Dan Brown – Simbolul pierdut

De Marius Ghilezan Primele trei romane ale lui Brown au avut puţin succes, cu mai puţin de 10.000 de copii fiecare, dar cel de-al patrulea, Codul lui Da Vinci, a devenit un besteseller răsunător, intrând în topul de la New York Times Best Seller list în prima săptămână după ce a fost publicată, în 2003. Acum, cartea „Codul lui da Vinci” este considerată ca fiind una dintre cele mai cunoscute/populare cărţi din toate timpurile, cu 60,5 milioane copii vândute în toată lumea până în anul 2006. Succesul acesteia a ajutat la creşterea vânzărilor cărţilor lui Brown publicate înainte de aceasta. În 2004, toate cele patru romane erau în New York Times list în aceeaşi săptămână, iar în 2005, se afla printre cei mai influenţi 100 de oameni ai anului, în topul realizat de revista Times. Revista Forbes l-a plasat pe Dan Brown pe locul 12 în lista „Celebrity 100” din 2005 şi a estimat venitul său anual la 76,5 milioane $. The Times a estimat venitul din vânzarea cărţii „Codul lui Da Vinci” la 250 milioane $. „Simbolul pierdut” reprezintă o cursă uluitoare printr-un labirint real de coduri, secrete şi adevăruri nevăzute, într-o confruntare cu un duşman terifiant, în alt loc decât Muzeul Luvru. Acţiunea cărţii, desfăşurata în încăperile, tunelurile şi templele secrete din Washington, D.C.,se îndreaptă într-un ritm ameţitor spre un final cu totul surprinzator. În deschiderea romanului, profesorul Robert Langdon este chemat pe neaşteptate într-o seară să ţina o prelegere în clădirea Capitoliului din Washington. Însă la câteva minute de la sosirea lui, seara capată o turnură bizară, când descoperă mâna secţionată a mentorului său,  Peter Solomon, marcată cu simboluri masonice. Langdon recunoaşte în macabra descoperire  o invitaţie antică, menită să-l poarte pe cel care o primeşte în lumea demult pierdută a înţelepciunii ezoterice… La numai două săptămâni de la apariţia titlului în limba engleză, editorii români...

Dan Lungu – În iad toate becurile sunt arse

De Cristina Nemerovschi Dacă ai rememorat recent, cu amicii, întâmplări din propria-ți copilărie, dacă adolescența îți pare singura perioadă a vieții când ai fost cu adevărat tu însuți, romanul În iad toate becurile sunt arse semnat de Dan Lungu va reprezenta, fără-ndoială, o încântare. Victor, personajul principal al romanului, este vocea atât a prezentului, cât și a trecutului. Două planuri cât se poate de distincte, construite de autor în culori contrastante. Prezentul este mai degrabă gri, nu oferă multe alternative, este lipsit de bucurie, trăire, provocări, iubiri și prietenii reale. Prin contrast, trecutul lui Victor apare, chiar prin prisma eroului, drept un spațiu al întâmplărilor adevărate, al vieții trăite din plin. Amintirile lui Victor sunt colorate, sunt captivante, te transpun în acel loc pierdut de către copilul devenit adult. Unele pasaje amintesc de Mendebilul lui Mircea Cărtărescu, dar și de celebrul Stand By Me, un film regizat de Rob Reiner după o carte de Stephen King. Este multă, multă nostalgie în cartea lui Dan Lungu (chiar și în titlu!), iar alternanța dintre trecut și prezent nu face decât s-o accentueze. Nu poti rămâne insensibil după ce-o citești. “Sufletul unui înger nu trăiește mai mult de douăzeci și unu sau douăzeci și doi de ani. Cei care nu mor la timp devin oameni.” De acelaşi autor: Cum să uiţi o femeie Raiul găinilor Proză cu amanuntul Cum să uiţi o femeie Order În iad toate becurile sunt arse Preţ @ RON32,95 Qty: Adauga in cosul de...

