Randy J.Taraborrelli – Michael Jackson, magie şi nebunie 1958-2009

Despre cel care a fost regele muzicii pop – Michael Jackson – s-au spus şi s-au scris atât de multe, încât a devenit aproap e imposibil să separi omul de mitul creat în jurul său. Prezenta biografie reprezintă rezultatul a peste treizeci de ani de cercetări şi a sute de interviuri acordate în exclusivitate atât de artist, cât şi de persoane din anturajul său. Remarcabilă, obiectivă şi totodată plină de dezvăluiri surprinzătoare, documentată atent şi scrisă impecabil, ea include mărturii din culisele multora dintre scandalurile mediatice ţesute, de-a lungul anilor, în jurul figurii megastarului: copilăria controversată, bătăliile juridice şi comerciale, căsătoriile sale, cu Lisa Marie Presley şi cu Debbie Rowe, operaţiile estetice sau dependenţa de medicamente. Cea mai cuprinzătoare şi mai recentă biografie a lui Michael Jackson include şi două capitole scrise de autor după moartea...

Constantin Ţoiu – Jurnale şi memorii

Al patrulea volum din seria de Memorii din când în când îl reprezintă din nou pe Constantin Ţoiu memorialistul. Portrete, întâmplări spectaculoase, minimonografii urbane, comentarii – adesea sarcastice – despre evenimente petrecute în ultimii ani, întoarceri bruşte în anii ’60-’70, în toate se recunoaşte mâna sigură a prozatorului, dar şi intelepciunea senectuţii. Constantin Ţoiu a împlinit 85 de ani şi are încă multe de spus în stilul inconfundabil care l-a consacrat. De acelaşi autor Istorisirile Singnorei Sisi Memorii din când în...

Christopher Ciccone – Viaţa cu sora mea Madonna

Madonna e prezentă sub toate chipurile şi măştile ei în aceste pagini: de la „fetiţa tatii“ de altădată până la marea doamnă căsătorită cu Guy Ritchie, trecând prin numeroase ipostaze intermediare: baterista punk, Boy Toy, Material Girl, doamna Sean Penn, iubita lui Warren Beatty, mama afectuoasă, adepta cultului Cabala. Fratele ei ştie mai bine ca oricine ce se ascunde înapoia fiecărui chip strălucitor pe care Madonna şi l-a construit cu trudă. Şi nu se sfieşte deloc s-o spună. Este cu siguranţă critic faţă de Madonna, dar o priveşte, în acelaşi timp, cu iubire şi fascinaţie. Şi de aceea, în mod paradoxal, imaginea megastarului nu are de suferit, dimpotrivă; dublată de imaginea femeii reale, capătă profunzime. Christopher Ciccone a trăit 47 de ani în preajma celei mai celebre femei a vremurilor noastre.  A crescut alături de Madonna şi ceilalţi patru fraţi ai lor, a fost apoi dansatorul ei de fundal, asistentul personal, costumierul, decoratorul, regizorul artistic, managerul ei de turneu. O cunoaşte perfect, iar extraordinarele lui confesiuni pe asta se bazează. Le-a scris ca formă de psihoterapie, de catharsis. Un detaliu cu importanţa lui în carte este că fratele Madonnei e gay. „Nu-mi face plăcere s-o recunosc… dar e cea mai bună carte care s-a scris vreodată despre Madonna.” (Giles Hattersley, The Sunday...

Lucia Hossu Longin – Faţă în faţă cu Pacepa

În acest interviu se petrece o vastă operaţie de dezvrăjire: Masca jos! Sunt abolite pe rând o seamă de mituri: mitul „momentului de splendidă unitate naţională“ creat prin mitingul de sub balcon din 1968, în fapt o jalnică comedie patriotică jucată de Ceauşescu după intrarea trupelor sovietice în Cehoslovacia. Din interviu reiese cu claritate că Ceauşescu nu urmărea decât să-şi salveze pielea şi, dacă diversiunea cu amorul de patrie nu-i ieşea, era pregătit să fugă în China. Apoi, mitul disidenţei României comuniste înăuntrul lagărului socialis

Delia Budeanu – Live

Cunoscuta prezentatoare de televiziune Delia Budeanu revine în atenţia publicului, la 38 de ani după debutul la TVR, cu o carte autobiografică, în care a adunat amintirile deceniilor cenzurate din timpul regimului comunist. Povestea Deliei Budeanu este o mărturie importantă despre trecut, scrisă într-un efort de readucere în prezent a unor lucruri teribile, a „anilor otrăviţi” de dinaintea schimbării, a speranţei şi apoi a „mecanismelor urii” puse în mişcare după revoluţie, într-un proces dureros de exorcizare, efort de care i-a fost teamă, dar pe care a simţit că trebuie să-l facă înainte de a-şi relua, după zece ani de absenţă, munca în televiziune. De ce scriu această carte? Încerc să-mi explic ce s-a întâmplat cu mine, cu noi toţi. Ne faceam ca îi luăm în serios, ca ei să ne lase să ne trăim vieţile. De fapt, în timp ce noi ne faceam că trăim, ei ni le furau. Delia...

Marcel Mathiot – Jurnalul unui bătrân amant

Marcel Mathiot: un învăţător de provincie, un nume necunoscut pâna la publicarea acestui jurnal, care a produs senzaţie la Paris în toamna lui 2008. Începând de la 16 ani, Mathiot, născut în 1910, a scris în fiecare zi a lungii sale vieţi o pagină de carnet, precedată de un titlu. După moartea lui, s-au gasit 60 de carnete, 21 600 de pagini, din care editorii au selectat însemnările ultimilor patru ani, combinându-le savant cu notaţii mai vechi. În aceşti ani (2000-2004), după ce îşi pierde soţia, diaristul redevine, cum spune el însuşi, „celibatar“. Însemnările lui dezvăluie o viaţă sentimentală şi sexuală uluitoare pentru un nonagenar. „Marcel aparţinea Iubirii în sine, pe care o declina sub toate formele ei, de la marea iubire cu Hélène până la iubirea-complicitate intelectuală cu Lili. Dar cel mai mult ne uimeşte – pe noi, «tinerii» cititori – iubirea carnală cu Mado“, spune Philippe Delerm în prefaţă. Jurnalul lui Mathiot nu se rezumă însă la confesiuni picante. El este mărturia gravă a unui om deosebit: epicurian, socialist romantic, „evitist“ (sunt propriile sale caracterizări), raţionalist şi ateu, dar nicidecum indiferent la suferinţa umană, fidel cititor al lui Montaigne, neconservator, ba chiar amator de schimbare, lucid, lipsit de prejudecăţi, tolerant, Marcel Mathiot pare a fi un „produs“ francez tipic. Având, în plus, ceva universal – şi rar: vocaţia fericirii. Poate că de aceea Marcel – veşnicul îndrăgostit, bătrânul amant – place femeilor şi place, de fapt, tuturor. Inclusiv cititorilor jurnalului său. „Capodopera lui Marcel Mathiot e modul în care şi-a folosit timpul“, spun editorii carnetelor. S-ar putea spune ceva mai mult: capodopera lui Marcel Mathiot e însăşi viaţa sa, traită exemplar, până la capăt. Şi consemnată, din fericire, în paginile de faţă. „Un document pasionant…“ (Le Nouvel Observateur) „O carte uimitoare, uneori la limita credibilului, o celebrare a sexualităţii la vârsta a patra, dar în acelaşi timp...