Jose Saramago – Eseu despre orbire

Premiul Nobel pentru Literatură, 1998 “prin parabolele sale susţinute de imaginaţie, compasiune şi ironie, ne dă posibilitatea continuă să înţelegem o realitate iluzorie” Eseu despre orbire este un roman cutremurător, o mărturie a neâncrederii autorului în societatea contemporană, incapabilă să-şi gestioneze şi să-şi rezolve crizele. Într-un oraş anonim, populat de personaje fără nume, izbucneşte o epidemie de orbire. Fără o cauză aparentă, în afară de cea morală, oamenii îşi pierd rând pe rând vederea şi barbaria se instalează. Structurile politice nu pot reacţiona decât prin represiune şi curând apar lagărele. Din motive necunoscute, o singură persoană scapă de flagel – soţia medicului, cum va fi ea numită de-a lungul romanului, cea care îi va conduce pe oameni spre lumină. „O carte remarcabilă, care nu se sfieşte să privească în faţă toate ororile secolului XX.” (The Washington Post) „Eseu despre orbire este un roman revoluţionar, aşa cum au fost, la vremea lor, Procesul sau Ciuma. Încă o capodoperă a lui Saramago.” Kirkus Reviews De acelaşi autor Anul morţii lui Ricardo Reis Eseu despre luciditate Fărâme de memorie Intermitentele morţii Memorialul mănăstirii Peştera Toate...

Jose Saramago – Anul morţii lui Ricardo Reis

Premiul Nobel pentru Literatură, 1998 “prin parabolele sale susţinute de imaginaţie, compasiune şi ironie, ne dă posibilitatea continuă să înţelegem o realitate iluzorie” Anul morţi lui Ricardo Reis, considerat de mulţi ca fiind capodopera absolută a lui Jose Saramago, a constituit, în preajma aniversării a jumatate de secol de la moartea prematură a lui Fernando Pessoa, un excepţional omagiu adus ficţiunii, unice în literatura secolului XX, reprezentate de universul heteronimic: constelaţia de autori cu viaţă şi operă independentă, pe care Pessoa i-a creat, asemenea unui demiurg. „Saramago este unul dintre cei mai originali şi mai remarcabili scriitori europeni. Romanele lui au forţa nestăvilită a ironiei, profunzimea meditaţiei tragice şi capacitatea de a transforma lucruri, sentimente şi gânduri nedesluşite în cuvinte de neuitat.” Los Angeles Times De acelaşi autor Eseu despre luciditate Eseu despre orbire Fărâme de memorie Intermitentele morţii Memorialul mănăstirii Peştera Toate numele Order Jose Saramago Preţ @ RON34,95 Qty: Adauga in cosul de...

Jose Saramago – Peştera

Premiul Nobel pentru Literatură, 1998 “prin parabolele sale susţinute de imaginaţie, compasiune şi ironie, ne dă posibilitatea continuă să înţelegem o realitate iluzorie” Peştera are ca temă opoziţia dintre realitatea virtuală, o lume de simulacre creată de societatea postindustriala, şi realitatea tradţtionala a artizanului. O familie de meştesugari, olari din tată-n fiu, trăieşte şi iubeşte în umbra Centrului, o construcţie tentaculară menită să le asigure oamenilor fascinaşi de ea absolut totul, de la produse de consum până la „senzaţii naturale”: muşcătura gerului, mîngâierea soarelui, ba chiar sentimentul de a se găsi în peştera din mitul platonic, model abreviat al unei lumi în care întoarcem spatele realităţii, privind halucinantele umbre deformate aruncate pe un zid. Ca şi în romanele anterioare ale scriitorului portughez, în Peştera se confruntă două universuri distincte: unul aflat într-un rapid proces de extincţie şi altul care creşte şi se multiplică asemenea unui joc de oglinzi, confruntare ce reflectă criza sfârşitului de secol şi de mileniu. „Saramago este unul dintre cei mai originali şi mai remarcabili scriitori europeni. Romanele lui au forţa nestăvilită a ironiei, profunzimea meditaţiei tragice şi capacitatea de a transforma lucruri, sentimente şi gânduri nedesluşite în cuvinte de neuitat.“ (Los Angeles Times) „Saramago are abilitatea extraordinară de a transforma o naraţiune complexă într-o parabolă accesibilă oricui. Generoasă, elocventă, Peştera este o operă fundamentală scrisă de un gigant al literaturii contemporane.“ (Publishers Weekly) „Un roman plin de compasiune despre loialitate, dragoste şi lupta oamenilor împotriva forţelor care încearcă să le distrugă spiritul.“ (People) De acelaşi autor Anul morţii lui Ricardo Reis Eseu despre luciditate Eseu despre orbire Fărâme de memorie Intermitentele morţii Memorialul mănăstirii Toate numele Omul...

