Confesiunea unui scriitor oarecare

Scriu pentru a mă elibera de anumite sentimente şi trăiri. Un cuvânt poate cuprinde un milion de sentimente şi infinite idei. Poet, romancier sau dramaturg scriitorul este omul care poate crea din nimic ceva uriaş, memorabil. Shakespeare, Goethe, Cervantes au creat din sufletul lor lumi care şi acum trăiesc şi care nu vor apune decât cu sfârşitul acestei lumi.    Mario Vargas Llosa spunea că un scriitor are un vierme în el care nu-l lasă să trăiască, viermele literaturii. O fiinţă care te consumă şi îţi dă posibilitatea de a crea opere nemuritoare şi adevărate. Nu putem şti dacă te naşti cu acest vierme sau el te acaparează încet, odată cu timpul, putem mărturisi că scrisul ne eliberează, putem zbura peste abisul de netrecut al eternităţii. A scrie poezie înseamnă a scrie ce simţi. A scrie proză este construirea unei lumi în care tu te identifici. A scrie teatru reprezintă viaţa pe care o trăim şi nu o putem explica.     Confesiunile unui scriitor sunt egale cu cele ale unui martir. Viaţa este subordonată scrisului tot ceea ce el simte şi trăieşte este dominat de hârtie. Viaţa condusă de hârtie este viaţa unui scriitor, adeseori fantastică,  este de fapt o viaţă de luptă, chin şi dăruire. Nu poţi scrie în toate perioadele vieţii tale dar poţi gândi ca şi cum ai scrie. Poate nu este bine să scrii ce gândeşti şi ce simţi, spun unii. Dar această oprelişte este terifianta cenzură care  reprezintă închisoarea reală a minţii şi sufletului multor scriitori. În fiecare an încercăm să scriem, nu reuşim întotdeauna,   dar putem afirma că scrisul ne eliberează. Scriitor poate deveni oricine, maestru este o însuşire pe care o capeţi după ani de efort. Un mare scriitor are un dram de talent şi sute de mii de secunde răpite din viaţa sa. Este confesiunea unei vieţi trăite după idealul său. Trebuie...

Jose Saramago, de la lăcătuşerie la Nobel

José Saramago, scriitorul de stânga care s-a stins recent, este una din cele mai mari figuri ale literaturii portugheze. Datorită conflictelor cu Biserica s-a refugiat pe insula Lazarotte, unde a şi murit. Crescut într-o familie modestă de ţărani în Ribatejo, acest bătrânel militant care a ajuns la 87 de ani a rămassingurul autor portughez laureat cu premiul Nobel pentru literatură (1998). A fostutodidact, un lăcătuş de profesie, Saramago a produs o operă imensă care a stârnit desori scandaluri. Printre cărţi traduse în română: Eseu despre luciditate, Peştera, Memorialul mănăstirii, Eseu despre orbire, Anul morţii lui Ricardo Reies. La 86 de ani, sunteţi autorul unei opere imense. Parcursul dvs. este totuşi atipic, e evident că aţi fost autodidact. Cum ţi ajuns la a scrie? Sunt născut într-un orăşel mic din centrul Portugaliei într-o familie de ţărani fără pământ, analfabeţi. N-am studii universitare; de vină a fost bineînţeles lipsa banilor, dar şi faptul că în acele vremuri era pur şi simplu de neconceput ca un individ de teapa mea să ajungă să studieze. Formaţia mea profesională este de lăcătuş, meserie pe care am practicat-o nu puţin timp la Lisabona. Cu toate astea, îmi aduc aminte că, tânăr fiind – probabil 18 sau 19 ani –, am lansat într-o conversaţie pe care o aveam cu nişte prieteni ideea că mi-aş dori să devin scriitor. A fost aproape un banc. La mine acasă nu exista nicio singură carte. N-am fost crescut în mediul cărţilor a trebuit să mă duc eu până în preajma lor. Mi-am petrecut copilăria frecventând în fiecare seară biblioteca municipală din Lisabona unde, fără ca nimeni să nu-mi impună sau fără ca vreun maestru să mă sfătuiască ori să-mi orienteze lecturile, m-am pus pe citit. Citit, citit, citit. Sunt, într-adevăr, un autodidact – nu mi-e nici ruşine, nu sunt nici mândru de asta – însă am citit enorm. Iar a...

Şerban Tomşa – Gheţarul

Într-un oraş imaginar, Christiana, un amfitrion misterios a strâns laolaltă oameni de tot felul − un scriitor, un sportiv, un călugăr, un profesor, un doctor, un ofiţer în rezervă, funcţionari pensionaţi, foşti securişti, victime şi călăi, inocenţi şi perverşi, desfrânaţi şi asceţi − pentru a-i supune unui experiment, într-un moment în care, obosiţi, plictisiţi, debusolaţi, aceştia nu mai aşteaptă nimic de la viaţă. Scoşi din mediul lor obişnuit, smulşi din rutină şi frământările zilnice, se trezesc într-un loc mai mult decât ciudat, unde amfitrionul mefistofelic îi obligă să-şi deruleze la nesfârşit amintirile. Iar locul cu pricina devine treptat-treptat un infern… Din care personajele, mai ales halucina(n)tul Tom Kastelka, încearcă să se elibereze prin fabulaţie. Gheţarul lui Şerban Tomşa este o năucitoare utopie negativă, o carte captivantă, cu scene vii, colorate, relatate alert, cu nerv şi cu un haz rabelaisian, revelind o lume nebună, condusă după legi stranii şi proiecte...

Cathy Kelly – Pentru totdeauna

Pentru totdeauna (2005) are ca subiect viaţa obişnuită dintr‑un orăşel al Irlandei, nelipsită de probleme, ambiţii, eşecuri sau deznodăminte imprevizibile. Trei dintre locuitoarele din Carrickwell ştiu foarte bine ce‑şi doresc de la viaţă: ambiţioasa Mel vrea carieră şi familie; Daisy cea iubitoare, un copil cu partenerul ei de viaţă, care înseamnă totul pentru ea; iar Cleo cea pătimaşă intenţionează să‑şi ia diploma universitară şi să preia conducerea hotelului familiei. Asta până când peisajul se schimba dintr‑odata, iar visele le sunt năruite. Dar Carrickwell, cuibărit în umbra Muntelui Carraig, e un loc străvechi şi magic. Şi când Leah, o femeie cu propriile framântări lăuntrice, îşi face apariţia în micuţa comu­nitate, datorită unor împrejurări neprevăzute, Mel, Daisy şi Cleo sunt aduse laolaltă – şi‑şi găsesc curajul de a descoperi ce e cu adevărat important pentru ele, pentru totdeauna… „O lectură obligatorie pentru numeroşii fani ai lui Kelly; o poveste caldă, impresionantă.” (Daily Mail) „Debordează de emoţii, suferinţe şi idealuri… personaje realiste şi atrăgătoare, care se confruntă cu evenimente ce le vor schimba viaţa.” (Ireland on Sunday) „O naraţiune optimistă despre felul în care o poate lua razna viaţa.” (YOU Magazine) „Romanul demonstrează capacitatea ei de a scrie cu putere de pătrundere şi cu bunătate despre femei şi relaţiile lor; un roman luminat de interludii umoristice de bună calitate.” (Irish Independent) De acelaşi autor Cineva ca tine Order Viaţa obişnuită dintr‑un orăşel al Irlandei Preţ @ RON37,95 Qty: Adauga in cosul de...

Emil Brumaru – Dumnezeu se uită la noi cu binoclu

Volumul reuneşte textele publicate de Emil Brumaru în rubrica sa din Suplimentul de cultură, de la primul număr până la începutul anului 2006.