Dan Brown – Inferno

De Marius Ghilezan Prin Inferno, Dan Brown desăvârşeşte un stil propriu de a îmbina conspiraţia cu istoria.  Protagonist este acelaşi Robert Langdon, profesorul de simbolistică, căzut într-o nouă aventură dramatică. Şi unde altundeva decât la Florenţa, oraşul european cu atâtea repere istorice, locul în care a trăit şi a creat Dante Aligheri, iar Familia de Medici a a ridicat nu numai cele mai trainice palate, dar a susţinut opera unor mari artişti, ca Michelangelo, Angelo Poliziano, Christoforo Landino, Giovanni Pico della Mirandola,  Sandro Botticelli și Leonardo da Vinci. Din simbolurile încriptate în Divina Comedie şi din masca mortuară a lui Dante, Dan Brown scoate o magistrală poveste a lumii de azi. Nu am să povestesc firul epic al cărţii, nici momentele dramatice care te ţin, pe tine, ca cititor, cu sufletul la gură, doar am să descriu cadrul acţiunii. O Florenţă a zilelor de azi, odihnită după  o cumplită nevroză a trecutului, în care acum doar turiştii dau pata de culoare încremenirilor de piatră, este tulburată de desantul  serviciilor speciale americane care vor să zădărnicească acţiunea de căutare a adevărului ascuns sub lespezi grele.  Robert Langdon devine o ţintă în războiul lumii. El caută să desluşească un mister încriptat de un genetician de renume sinucis. O uriaşă molimă, la fel ca ciuma bubonică, periclita omenirea. „Salvatorul” trece de la agonie la extaz, tocmai el care pricepe înţelesurile ascunse. Nu e vorba de nicio lucrare masonică, doar de temerea că planeta nu va reuşi să hrănească din resursele proprii creşterea demografică exponenţială. O notă specială trebuie acordată documentariştilor cărţii, dar şi autorului care a reuşit să descrie, precum un peisagist de geniu, fiecare ungher al palatelor florentine. Detaliile sunt de mare forţă, de te fac să crezi că până şi pietrele iau parte la acţiune. Cartea te ţină în priză până la final. E o capodoperă a genului impropriu numit...

Petru Popescu – Supleantul

 De Marius Ghilezan Pe vremea anilor ’80 se vorbea prin Bucureşti despre o relaţie a Zoiei Ceauşescu cu un scriitor tânăr. Cât din legendă a explicat Petru Popescu rămâne ca cititorul să descopere singur. Trăit în America, autorul ştie că subiectul vinde. Dacă nu ar fi notat trecător în prefaţă că „Supleantul” este un roman, iar ca gen literar „acesta prezintă visele autorului”, l-am fi putut acuza de şmecherie. Să vorbeşti toată cartea despre nişte personaje care nu mai sunt şi care nu pot confirma sau infirma întâmplările, iar tu ca autor să te poziţionezi cum vrei, după 30 de ani, este o acţiune imorală.  Dar Petru Popescu este şi scriitor de scenarii. Aşa că atunci când îţi iei cartea îţi asumi rolul de spectator. Şi faci parte din decor. Ai dreptul să şi renunţi. Ca unul care am studiat viaţa dictatorilor nu m-au deranjat prea tare excesele de conştiinţă ale tânărului care flirta cu fiica şefului ce emana „o aromă afrodiziacă specială: puterea”. Greu de crezut totuşi că la acea vreme, vreunul, oricât de iubit ar fi fost, avea curajul să-i prezinte tabloul realităţii sociale, aşa cum o face Popescu în carte. Nu am înghiţit exchibiţionismul său literar ca pe o gogoaşă. Ştiu că dacă a avut vreo relaţie cu Zoia, încearcă să-şi dreagă imaginea. Dacă e doar o ficţiune, atunci cartea este bună. În orice ipostază, „Supleantul”   provoacă pofta de lectură. Un tânăr scriitor de succes s-a nimerit în Berlinul de Est, aproape de Zid, la un concert Led Zeppelin. Când muzica era mai tare, forţele de ordine estice au bătut şi mai tare la cei care fredonau: „I look to the west, and my spirit is crying for lea-eaaa-ving…” În avionul de întoarcere a fost remarcat de fiica preşedintelui. Au schimbat  câteva  vorbe, iar la destinaţie,  a primit de la ea un disc al trupei....

