Mihaela Nicola – Cu mănuşi

De Octav Popa Că omul blamează contemporanul şi agitaţia care îl sustrag de la atenţia pentru micile detalii devenite „de lepădat”,  nu mai este o noutate. Că grobianismul câştigă teren în faţa gesturilor cugetate, nu ne mai miră.  Că lipsa celor şapte ani de acasă mai poate fi corectată şi la vârste înaintate, asta chiar ne poate suscita atenţia. Mihaela Nicola este o lady de un rafinament apus, expert în domeniul comunicării şi profesor de maniere elegante certificate de Şcoala de protocol de la Washinton. După  însemnările de specialitate pe care le-a făcut odată cu lansarea cărţilor Publicitate (1999) şi Bazele publicităţii (2000), Mihaela a dat curs unei noi direcţii didactice, aceea a bunelor maniere, dând naştere volumului Cu mănuşi, un adevărat îndreptar de atitudine. Cu mănuşi nu dictează reguli, ci le induce într-un mod persuasiv, o persuasiune cum numai un specialist în comunicare îl poate concepe, dând lectorului nerăbdarea de a pune în aplicare practicile de curtoazie şi politeţe asimilate în cele 253 de pagini. Acest ghid de conduită te învaţă că regulile de comportament nu au termen de valabilitate, iar contemporanitatea şi haosul cotidian nu este o scuză a lipsei de politeţe. Împărtăşind credinţa că mimetismul e forma în care evoluăm, şi că învăţăm de la cei ce fac lucruri şi gesturi măreţe, autoarea tinde să ofere un ton testimonial cărţii, o mărturie a ceea ce este omul Mihaela Nicola şi ceea ce revendică de la alţii. „Acest ghid de conduită este definiţia proprie despre ceea ce e voie şi ceea ce nu e voie, despre ceea ce e inspirat şi ceea ce nu e inspirat să facem în cele mai diverse situaţii din viaţă”, ne mărturiseşte ea. Cât Despre maniere, învăţăm că respectarea regulilor sociale sunt absolut benevole dar decisive pentru felul în care îţi colorezi personalitatea în funcţie de care restul te vor, sau nu...

Bogdan Hrib – Somalia, Mon Amour

De Marius Ghilezan Thriller-ul românesc, prin „Somalia, Mon Amour,” prinde consistenţă. Personajul Stelian Munteanu este la a treia cădere în universul intrigilor poliţiste. Aventurier, afemeiat, dar om cu parte de carte, fiind ziarist şi editor în civilie, ajunge mereu în situaţii imprevizibile, fără să ni se destăinuie dacă aparţine sau nu sistemului de informaţii. Interesantă găselniţa autorului de a pune pe copertă şi personajul principal, dar fără chip, doar cu nume.  Astfel, fiecare îşi poate imagina chipul analistului de geo-politică, Sofia Matei, ce joacă diferite roluri. Cum altfel, cartea de aventură porneşte printr-un flirt, cam lung, ce-i drept, dintre Stelian şi Sofia. Femeia trebuie să plece la datorie în îndepărtata Somalie. Acolo unde reţelele de informaţii vechi, de expresie comunistă, se întrepătrund cu cele noi, occidentale. Interesele economice şi politice primează. Pirateria e doar mijlocul, nu scopul acţiunii. Antrenorul îşi aruncă destul de greu personajele în luptă. Dramatismul operaţiunilor militare şi ale conflictelor dintre serviciile secrete apare doar la jumătatea cărţii. Mulţi cititori ai genului se pot pierde pe drum. Adevărat că intriga din partea a doua e de zile mari. Printre foile cărţii eşti răscolit. Nu mai ştii cine reprezintă binele şi cine e răul. Că petrolul, aurul şi securiştii sunt acolo la ei acasă, nu e o noutate. Ţesătura de interese şi profilurile personajelor sunt captivante. Cine pe cine trădează? Mai există printre personaje persoane care nu joacă la două capete? Finalul e demn de un Spielberg. Cine învinge? Evindent, binele. Nici în final nu ne prindem de ce Somalia e dragostea autorului. Despre compania „Select Amour” ni se spune că era direct subvenţionată de la Washington, dar o ţară de conflict e greu să fie iubită. Probabil că titlul e marketing, iar conţinutul a blatul de lucru. Cartea are o acţiune captivantă. Merită citită.   De Bogdan Hrib Blestemul manuscrisului Order Somalia, Mon Amour Preţ @...

