Gheorghe Florescu – Confesiunile unui cafegiu

Cartea „Confesiunile unui cafegiu” a lui Gheorghe Florescu, fost şef de magazin în epoca Ceauşescu, s-a bucurat de un succes enorm. Aproape 20.000 de exemplare vândute. Editorii recunosc că nu se aşteptau la un asemenea record.  Ce a stârnit interesul atât de mare al cititorilor români? În paginile cărţii e multă bârfă. Caterincă şi cancan. Zaiafet şi şaradă. Atmosfera din spatele teghelei comuniste e stropită cu whiskyşor şi aromată cu o cafea specială. În cartea lui Gheorghe Florescu e o lume specială. Autorul a reuşit ca dintr-un univers de carton să dezlege cu bine pregătita sa cafea Avedis iţele unei lumi ascunse, de pile, cunoştinţe şi relaţii, peste care trona falnic SECURITATEA.  Florescu nu e numai un meşter al cafelei armeneşti, ci şi un remarcabil povestitor.  O delicată şi olfactivă memorie de narator, străzile ca şi casele au parfumul lor, fac din „Confesiuni…” o carte rafinată.  La el în magazin veneau personaje celebre ale epocii. O mică dizidenţă trecea razant pe lângă interesele comerciale ale elitei comuniste. Ideea cărţii – aşa cum însuşi autorul recunoaşte – i-a fost dată de academicianul Rosetti. Prins într-un lanţ de denunţuri, la mijlocul anilor ’80, este arestat în „lotul cafea“ şi încarcerat. Din poziţia sa de dribleur între artisitic şi comerciant, Florescu a cunoscut ca nimeni altul epoca ceauşistă, cu părţile albe şi părţile negre. A profitat moderat, dar au profitat şi alţii de pe urma sa. În vreme de zăpadă şi vipie, când sticlele goale stăteau pe caldarâm precum generalii sărăciei, când cozile la „adidaşi” se vedeau din Calea Lactee, la dom’ Florescu se găseau toate delicatesele occidentului, nu numai miraculoasa cafea Avedis. Poate acest contrast incită şi azi cititorii la lectură. Cartea este o frumoasă aventură prin lumea miticilor, despre care noi numai am auzit. Cei mai din apropierea personajelor încondeiate spun că dom’ Florescu exagerează. Asta e farmecul poveştii.  Să...

George Steiner – Errată. O autobiografie

În Errata (1997), George Steiner îşi rememorează viaţa într-un mod inedit, trecând cu uşurinţă de la episoade semnificative sau întâlniri care i-au marcat lumea interioară la reflecţiile sale asupra muzicii, traducerii, educaţiei şi religiei. Introspectia autobiografică a marelui comparatist se coagulează sub forma unui flux de minieseuri despre statutul clasicilor, multilingvism, suferinţele şi realizările diasporei evreieşti, aristocraţia elitei creatoare, impactul muzicii asupra intelectului şi emoţiilor, despre naţionalism sau despre atrocităţile care au marcat secolul XX, într-o pledoarie vibrantă pentru asumarea valorilor umaniste. De acelaşi autor Moartea...

Ion Negoiţescu – Straja dragonilor

„În Autobiografie voi spune totul despre mine, chiar şi cele mai inconfortabile lucruri.“ (I. Negoiţescu) Memoriile lui Ion Negoiţescu (Autobiografia, spunea el) reprezintă unul dintre cazurile rarisime din literatura română în care confesiunea este totală, şocantă, frustă, independentă de ideea unui auditoriu. Scrisă în exil şi pe patul de spital, Straja dragonilor spune totul, nu înfrumuseţează şi nu urâţeşte realitatea. Moartea apropiată este garanţia sincerităţii ultime. Singurul pericol care se presimte este epuizarea timpului, iar asta dă paginilor pe care bolnavul a mai apucat să le scrie despre primii săi douăzeci de ani de viaţă o nerăbdare şi o precipitare dezordonate, ca îmbulzeala ultimelor fire de nisip la gura clepsidrei. Deşi încalcă tot soiul de tabuuri şi descriu fără inhibiţii, cu detalii dintre cele mai naturaliste, jocurile erotice ale copilului şi adolescentului (cu fetiţe, cu băieţei, apoi cu colegi şi, mai ales, cu soldaţi, ordonanţele tatălui ofiţer, prin umbrare din grădină, acasă, iar, mai târziu, în sălile de cinema), aceste Memorii, prin calitatea lor literară excepţională, nu alunecă nici un moment în vulgaritate şi obscen. În aşteptarea Jurnalului lui Negoiţescu – care va fi publicat, conform dorinţei criticului, abia în 2023, la treizeci de ani după moartea sa, întrucât vorbeşte deschis şi despre experienţele sale homosexuale –, cititorul are la dispoziţie un fragment de viaţă de o autenticitate şi o frumuseţe fără cusur. Order În autobiografie Preţ @ RON29,00 Qty: Adauga in cosul de...

