Camilo Jose Cela – Familia lui Pascual Duarte

Premiul Nobel pentru Literatură,1989 „pentru proza sa bogată şi concentrată, care formează o imagine provocatoare a vulnerabilităţii umane, cu compasiune reţinută“ Primul roman al lui Cela, Familia lui Pascual Duarte, a apărut mai întâi în Argentina, din cauza continutului considerat prea violent în climatul tensionat de după Războiul Civil din Spania, şi a cunoscut o popularitate enorma în deceniul următor. Cartea este o autobiografie fictivă care povesteşte viaţa unui ucigaş aflat în spatele gratiilor, în aşteptarea condamnării la moarte. Pascual Duarte este un criminal sângeros, dar şi o victimă a unui mediu social distructiv, iar viaţa sa reflectă realitatea crudă a Spaniei rurale din timpul dictaturii franchiste. Este un personaj ce aminteşte de Străinul lui Albert Camus prin starea de vid interior cu care se confruntă. „După Don Quijote, Familia lui Pascual Duarte este probabil cea mai citită carte în Spania!“ (The New York Times) De acelaşi autor...

Camilo Jose Cela – Familia lui Pascual Duarte

Premiul Nobel pentru Literatură,1989 „pentru proza sa bogată şi concentrată, care formează o imagine provocatoare a vulnerabilităţii umane, cu compasiune reţinută“ „Scriu din singurătate şi vorbesc tot din singurătate. Şi în singurătatea mea mă însoţeşte întotdeauna ipoteza lui Picasso, de asemenea vechiul meu prieten şi maestru, că fără o mare singurătate nu se poate face o operă trainică. Dar pentru că merg prin viaţă deghizat în beligerant pot vorbi despre singurătate fără sfială şi chiar cu oarecare mulţumitoare şi dureroasă iluzie.” Camilo José Cela, la decernarea Premiului Nobel, 1989 „Paladin şi cavaler rătăcitor al limbii, despre care spunea că «este o universitate pe care nu o absolvim niciodată, în care niciodată nu învăţăm destul şi pe care niciodată nu o dominăm, pentru că nu are astâmpăr», Cela a folosit pana drept lance împotriva barbarismelor, a neologismelor şi a prostului-gust, intrând pe uşa principală a tuturor bibliotecilor şi limbilor din lume – Familia lui Pascual Duarte a fost tradusă în peste 60 de limbi, inclusiv în latină şi esperanto, totalizând mai mult de 210 ediţii, fiind cartea cea mai citită din literatura spaniolă, după Don...

Camilo Jose Cela – Stupul

Premiul Nobel pentru Literatură,1989 „pentru proza sa bogată şi concentrată, care formează o imagine provocatoare a vulnerabilităţii umane, cu compasiune reţinută“ Considerată imorală de Biserica Catolică şi de guvernul generalului Franco, Stupul (1951), capodopera lui Cela, a fost interzisă în Spania pentru mulţi ani, fiind publicată, din acest motiv, în Argentina. Romanul prezintă o viziune panoramică a degradării şi dificultăţilor pe care le are de înfruntat clasa de mijloc după Războiul Civil. Acţiunea se încheagă printr-o succesiune de scene portretizând suferinţele individuale a peste o sută de personaje, dar importanţa romanului depăşeşte cu mult valoarea sa de document social, căci în el se împletesc spectaculosul carnavalesc şi grotescul, violenţa şi foamea, dorinţele reprimate şi constrângerile vieţii într-un regim dictatorial. De acelaşi autor Cristos versus Arizona Order Viaţa după război Preţ @ RON32,95 Qty: Adauga in cosul de...

