Nora Iuga – Autobuzul cu cocoşaţi

Cocoşaţii Norei Iuga sunt nişte rude îndepărtate ale personajelor unor Urmuz, Caragiale, Mircea Horia Simionescu. Schiţe incomplete de fiinţe care, deşi nu există, trăiesc, Sam, Benedict, Terente au sau nu – în loc de ochi, favoriţi şi rochie – cocoaşă plus o serie de trăsături de caracter dintre cele mai năstruşnice. Partea cea mai interesantă a cărţii este prezentarea biografică de la final, a fiecăruia dintre personaje. Dacă nu este o scăpare a ochiului de cititor, doar câteva din cele prezentate acolo apar într-adevăr de-a lungul cărţii, pe când altele există poate doar în fondul sufletesc al acelora palpabile. Autobuzul cu cocoşaţi este cartea unde Nora Iuga s-a jucat cel mai mult cu mijloacele de expresie. Efectul rezultat este un liric ludic, comic şi serios în egală măsură. Iată cine este Sam: „Sam, fiul Camillei, născut la Bucureşti pe 4 ianuarie 1939. Tatăl necunoscut. Semnalmentele particulare: o cocoaşă pe umărul stâng. Ochi căprui. Început de calviţie. De profesie librar, are vocaţie de animator cultural ca şi bunicul său. Actualmente, şef de raion la librăria «Concordia». Fire retrasă, îi place să petreacă ore în şir pe veceu. Atunci scrie versuri. Vrea să-şi umilească nevasta. E gelos pe talentele ei. Are complexe de minoritar. E prudent. Nu bea, nu fumează, nu a fost membru de partid. Păcătuieşte în gând, atunci întrece măsura. În fiecare seară înainte de culcare îi cere iertare lui Dumnezeu.” Dar Sam nu e numai atât. Sam ia cuvântul în text. Se confesează. Visează. Priveşte realitatea cu experienţa unei culturi solide. Însă, paradoxal, este fascinat, ba chiar supus lui Terente, o apariţie – se pare – influentă social. De fapt, nu putem decât bănui, pentru că avem acces nu la poveste, ci doar la acea lume din interiorul unor indivizi nonumani, categoriali. Am vorbit despre poveste, însă poezia este miza aici. Viziunile în tonuri vii, uneori chiar dureroase,...

Nora Iuga – Dactilografa de noapte

Eram în Herăstrău, la parcul de distracţii, „Luna-parc“, cum i se spunea pe atunci, şase băieţi şi o fată: Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mihai Teclu, George Almosnino, Iulian Neacşu şi Nora Iuga. Infatuaţii, aroganţii, scandalagii, cosmopoliţii – ONIRICII. Băieţii trecuseră un pic de douăzeci, „fata“ trecuse binişor de treizeci, important era că nu se vedea. Ne dădeam în maşinuţe; caramboluri şi chiote! Pe urmă, la bere, Purşi – aşa îi spuneam eu lui Vintilă – se ia de Iulian: „Da’ neagra ta, cum îi zice, dactilografa de noapte, te mai vizitează?“… şi urechea mea pîlnie se făcu şi la două noaptea, la maşina mea, am bătut eu mai departe ce-mi dicta ea. De acelaşi autor Spitalul...

Sandra Oliver – Strategii de relaţii publice

Volumul abordează modelele şi teoriile managementului strategic, evidenţiază schimbările pe care globalizarea şi Internetul le aduc în politica de PR a firmelor şi explică cum pot fi evaluate relaţiile publice din perspectiva dimensiunii lor etice. În fiecare capitol se prezintă un exemplu de campanie premiată, ale cărei rezultate sunt analizate plecând de la instrumentele şi tacticile utilizate. Strategii de relaţii publice se adresează studenţilor şi practicienilor din domeniul relaţiilor publice şi al disciplinelor...

Jean Bottéro – Cea mai frumoasă istorie a lui Dumnezeu

Povestea din cartea Cea mai frumoasă istorie a lui Dumnezeu începe într-o zi, acum circa 3 300 de ani, în Orientul Apropiat, lângă peninsula Sinai, a apărut ideea unui Dumnezeu unic. „Inventatorul” acestui dumnezeu se numea Moise. De ce Dumnezeul unic i „s-a arătat” lui Moise? De ce tocmai acolo? Cine este acest Dumnezeu în comparaţie cu numeroşii dumnezei care îl înconjoară? Cum se manifestă? De ce „se aliază” cu un popor? Care e sensul Decalogului pe care El l-a dat poporului „său”, Israel? Cum îl văd evreii pe acest Dumnezeu şi ce spun despre El? Ce înseamnă pentru ei? De ce nu-i rostesc numele? Ce legături există între Biblie şi Talmud? Cine era Isus pentru primii creştini? Cum este înfăţişat în Evanghelii? De ce l-au numit Cristos sau Fiul lui Dumnezeu? De ce creştinii vorbesc despre un Dumnezeu „Trinitar”? Cum au ajuns la această idee? Nu cumva se întorc la o formă de politeism? Fără să apeleze la un jargon inaccesibil, fiecare cu ştiinţa şi convingerea sa, trei specialişti răspund unor întrebări pe care ni le punem cu...

Pierre Thomas – Meşteşugul bunei pârţâieli

E o ruşine, cetitorule, că, iată, în ciuda faptului că, de-un amar de vreme, tragi la vânturi, nu ştii, încă,-n ce chip se nasc ele şi cum anume trebuie produse. Lumea-şi închipuie că, între pârţuri, deosebirea-i numai una: anume de la mic la mare; e o eroare grosolană. Acest domeniu vast pe care, azi, ţi-l dezvălui şi analizez cu o exactitudine extremă, a fost cu totul neglijat până acum; dar nu pentru că va fi fost considerat nedemn de studiu, ci întrucât părea incompatibil cu studiul ca atare, cu metoda şi noile descoperiri. Altă...