Jose Saramago – Eseu despre orbire

1Premiul Nobel pentru Literatură, 1998

prin parabolele sale susţinute de imaginaţie, compasiune şi ironie, ne dă posibilitatea continuă să înţelegem o realitate iluzorie

Eseu despre orbire este un roman cutremurător, o mărturie a neâncrederii autorului în societatea contemporană, incapabilă să-şi gestioneze şi să-şi rezolve crizele. Într-un oraş anonim, populat de personaje fără nume, izbucneşte o epidemie de orbire. Fără o cauză aparentă, în afară de cea morală, oamenii îşi pierd rând pe rând vederea şi barbaria se instalează. Structurile politice nu pot reacţiona decât prin represiune şi curând apar lagărele. Din motive necunoscute, o singură persoană scapă de flagel – soţia medicului, cum va fi ea numită de-a lungul romanului, cea care îi va conduce pe oameni spre lumină.

„O carte remarcabilă, care nu se sfieşte să privească în faţă toate ororile secolului XX.” (The Washington Post)
Eseu despre orbire este un roman revoluţionar, aşa cum au fost, la vremea lor, Procesul sau Ciuma. Încă o capodoperă a lui Saramago.” Kirkus Reviews

De acelaşi autor

Anul morţii lui Ricardo Reis

Eseu despre luciditate

Fărâme de memorie

Intermitentele morţii

Memorialul mănăstirii

Peştera

Toate numele


Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *