Eugen Ovidiu Chirovici – O amintire de la Paris

De Alexandru Cristian Mister şi psihologie. Am fost învăţaţi că toate faptele au o explicaţie. Cele mai multe dintre acestea se întâmplă fără o explicaţie, fără ceva care anunţă altceva. Un aparent haos ordonat de un anumit mister. De ce oamenii iau anumite decizii? Cine  influenţeazădeciziile? Majoritatea hotărârilor în viaţă se iau în mod incoştient. Factorul care a dus la luarea unei decizii este un trecut pe care l-am îngropat în diverse amintiri. O amintire de la Paris este un fapt plin de întuneric. O decizie pe care mulţi scrutători ai psihologiei abisale nu o vor înţelege pentru că mintea omului este un labirint plin de gânduri, speranţe şi idei care se ascund una de alta şi se găsesc aleatoriu. Totul începe cu o faptă oribilă petrecută în urmă cu trei decenii la Paris. James Cobb un celebru psihoterapeut newyorkez este un veritabil explorator al abisului mental. Pasionat cercetător acesta este prins în cursa în care toţi cercetătorii sunt prinşi , absolutul adevărului. Există fapte care nu au nevoie de explicaţii. Mentalul şi metafizicul se împlinesc şi dau naştere la fapte aparent bizare dar pline de o logică fină şi ascunsă. O logică care transcende raţionalul. Romanul este format din trei părţi. În prima parte un muribund apelează la serviciile lui James Cobb pentru a afla adevărul îngropat în decenii de tăcere. În această parte tehnica hipnotizării este descrisă clar şi obiectiv. Răspunsurile pe care le dă pacientul hipnotizat sunt pline incertitudini. În a doua parte James devine pasionat de acest trecut şi încearcă să afle adevărul cu orice preţ. Începe căutarea unui adevăr îngropat în hârtii, dosare, atentate şi crime. În ultima parte tot ce a  căutat James se dovedeşte a fi total inversat. Atentatele şi crimele sunt privite cu profundă uimire Roman psihologic condimentat cu un fir narativ poliţist, O amintire de la Paris este ca un...

Lina Moacă – Oameni, îngeri şi demoni

Povești despre iubire, dezamăgire, speranță, dăruire, altruism, din trei perspective feminine diferite. Pe tot parcursul lecturii, o întrebare revine: oare iubirea, singură, poate schimba lumea?

Leonard Ancuţa – 69 de poeme de dragoste. Extrase din atlasul unei lumi dificile

Leonard Ancuţa şi-a disciplinat discursul literar şi l-a distilat, aşa că în poemele din această carte fiecare enunţ se vădeşte semnificativ şi fiecare emoţie, autentică

George Dumitru – Sub mâinile mele

Şi asta am realizat după plecarea voastră, că doar strigătele lor mă puteau hrăni până la capăt. Pentru asta pregăteam tot cadrul, pentru aria de încheiere, răcnetul în care îmi scufundam toate simţurile. Mă bălăceam în sunetul acela prelung şi răsunător, gutural, câteodată gros, alteori subţire, mă scăldam în el ca un animal în noroi, căutând să nu rămână nicio părticică din mine neatinsă. Şi totuşi, de fiecare dată, eram dezamăgit. De fiecare dată se termina prea curând, iar liniştea îmi lovea timpanul cu furie, dându-mă câţiva paşi înapoi. Cădeau prea repede, leşinau prea repede. Se predau necondiţionat durerii, nu luptau până la capăt. Se abandonau mie, îşi puneau trupul lipsit de vlagă la dispoziţia mea, dar eu nu mai aveam ce face cu el, cu masa aceea de carne fără conştiinţă. Trebuia să îi trezesc, să o iau de la capăt, uşurel, să îi aduc din nou sus, ca apoi căderea lor să fie, poate, mai abruptă. Dar, mereu, acelaşi lucru. Ceva lipsea. […] De când ai fost împins pe uşă, mergând împleticit, cu mâinile legate la spate şi ochii acoperiţi, am ştiut că eşti...

Flavius Ardelean – Îmblânzitorul apelor

Îmblânzitorul apelor este o nouă apocalipsă, este o veche tragedie, este o altă, și, deci, unică, poveste de dragoste. Observator cultural

Daniela Bîrzu – Trandafiri pe viscere

Trandafiri pe viscere creează o lume distopică, în care afecțiunea este înlocuită de servere vimeo și clipuri vevo, păstrînd reminiscențe din universul lui Bradbury