Volumul autobiografic Vorbeşte, memorie, apărut în 1967, se concentrează cu precădere asupra locurilor şi oamenilor care au marcat copilăria şi tinereţea scriitorului. Dincolo de nostalgia firească în orice rememorare a trecutului, în textul lui Nabokov se simte, de asemenea, fiorul tragic dat de conţtiinţa faptului că Rusia pe care o părăsise în împrejurări dramatice este pentru totdeauna pierdută – nu doar în adâncurile propriei memorii, ci şi în convulsiile istoriei.
„Când scrie despre persoane sau lucruri iubite, Nabokov este irezistibil; când descrie pe cineva sau ceva ce detestă, îi face pe cititori să simtă, fie şi temporar, aceeaşi repulsie faţă de obiectul dispreţului său.” The New York Review of Books
De acelaşi autor
Leave a Reply