Stelian Tănase – Maestro

De Marius Ghilezan Prin “Maestro,” Stelian Tănase erupe din asceza scriiturii de azi, precum un vulcan noroios ce sperie prin forţă şi intensitate. Altfel nu se explică retragerea belicoşilor săi critici printre metereze, de unde preferă să cârcotească, nu să-i citească opera. Sigur că autorul pierde datorită meseriei din care îşi duce existenţa, dar şi a păcatelor de a nu fi înscris în nici într-un curent intelectual, pro sau contra liderului efemer.Supusă unei lecturi atente, “Maestro” nu este o carte despre viaţa enoriaşilor care se închină “la cultul zeului rating.” Tina Marcu, reporterul trotil al unei televiziuni, care “satisface instinctele vulgare ale maselor,” nu este personajul principal, cum s-ar crede la o lectură sumară. Drama regăsirii tatălui fugar, în persoana lui Avram Duca, scriitor de prestigiu în Franţa, pare că ar compune firul epic. Dar Stelian Tănase nu ne lasă să încadrăm cartea într-un gen literar. Îşi transferă angoasa socială în Emiluţa, povestitoarea care nu vede chipuri proprii, “doar voci, păreri, himere.” Aici e locul în care Stelian Tănase evadează din pluton. Părând că ciopleşte “busturi de piatră fără expresie, mutre oficioase” din lumea de azi, el, prin Emiluţa lui, pune o tuşe groasă peste România din totdeauna: a vulgarităţii, a clevetelilor, a tabieturilor şi a închinărilor colective la cultul falsului. La fel ca şi Henry Miller sau Charles Bukowski, fuge din postura terapeutui de serviciu al unei lumi bolnave. El nu e medicul curant al societăţii. Prin vervă şi scriitură alertă, mai nou, trivială, Stelian Tănase nu-şi etalează forţa sa lirică, nici dezarmanta onestitate. Totuşi, cititorul poate culege, printre rânduri, câteva sensibilităţi ale creatorului: “Ieri s-a aşezat în faţa ferestrei, nu mă lasă să văd ploaia. Îmi place soarele: Se întunecase în casă. Corectam un capitol din roman. Uneori, scârnăvia se întinde lascivă pe masa mea de scris. Îmi îngână un cântecel, mă priveşte. O gonesc cu prespapierul....

Nimigean Ovidiu – Rădăcina de bucsau

De Marius Ghilezan Dacă Intrusul lui Marin Preda este un roman al neadaptării la comunism,  Rădăcina de bucsau a lui Ovidiu Nimigean este cel al ratărilor în tranziţie. Cu o căsnicie destrămată şi o mamă bolnavă, Liviu, antieroul, descoperă efectul de tunel al zădărniciei într-o lume complexă, plină de complexaţi şi de veleitari. Plecat să-şi îngrijească mama de la ţară, autorul descrie cu mult talent literar drumul tragicului spre efemer, pe cel puţin două planuri. Unul al curăţirii de sine – prin sacrificiu – şi al doilea al regăsirii esenţelor tari din spaţiul devenirii. Volumul de aproape cinci sute de pagini nu este un simplu elogiu adus mamei care „parcă prezidează o lume de spectre” sau vreo tălmăcire a disgraţiei suferinţei prin graţia unei împăcări de sine.  E un roman complex, scris într-o criptostilistică a descompunerii care portretizează exemplar o lume a pierzaniei. Până şi titlul e înadins ales. Unii zic plantei ornamentale buxus, alţii bănuț, bănuței, merișor, pospang. Nimigean a ales un regionalism: bucsau. În subtext, am prins detaşarea unui supravieţuitor care nu şi-a negociat principiile, nu a abdicat de la crezul său, fiind mai presus decât lumea bicisnică ejaculată din comunism (ca să folosim un termen vanghelist). Dialogurile dintre Liviu şi prietenii săi arată profunzimea unei lumi drepte care, în ciuda nevoilor de zi cu zi, nu s-a predat. Nevrozele personajelor sunt şi ale noastre. Decepţiile le împărtăşim. Şi Liviu, ca şi noi, are aceleaşi întrebări retorice. Prietenii lui nu au colaborat cu Securitatea (aici trimiterea e clară n.a.) Personajul principal către Artemiu, zis Popul: „dacă acceptai să colaborezi cu ei, acuma ai fi ori milionar, ori pe undeva prin diplomaţie, ăştia au avut grijă de ai lor”. „Ce caută Manolescu la UNESCO, ce a înlesnit, la vârsta grădiniţei, cariera spectaculoasă a lui Mihai Răzvan Ungureanu?” A fost şi el ca şi noi în Piaţa Universităţii? Mirările...

