Maria Rilke Rainer – Îngerul păzitor

Poemele lui Rilke sunt asemenea sărbătorii, te scot din rutină şi din cenuşiul zilelor. Te consolează sau îţi dau putere. Te poţi simţi la adăpost sub aripile deschise ale îngerului păzitor sau îţi poţi ocroti îngerul ca pe un copil. Depinde de puterea privirilor interioare ale celui care parcurge aceste fărâme din marea poezie a lumii. Există ceva aproape magic în citirea lui Rilke. Poate e doar vraja poeziei. De acelaşi autor Povestire despre bunul...

Cătălina Cadinoiu – Nuferii mor în cadă

Volumului Nuferii mor în cadă i s-a acordat Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise pentru tinerii sub 35 de ani, organizat de Uniunea Scriitorilor din România în anul 2007. Nu aştept pământul/ să spună că nu mă vrea/ să spună că nu mă vrea,/ că-i plin de mine,/ aştept să cadă noaptea,/ pe întuneric, să-i adâncesc mâna în gatlej/ cum îmi plăcea în copilărie/ căutând epavele şi peştii,/ iar puilor să le dau pâine cu gem şi ceai/ sau lapte cu orez./ Order Nuferii mor în cadă Preţ @ RON16,95 Qty: Adauga in cosul de...

Cristian Bădiliţă – Serafita. Concert pentru harfă şi ghilotină

Poezia este viziune, dez-văluire (apokalypsis). Ea nu se confundă cu extazul mistic, nici cu beţia sau delirul de cuvinte. Este sobria ebrietas. Stare de luciditate hiperbolică. Nici delir, nici dicteu automat. Inspiraţie subită şi ekspiraţie controlată. Nici ezoterism, nici exoterism. Dacă nu place, nu e poezie. Provine din gratuitatea harului şi produce jubilaţie intelectuală, psihică şi estetică. Lasă în cititor sau ascultător o senzaţie de neuitare. Poetul crede în Poezie ca în Dumnezeu cel Întrupat şi în Dumnezeu cel Întrupat ca în Poezie. Sărbătoarea poeziei este sărbătoarea Schimbărilor la faţă, a Metamorfozelor realităţii. Poetul uneşte simbolic Semnificatorul, semnificatul şi semnificantul. De fapt, suprarealismul ortodox este un metarealism. Originea şi fructul poeziei reprezintă starea de graţie. Biografia celui care scrie îşi pierde profilul egocentric şi devine metaforă a lumii. Orizontul poeziei este libertatea autentică, plenară, paradoxală. De unde posibilitatea şi chiar datoria poetului de a se contrazice la nivel logic pentru a fi coerent la nivel poetico-teologic. Realitatea se înrădăcinează în transcendenţa obiectiv-subiectivă: Dumnezeu. Cele două chipuri ale transcendenţei sunt chipurile Sophiei. Unul spre Dumnezeu, celălalt spre creatură. Poezia reflectă ambele chipuri simultan. De acelaşi autor Asceză şi...

George Bacovia – Plumb

Capodoperă a scrierilor lui George Bacovia, apărută în 1916, „Plumb” rămâne după aproape un secol simbolul deznădejdii absolute.  Omul nu mai are nicio speranţă. E răpus de neputinţă. În opera republicată există două planuri, unul rece, extern, ostil, apăsător ca un cavou, care-l împinge pe poet la stări de izolare şi renunţare, altul, inter, deprimant sufletesc, din lipsă de iubire. Simbolistica crudă personalizează opera sa. Prea mulţi poeţi au personificat până la el raiul în viaţa de toate zilele. Tehnica scrierilor sale rămâne unică în istoria literaturii române. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist român. Dormeau adânc sicriele de plumb, Şi flori de plumb şi funerar veşmânt – Stau singur în cavou…şi era vânt… Şi scârţâiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plum, şi-am început să-l strig – Stau singur lângă mort…şi era frig… Şi-i atârnau aripile de plumb. De acelaşi autor...

Octavian Soviany – Dilecta

Poet paradiziac, uzând de prerogativele conventiei ca de o cartă a libertăţii, Octavian Soviany a dus rafinamentul livresc spre identificarea totală în candoare: candoare scripturală, imaginară şi combinatorie.

William Shakespeare – Sonete

De dragul meu dacă-mi primeşti iubirea şi-o cheltui, nu te voi fi blestemat şi totuşi te blestem de-i iai sclipirea fără să ţi-o doreşti cu-adevărat. De acelaşi autor Hamlet Romeo şi Julieta Visul unei nopţi de...