Eric Emmanuel Schmitt – Domnul Ibrahim şi florile din Coran

De Alexandru Cristian Ce putere nevăzută ne facem să ne naştem într-un loc în care totul se împleteşte cu un sens? Ce carte trebuie să citim ca să pătrundem sensul vieţii…? Unde putem găsi un prieten sau o persoană care să ne schimbe viaţa? Moise este un copil evreu născut într-un agitat loc din spectaculosul Paris. Domnul Ibrahim este un comerciant care are deschis de la 8 dimineaţa până la miezul nopţii, chiar şi duminica. În limbajul comerţului este un arab. Domnul Ibrahim şi florile din Coran este o carte despre viaţă şi puterea de a lupta chiar  dacă totul îţi este potrivinic. Pentru a putea să suporţi fatalitatea vieţii trebuie să zâmbeşti, Moise sau Momo va zâmbi trist unor oameni care nu îi ştiu zbuciumul. Un arab adoptă un copil evreu, orfan din punct de vedere spiritual, şi îi dăruieşte florile din Coran drept supremă învăţătură. Viaţa este ca o grădină trebuie să culegem ce este mai pur şi frumos din ea. Călătoria celor doi, Moise şi Ibrahim, spre Cornul de Aur, sprea marea natală a lui Ibrahim este un drum fără întoarcere. La capătul acesteia Ibrahim se va scufunda în marea eternităţii. Drumul a fost momentul în care Moise a învăţat ce înseamnă să exişti. Existenţa poţi să o ai dar mai greu este să o simţi, să fie palpabilă. Eric Emmanuel Schmitt, un scriitor grăbit Ibrahim l-a învăţat pe Moise a verbul a dărui. Ceea ce oferi rămâne la tine, ceea ce păstrezi este pierdut pentru totdeauna. Dăruind Moise a realizat că nu există diferenţe dintre oameni. Concepţia filoetnică a fiecăruia dispare în faţa umanităţii. Deşi Ibrahim era doar un arab, în opinia tânărului,  acesta a fost un om. Arabul din colţul străzi nu a murit s-a dus să  întâlnească necuprinsul iar Momo a simţit marea lui natală ca pe marea pe care o căuta de...

Eugen Ovidiu Chirovici – Misterele istoriei. religie, politică, bani

De Alexandru Cristian Nu există om care să nu fie vrăjit de necunoscut, de ocult, de cunoaşterea interzisă. Pentru mulţi istoria este una luminoasă şi una întunecată. Fructul cunoaşterii este deţinut de  câţiva, ne învaţă mitologia istorică şi imaginarul colectiv.  Istoria are un fir conducător? Este condusă de cineva? O carte despre misterele istoriei va fascina întotdeauna orice public. Dar o carte despre mistere explicate logic va fi şi mai căutată. Recunosc, misterele şi secretele istoriei mă fascinează dar mă întreb: unde este legenda şi unde este adevărul? Cartea Misterele Istorie-religie, politică şi bani este o carte neconspiraţionistă. În interiorul acestor pagini nu o să găsim conspiraţii secrete, cavaleri templieri ce ascund pe veci  Graal-ul, masoni ce stau la masă cu Prinţul Întunericului, comori ascunse, morminte pline de artefacte cu puteri miraculoase. Subiectele din această carte împletesc religia, politica şi banii într-un cocktail ce adeseori a schimbat lumea dar nu a produs conspiraţii. Eugen Ovidiu Chirovici a scris o carte în care misterul devine logic. Bineînţeles rămân multe semne de întrebare dar nu din pricina vreunui secret înspăimântător ci din simpla inexistenţă a izvoarelor istorice. Descoperim că  în Prima Cruciadă creştinătatea a avut obiective diferite. Incapacitatea de a fi unită a produs un conflict cu urme adânci în interiorul acesteia dar şi cu Islamul. Revoluţia Franceză pare un festin cu note de plată neachitate nicidecum o uriaşă conspiraţie masonică a lui Phillipe Égalité. Ascensiunea teribilă a lui Hitler este o fantasmagorie a imaginarului colectiv. Drumul său către putere a fost presărat cu interese economice enorme. Italia anilor 1950, 1960 şi 1970 un amalgam în care s-au înfruntat servicii secretre, organizaţii masonice şi actori statali cu interese diferite. Toate aceste mari evenimente sunt prezentate logic. Evidenţierea unei caracteristici a fost făcută cu ajutorul întretăierii a mai mulţi factori politici, economici, sociali, psihologici. Un eveniment major are parte de două interpretări....