delicat ceea ce aparţine civilizaţiei române săteşti, de elementele alogene.  Nu studiază orice sat românesc, ci numai pe acelea care păstrează forme arhaice, cu un conţinut de viaţă aparte, concretă şi ireductibilă în condiţiile sale locale etnice. „Satul românesc de azi, în majoritatea cazurilor, nu mai este o realitate organică echilibrată, ci o realitate intrată într-un puternic proces de destrămare […]”. Ernest Bernea (1905-1990), sociolog, etnograf şi filosof, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice, a fost închis în numeroase rânduri – în perioada carlistă, după evenimentele din ianuarie 1941 şi în perioada...

Petre Pandrea – Brâncuşi. Amicii şi inamicii. Sociologia lui Brâncuşi

„E drept, pentru negustorii colecţionari, Constantin Brâncuşi avea o ură nestinsă, inspirată de zeiţa Eris (Ura), şi-i trata cu o brutalitate pitorească, condusă de dictonul francez à corsaire, corsaire et demi şi de unele datini de Gorj.Negustorii de obiecte de artă plastică, cu tarabă, i-au scos reputaţia de „ţărănoi”, de „incult”, de „cioban carpatin”, şi de „esoteric” care n-a citit în viaţa lui decât o singură carte, pe Milarepa, călugărul, filosoful şi tibetanul din secolul XI. Ei erau „civilizaţii” (cultivaţi cam după ureche), iar Brâncuşi era o gorilă carpatină preistorică.Războiul de guerilla se continuă până astăzi. (Petre...

Dan Brown: “Există undeva în România o aventură extraordinară a lui Robert Langdon care merită povestită”

Editura RAO a trimis în comunitatea de lângă Boston, locul reşedinţei lui Dan Brown, două ziariste:Ioana Grindean şi Mihaela Rădulescu.Una deşteaptă, alta cu sex-appeal.Toată vizibilitatea debordantă de azi a autorului în România nu ar fi fost posibilă fără ideea genială de PR a Valentinei Pricopie, demnă de orice OSCAR în domeniul comunicării din România. A reuşit singură ce n-ar fi fost în stare  zece agenţii de specialitate. Prin această tânără talentată, Ovidiu  Enculescu, patronul editurii, a dat lovitura. Cu nici cinci mii de euro, a reuşit să acopere spaţii de sute de mii. Acţiunea se califică pentru PR Awards, negreşit. Continuare interviu: Ioana Grindean: Cea mai recenta carte a dumneavoastră, Simbolul Pierdut a apărut la 6 ani după Codul lui Da Vinci. De ce atâta aşteptare? Dan Brown: Ha, ha… parcă aţi fi editorul meu. Au existat mai multe motive pentru care scrierea acestui volum a necesitat atât de mult timp. Informaţia din această carte este atât de complexă, mai ales partea ştiinţifică, încît am avut nevoie de ceva mai multă vreme să ajung  înţelegerea profundă a lucrurilor  pentru a putea scrie despre ele. I.G.: Cum aţi descrie în câteva cuvinte cărţile dumneavoastră ca un argument pentru cei care nu le-au citit? D.B: În esenţă, aceste cărţi sunt despre căutarea unei comori şi sunt cărţi pe tema unor idei filosofice. Aşa că există două planuri ale acestor cărţi. Avem pe de-o parte povestea foarte alertă a căutării comorilor – destul de plăcută ca lectură – şi pe de altă parte, o multitudine de informaţii istorice sau despre religie care, practic, îţi hrănesc apetitul pentru cunoaştere, de-a lungul lecturii.  Simbolul Pierdut este în fond arhetipul luptei dintre bine si rău. I.G.: Scrierile dumneavoastră abundă în informaţii despre societăţi secrete, ale căror mecanisme sunt de cele mai multe ori dezvăluite doar iniţiaţilor, acestea fiind necunoscute, aproape inaccesibile marelui public. Cum explicaţi...