În acest interviu se petrece o vastă operaţie de dezvrăjire: Masca jos! Sunt abolite pe rând o seamă de mituri: mitul „momentului de splendidă unitate naţională“ creat prin mitingul de sub balcon din 1968, în fapt o jalnică comedie patriotică jucată de Ceauşescu după intrarea trupelor sovietice în Cehoslovacia. Din interviu reiese cu claritate că Ceauşescu nu urmărea decât să-şi salveze pielea şi, dacă diversiunea cu amorul de patrie nu-i ieşea, era pregătit să fugă în China. Apoi, mitul disidenţei României comuniste înăuntrul lagărului socialist.
Din interviu veţi vedea cum „disidentul“ Ceauşescu şi-a pus Securitatea să lucreze pentru sovietici până în ultima clipă. (Planurile avioanelor Fokker furate pentru Brejnev.) Din interviu aflăm cum devalizau delegaţiile române conduse de Ceauşescu, cu ocazia vizitelor în străinătate, palatele în care erau primite şi cum „prada“ era recuperată în final de gărzile „Tovarăşei“ şi însuşită de către aceasta (de pildă, după vizita făcută în Anglia). Din interviu aflăm cum serviciul comunist de spionaj român era – citez spusele lui Pacepa – „o bandă de asasini“ şi că „asasinatul devenise un instrument politic“, că România devenise „o ţară de spioni“, dat fiind că, incapabil să producă, regimul comunist „a fost nevoit să fure“ şi să trăiască din spionaj industrial şi din „trafic de arme şi droguri“ (Gabriel Liiceanu, Cotidianul, 13 iunie 2009)
Leave a Reply