Posted by
Ilă Citilă on Dec 19, 2010 in
Editoriale |
0 comments
Şerban Foarţă
„Mândră corabia, meşter cârmaciul!”
(Zaharia Stancu, citat din memorie)
Când mătură gabia
vreun val mai dibaciu,
el scoate prompt sabia
sau pune gârbaciul
pe valul ce,-n rabia
lui, cere haraciu
în vieţi şi, ca scabia,
se ţine de vraciul
destoinic ce, àbia,-i
stopase ravagiul…
Mândră… ş. cl.
Eu nu pronunţ àbia,
ci-abià, – dar gârbaciul
rimării în -àbia
mă schimbă-n cârpaciu
nedemn de corabia
pe care cârmaciul
o ia din Corabia
şi-o duce, robaciu,
până hăt în Arabia, –
ca turma lui, baciul…
Mândră… ş. cl.
Thàlatta,-n rabia
ei, a naufragiu
îşi cască larg labia
zimţată,-n oragiul
în care, ca vrabia
cea fără coragiu,
zăcem pe corabia
pe care cârmaciul
o mână cu sabia
în mână, dibaciu…
Mândră… ş. cl.
(După Dilema veche, 28 oct.–3 nov. 2005, p. 6)
Şi un răspuns al lui Dorin Tudoran:
L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.
Leave a Reply