Frank Zollner – Michelangelo – Complete Works

De Marius Ghilezan Michelangelo a fost un creator aproape perfect. Prin această lucrare, Editura Taschen reuşeşte să cuprindă întreaga sa operă: sculpturi,  picturi şi ansambluri arhitectonice. Frank Zöllner, cel care a sintetizat monumentala sa operă, a mai produs şi albumul Leonoardo. Cartea este în limba engleză. Înainte de a ajunge la frageda vârstă de treizeci de ani, Michelangelo Buonarroti (1475-1564) a sculptat deja David şi Pieta, două dintre cele mai faimoase sculpturi din întreaga istorie a artei. La fel ca florentinul Leonardo da Vinci, Michelangelo a fost o stea strălucitoare a Renașterii și un geniu de virtuozitate desăvârșită. Realizările sale ca un sculptor, pictor, desenator, arhitect sunt unice, nici un artist înainte sau după el nu a mai  produs o astfel de variată, dar unitară compoziţie, de tehnici şi culori. i. Lucrarea  Complete Works explorează tainele carierei lui Michelangelo, care a fost considerat un semizeu chiar şi de către contemporanii săi.  A fost subiectul a două biografii încă din viaţă. Albumul realizat de editura germană Taschen începe cu un eseu care explică în detaliu de forme şi culori vasta operă a creatorului. Ce este nou e că multe dintre realizările sale sunt explicate în detalii fine, mărite pentru a fi înţelese de publicul larg. Unui iubitor de artă nu-i poate lipsi albumul din...

Truman Capote – Mic dejun la Tiffany

De Alexandru Cristian Anumite opere trăiesc împletite de o aură de legendă. Romanele de legendă devin filme de legendă. Povestea romantico-tragică a Americii este Mic dejun la Tiffany, o țară a tuturor posibilităților dar și imposibilităților. Într-o Americă în căutarea unui sens al istoriei, dacă există unul, o femeie își face un renume de individiat. Un tânăr locuiește într-un apartament în Upper East Side o zonă mai înstărită a New York-ului. Aici o întâlnește pe domnișoara Holly Golightly. Aceasta îl alinta punându-i numele de Fred, care în mintea ea era un alter ego al fratelui ei. Barul de pe Lexington Avenue este barul în care Fred, să-l numim așa, cunoaște povestea fascinante domnișoare Holly. Patronul barului Joe Bell este îndrăgostit de această femeie aventuiroasă, această visătoare. Pe cartea de vizită scria Domnișoara Holly Golightly, Călătoare. O căutătoare a vieții și a iubirii. Un suflet neliniștit torturat în universul de sticlă și beton al New York-ului. Holly era căsătorită cu un medic veterinar care o iubea la nebunie. Însă spiritul ei a făcut-o să plece de lângă el și copii lor. Holly era legată de un mafiot, Salvatore “ Sally” Tomato. Un om pe care ea îl descria ca pe tătăl ei, închis pe viață la celebra închisoare Sing Sing. O zi pe săptămână îi era rezervată acestui Sally. Fiind frumoasă și extrem de atrăgătoare Holly se învârte într-un cerc închis de oameni bogați și influenți. Se căsătorește cu insipidul Rusty Trawler un om tânăr dar foarte bogat. Deși nu-l iubește cu adevărat consideră că lumea din care face parte Rusty este lumea care i se potrivește. Visul lui Holly era să rămână aceeași persoană dar în fiecare zi să ia un mic dejun la Tiffany, celebrul magazin de bijuterii. Torturată de anumite idei Holly îl refuză pe cel căruia îi spunea Fred și se hotărește să plece în căutarea...