Posted by
Ilă Citilă on Dec 19, 2010 in
Editoriale |
0 comments
Şerban Foarţă „Mândră corabia, meşter cârmaciul!” (Zaharia Stancu, citat din memorie) Când mătură gabia vreun val mai dibaciu, el scoate prompt sabia sau pune gârbaciul pe valul ce,-n rabia lui, cere haraciu în vieţi şi, ca scabia, se ţine de vraciul destoinic ce, àbia,-i stopase ravagiul… Mândră… ş. cl. Eu nu pronunţ àbia, ci-abià, – dar gârbaciul rimării în -àbia mă schimbă-n cârpaciu nedemn de corabia pe care cârmaciul o ia din Corabia şi-o duce, robaciu, până hăt în Arabia, – ca turma lui, baciul… Mândră… ş. cl. Thàlatta,-n rabia ei, a naufragiu îşi cască larg labia zimţată,-n oragiul în care, ca vrabia cea fără coragiu, zăcem pe corabia pe care cârmaciul o mână cu sabia în mână, dibaciu… Mândră… ş. cl. (După Dilema veche, 28 oct.–3 nov. 2005, p. 6) Şi un răspuns al lui Dorin Tudoran: ION BARBU: Odă la...