Serghei Dovlatov – Compromisul

Din afară, jurnalismul poate părea o profesie frumoasă, plină de neprevăzut şi aducătoare de celebritate. Însă din culise, ei bine, de aici perspectiva e cu totul alta. În căutarea unei slujbe, jurnalistul Serghei Dovlatov îşi reciteşte articolele scrise pentru un ziar din Estonia sovietică şi conchide cu amărăciune că totul se rezumă la „zece ani de minciună şi de prefăcătorie“. Dincolo de cuvintele scrise la comandă, dincolo de compromisul cu minciuna, există totuşi „nişte oameni, dialoguri, sentimente, viaţă“ pentru care merită să demonstrezi că jurnalismul e o „muncă utilă“ în orice societate. Compromisul nu e numai o confesiune. Order Compromisul Preţ @ RON26,90 Qty: Adauga in cosul de...

Pierre Desproges – Femei secerate

Umor negru, acid – iată o carte care, la fel ca autorul ei, Pierre Desproges, rămâne inclasabilă. Femei secerate începe ca un roman poliţist. Mai multe femei din Cerillac, un târguşor oarecare, sunt găsite asasinate, fără ca poliţia să identifice vreun mobil sau vreun indiciu, fără să contureze un cât de mic cerc de suspecţi. E momentul când intră în scenă doctorul Rouchon. Acesta trece prin viaţă învăluit în aburii unei filozofii etilice, dar este singurul care încearcă să găsească o pistă. Numai că asta înseamnă plonjonul într-un univers mai mult fantastic decât ştiinţific, unde puţine lucruri mai sunt ceea ce par. Intriga abundă în întorsături amuzante şi în rezolvări neaşteptate. Arhitect al anarhiei, Pierre Desproges porneşte pe urmele lui Audiard sau Brassens şi construieşte o lume pe dos. Un spaţiu în care poţi să te amuzi când calci (la propriu) pe cadavre şi în care, spre deosebire de viaţa reală, femeile sunt cele care cad la picioarele bărbaţilor. Însă cad, cum spune titlul,...

Alexandru Dragomir – Caietele timpului

„Gramatical, am un subiect, timpul, despre care afirm că trece. Logic, la fel: am ceva numit timp care are atributul că trece. Numai că nu timpul trece, ci timpul este trecere. Ce altceva pot înţelege întâi prin timp decât însăşi trecerea? Trecerea este timpul, şi anume trecerea fundamentală, care cuprinde şi face cu putinţă orice altă trecere, cum ar fi mişcarea, de pildă. Timpul se deosebeşte fundamental de orice trecere fenomenală, tocmai fiindcă o fundamentează.” „Acum-ul este instantaneul numit existenţă al unei treceri continue.” Volumul Caietele timpului contine însemnările despre timp pe care Alexandru Dragomir le-a făcut, de-a lungul a peste 50 de ani (1948-2000), în mai multe caiete. Ontologia lui Noica şi aceste caiete – pe care Dragomir nu le-a arătat nimănui – sunt cele mai importante pagini din filozofia românească a secolului XX. de acelaşi autor: Crase banalităţi metafizice Meditaţii despre epoca...

Alexandru Dragomir – Seminţe

Seminţe este cuvântul pe care Alexandru Dragomir l-a pus pe câteva carnete în care, începând cu anul 1977 şi până în 2002, îşi nota gânduri ce-ar fi putut rodi ulterior într-o meditaţie mai amplă. Primele „zvâcniri” ale unor eseuri din diferite Caiete publicate în volumele anterioare (Trezitul dimineaţa, Actorul, Scris şi oral etc.) se află aici. Volumul conţine însă şi transcrierea a şase carnete fără titlu, precum şi a câtorva notaţii făcute pe foi volante, din perioada 1992-2002. Este partea cea mai „spumoasă” a operei lui Dragomir. Aici găsim: etimologii spectaculoase, clasificări originale (Armele răului, Cu cine nu se poate dialoga, Păcatele erotice), întrebări neaşteptate („Este valul un eveniment?”, „Cine, din noi, e jignit când suntem jigniţi?”), calambururi („exclamare şi exclamică”, „cerc virtuos vs cerc vicios”), aforisme cu încărcătura ironic-cioraniană („Acu’ 70 de ani eram copil, acu’ 50 de ani tânăr, acum sunt bătrân. Câtă inconsecvenţă!”), altele impunătoare şi grave („Viaţa este cel mai primejdios joc, fiindcă este o luptă neştiută pentru ce este mai preţios: propria fiinţă”), notaţii cu iz ludic („Bătrâneţe: vârsta în care cealaltă mânecă devine o problemă”; „Am ales să rămân un mic şoarece, ca să nu cresc şi s-ajung şobolan”), altele existenţial-crepusculare („Sunt la vârsta la care se moare, nu se trăieşte”) sau altele, neaşteptate, pe marginea evenimentelor de după 1990 sau a unor personaje care au populat scena „tranziţiei” („Ion Iliescu — un tiran dezdemonizat, laicizat”, Conu’ Leonida Brucan”). Un adevărat „bazar filozofic”, traversat de o formidabilă vervă sapienţială, volumul acesta este, pesemne, cel mai savuros din Seria Dragomir. de acelaşi autor: Meditaţii despre epoca modernă Crase banalităţi metafizice Order Alexandru Dragomir Preţ @ RON12,00 Qty: Adauga in cosul de...

Andrei Pleşu – Despre Noica. Noica inedit Centenar Constantin Noica – 1909/2009

Să ne imaginăm că Noica împlineşte 100 de ani. În jurul lui se adună, ca să-l sărbătorească, prietenii. Nu mulţi – cam cât membrii unei familii obişnuite. De fapt, e vorba chiar de o aniversare de familie, nu de una oficială. Fiecare musafir şi-a pregătit o scurtă cuvântare, pe care o rosteşte cu emoţie în faţa sărbătoritului. Deşi au teme diferite, micile discursuri evocă, toate, personalitatea maestrului şi amprenta lăsată de el, direct sau indirect, asupra celui care vorbeşte. Noica le mulţumeşte oaspeţilor făcându-le o surpriză: a descoperit într-un sertar nişte scrisori vechi, din secolul XX, şi citeşte din ele, spre deliciul asistenţei. Atmosfera, caldă, dar oarecum solemnă la început, se destinde. Soseşte şampania. Acum, musafirii sunt într-o dispoziţie de-a dreptul ludică. Cineva propune un concurs de versificaţie pornind de la o fotografie a maestrului… 2009 este anul Centenarului Constantin Noica, iar întâlnirea descrisă mai sus a avut loc în acest volum. După o Cronologie Constantin Noica, vorbesc Despre Noica Gabriel Liiceanu, Alexandru Dragomir, Dan C. Mihăilescu, Andrei Cornea, Andrei Pleşu, Ioana Pârvulescu, Sorin Vieru, Sorin Lavric. Textele lor sunt urmate de o secţiune intitulată Inedit, care cuprinde o conferinţă şi o serie de scrisori ale lui Noica (adresate lui Alexandru Dragomir şi Alexandru Elian), apoi câteva scrisori primite de cel dintâi. Ultima secţiune poartă titlul O joacă în marginea unei...