Lea Jacobson – Floare de noapte, floare de bar

Autoarea, o tânără intelectuală americană, soseşte în Japonia pentru un sejur de doi ani. Concediată din slujba de profesoară de engleză, Lea devine hostesă într-un club de noapte din Tokio. Un soi de gheişă, dar neaparat străină, un fenomen nou, tipic pentru oraşul japonez modern: „Noi vindem, de fapt, iluzii. Dar ceea ce deosebeşte hostesa de gheişă este natura acestor iluzii. În timp ce gheişa rămâne o relicvă culturală, hostesa este modernă şi exotică. Gheişa beneficiază de o educaţie riguroasă: muzică tradiţională japoneză, dans, bune maniere. Iluzia se referă, în cazul ei, la autenticitate. Hostesa străină oferă, în schimb, iluzia evadării din canoanele rigide ale societăţii japoneze“, scrie Lea Jacobson. Lea va pătrunde într-un univers deopotrivă strălucitor şi pustiitor. Noapte de noapte, ea va hrăni fantasmele erotice ale bărbaţilor din „lumea plutitoare“ a metropolei. Îşi va pierde identitatea printre diversele roluri pe care e obligată să le interpreteze, va ceda exceselor de tot felul – alcool, automutilare, dependenţă emoţională – şi va avea impresia că nu mai poate evada din acest stil de viaţă care altadată o încântase, din această stranie cultură a fanteziei. „Floare de noapte, floare de bar –O poveste adevărată, ingenuă şi seducătoare.“ (Booklist) „Acest volum de memorii dezvăluie o latură mai rar întrezărită a culturii japoneze: «lumea plutitoare» a vremelniciei şi a satisfacţiei imediate. Iată o lectură pe care o vor savura toţi cei fascinaţi de underworld-ul neaşteptat de lasciv al unei culturi altminteri puritane…“ (Kirkus Reviews) „O perspectivă şocantă, dar onestă asupra unei părţi din Japonia pe care puţini străini reuşesc s-o cunoască… O lectură absolut pasionantă.“ (Karin Muller, specialistă în cultura japoneză) Order Floare de noapte, floare de bar Preţ @ RON36,00 Qty: Adauga in cosul de...

Vladimir Nabokov – Vorbeşte, memorie

Când scrie despre persoane sau lucruri iubite, Nabokov este irezistibil; când descrie pe cineva sau ceva ce detestă, îi face pe cititori să simtă, fie şi temporar, aceeaşi repulsie faţă de obiectul dispreţului său.

Bianu Petru Maier – Inventarul iernilor

În căutarea unei autobiografii pierdute, autorul rememorează cea mai sensibilă, falsificată şi ocultată perioadă a istoriei recente: anii ’50-’90. S-a spus despre Inventarul iernilor că este primul roman românesc de factură celiniană, însă fără cinismul şi minia autorului francez. Dar el reprezintă mult mai mult decât atât. Este un document de o valoare inestimabilă al unei epoci care îşi dă, cu greutate, obstescul sfârşit, este un film realizat de maestrul Petru Maier Bianu şi turnat între copertele unei „cărţi salvatoare, care scoate din uitare timpul pierdut şi împlineşte o vocaţie”. Order Autobiografie pierdută Preţ @ RON34,95 Qty: Adauga in cosul de...