Jose Saramago – Fărâme de memorie

Premiul Nobel pentru Literatură, 1998 “prin parabolele sale susţinute de imaginaţie, compasiune şi ironie, ne dă posibilitatea continuă să înţelegem o realitate iluzorie” Fărâme de memorii (2006) este o carte de amintiri de pe vremea când Jose Saramago, Zezito, cum îl strigau acasă, era doar „o fărâmă de om” care se aventura să exploreze împrejurimile neatinse de civilizaţii ale satului Azinhaga. Scriitorul descrie cu umor şi tandreţe relaţia sa cu natura şi oamenii, primele iubiri, atracţia faţă de cuvintele scrise, iar perspectiva copilului şi felul său de a înţelege lumea, mizând în mijlocul unor vremuri grele, de sărăcie şi analfabetism, sunt corectate şi completate cu ajutorul imaginaţiei, singura unealtă care aduce înapoi la viaţă lucrurile ce au încetat să existe şi pe cei ce au încetat să mai fie. Povestea lui Zezito, pe cât de frumoasă, pe atât de emoţionantă, este însoţită de fotografii de familie, cu comentariile autorului. „Puţine personalităţi literare de talia lui Jose Saramago s-au format într-un astfel de mediu. Născut în 1922, scriitorul portughez a crescut într-un sătuc aflat la aproape o suta de kilometri departare de Lisabona. Bunicii lui erau ţărani săraci, iar Saramago şi-a petrecut anii copilăriei muncind la câmp, tăind lemne şi scoţând apă. Dar în discursul de recepţie a Premiului Nobel, el spune despre bunicul său, Jeronimo, că era omul cel mai inţelept pe care l-a cunoscut vreodată. În serile de vară, îşi aminteşte scriitorul, dormeau amândoi sub un smochin, iar imaginaţia copilului era hrănita cu «legende, făpturi fabuloase şi spaime». Acest murmur neobosit al amintirilor a fost izvorul din care s-a născut universul său literar.“ The New York Times De acelaşi autor Anul morţii lui Ricardo Reis Eseu despre luciditate Eseu despre orbire Intermitentele morţii Memorialul mănăstirii Peştera Toate...

Jose Saramago – Intermitentele morţii

Premiul Nobel pentru Literatură, 1998 “prin parabolele sale susţinute de imaginaţie, compasiune şi ironie, ne dă posibilitatea continuă să înţelegem o realitate iluzorie” Intermitentele morţii este un roman ce are în centru perplexitatea umana în faţa uneia dintre realităţile inevitabile ale existenţei. Într-o ţară al cărei nume nu este menţionat, se întâmplă ceva ce nu s-a mai pomenit de la începutul lumii: moartea decâde să-şi suspende activitatea. Din acel moment, destinul oamenilor pare a fi să trăiască veşnic. După o scurtă perioadă de euforie, lumea se cufundă însă în  haos şi disperare şi începe să caute diferite moduri de a convinge moartea ăa-şi reintre în drepturi, în urma presiunilor din partea bisericii, a familiilor îngrozite de bătrânii ce insista să facă umbră pământului, a sinucigaşilor şi a companiilor de pompe funebre. „Intermitenţele morţii nu este numai o elegantă fabulă modernă, o satiră necruţătoare a mecanismelor politicii şi o profundă meditaţie filozofică, ci şi o emoţionantă poveste de dragoste. Iar poveştile de dragoste urmăresc, de regulă, să afle ce-i aduce pe îndrăgostiţi împreună şi, prin extensie, în ce constă umanitatea noastră. Răspunsul lor circular, tautologic este că dragostea ne face umani. Dar, deşi în romanul de faţă dragostea joaca şi ea un rol în metamorfoza morţii, aceasta din urmă descoperă că secretul muritorilor este cu totul altul. După cum ne sugereaza Saramago la finalul minunatei sale cărţi, o moarte care doarme nu mai este moarte.“ The Observer De acelaşi autor Anul morţii lui Ricardo Reis Eseu despre luciditate Eseu despre orbire Fărâme de memorie Memorialul mănăstirii Peştera Toate...

Jose Saramago – Evanghelia după Isus Cristos

Premiul Nobel pentru Literatură, 1998 “prin parabolele sale susţinute de imaginaţie, compasiune şi ironie, ne dă posibilitatea continuă să înţelegem o realitate iluzorie” Evanghelia dupa Isus Cristos (1991), a stîrnit la apariţie puternice reacţii din partea Bisericii şi a provocat în mod indirect autoexilul autorului. Romanul reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus şi se axează pe tema culpei şi a responsabilităţii. Deşi fusese înştiinţat că se pregătea masacrul inocenţilor, Iosif îşi salvează doar propriul copil şi este urmărit pînă la moarte de vină de a fi fost, prin omisiune, complicele crimei lui Irod. Order Evanghelia după Isus Cristos Preţ @ RON19,95 Qty: Adauga in cosul de...