Naghib Mahfuz – O mie şi una de nopţi şi zile

Premiul Nobel pentru Literatură, 1988 “prin lucrări bogate în nuanţe când realiste, când ambigue, a realizat o artă narativă arabă care se aplică întregii umanităţi”. Suntem în a o mie doua noapte arabă. Vizirul Dandan tocmai a aflat că şireata sa fiica Seherezada a reuşit să-şi salveze viaţa. Puterile magice ale poveştii au izbutit, ca întotdeauna, să purifice conştiinţa umană. Dar oare cât durează efectul acestui miraculos antidot? se întreabă cu tristeţe Seherezada, îndoindu-se de perfecta curăţenie morală a soţului său. Viitorul nu se anunţă deloc senin, mai ales că dincolo de zidurile palatului e o lume la fel de frământată şi de mânată de ambiţii, unde pericolele se ivesc la fiecare pas. Întâmplări stranii avându-i ca protagonişti pe unii dintre supuşii sultanului Sahriyar îi iau prin surprindere pe oamenii care, odată cu miraculoasa transformare a acestuia, se considerau în sfârşit în afara oricărei primejdii. Va reuşi Seherezada sa convertească din nou instinctele violenţe ale sultanului în blândeţe înţeleaptă şi dorinţa de răzbunare în iubire de semeni? De acelaşi autor Akhenaton, cel ce sălăşluieşte în adevăr O mie şi una de nopţi şi...

Naghib Mahfuz – Rhadopis din Nubia

Premiul Nobel pentru Literatură, 1988 “prin lucrări bogate în nuanţe când realiste, când ambigue, a realizat o artă narativă arabă care se aplică întregii umanităţi”. Făcând parte din seria romanelor istorice ale scriitorului egiptean Naghib Mahfuz, Rhadopis din Nubia este o poveste despre prietenie, trădare, lupta pentru putere şi o iubire care zguduie regatul faraonului Merenra. Tânărul faraon Merenra se îndrăgosteşte de curtezana Rhadopis, o fată de la ţară ambiţioasă, de o frumuseţe umitoare, devenită curtezana cea mai râvnită din regat, în palatul căreia se reunesc bărbaţii de vază ai Egiptului: artişti, dregători, cărturari, oşteni. Petrecerile ei cu muzică, dans şi dezbateri filosofice au loc seară de seară în timp ce Egiptul este măcinat de tensiuni politice. Marii preoţi, o forţă redutabilă prin influenţa pe care o au asupra cugetelor şi inimilor oamenilor, deţin jumătate din pământurile ţării. Faraonul, recent urcat pe tron, este hotărât să îi înfrunte, să îşi impună autoritatea şi să câştige poporul de partea sa. „Ce folos au cei puternici din ceea ce au dobândit cu forţa? Ce fac cu avuţia cei ce s-au muncit să o obţină? Cu ce s-au ales cei puternici din puterea lor? Nu sunt toate acestea ca praful spulberat de vânt? Puterea poate fi nebunie, înţelepciunea o greşeală şi bogăţia egoism“, spune unul dintre personajele romanului, considerând că arta şi frumuseţea sunt singurele valori care dăinuie. Dar când frumuseţea capătă chip uman, totul se poate nărui. Order Rhadopis din Nubia Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...

Naghib Mahfuz – Băieţii de pe strada noastră

Premiul Nobel pentru Literatură, 1988 “prin lucrări bogate în nuanţe când realiste, când ambigue, a realizat o artă narativă arabă care se aplică întregii umanităţi”. Băieţii de pe strada noastră (1959), unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Naghib Mahfuz, a fost interzis în mai toate ţările arabe sub acuzaţia de blasfemie. În spatele personajelor şi al întâmplărilor narate, se întrevede o parabolă ce reuneşte teme şi motive atât din Coran, cât şi din Vechiul şi Noul Testament, precum şi referiri la regimurile politice opresive ale Egiptului. Istorisirea începe cu viaţa patriarhului Al-Gabalawi şi a fiilor săi Adham si Idris, alungaţi din grădina părintească pentru păcatele lor, strămoşii legendari ai neamurilor care se stabilesc pe alegorica stradă dintr-un cartier fictiv al Cairoului. De-a lungul mai multor generaţii şi sub stăpânirea a numeroşi despoţi, fiecare neam îşi afirmă dreptul la o viaţă prospera în calitate de urmaşi ai lui Al-Gabalawi, iar o serie de „trimişi” autoproclamaţi ai Stăpânului preiau conducerea pentru a obţine prin forţă sau puritate viaţa tihnită la care visase strămoşul Adham după alungarea din gradină. Ultimul „profet” al lui Al-Gabalawi, Arafa, pare deţinătorul unei vrăji nemaivăzute, o armă cu ajutorul căreia oamenii de rând îşi pot detrona în sfârşit asupritorii. Order Băieţii de pe strada noastră Preţ @ RON19,95 Qty: Adauga in cosul de...