Carlos Fuentes – Crezul meu

Memorii? Autobiografie? Jurnal? Confesiune? Ce este acest Crezul meu pe care ni-l propune Carlos Fuentes la vârsta bilanţurilor? Un cocteil din toate acestea şi totuşi altceva. Fără doar şi poate, patronul literelor mexicane ne aruncã o provocare sub forma unui „abecedar” intim al gândurilor, meditaţiilor şi amintirilor sale de o viaţă. O carte-inventar sau o carte-promenad[ prin crezurile unui scriitor, care debuteazã cu Amistad (Prietenie), Buñuel şi Cinema şi navigheazã prin arhipelagul literelor alfabetului pânã la Wittgenstein, Xenofobie, Zebrã şi Zürich. Un excurs demn de tradiţia lui Montaigne, dar care are îşi creeazã propriul vehicul original,o specie inedită de autobiografie literară. „Crezul meu este indiscutabil genul de carte pe care cititorii îl îndr[gesc cel mai mult  personalã, idiosincratic[, mustind de anecdote proaspete şi citate ilustrative, bogată în digresiuni, lirică, sexy, deopotrivã surprinzãtoare şi înţeleaptã.” The Washington Post „Alternând amintiri personale şi reflecţii politice, comentarii literare şi emoţii din cele mai intime, scriitorul mexican compune o singularã şi fascinantã biografie intelectuală, în care ne sunt livrate cheile vieţii şi operei sale.” Magazine littéraire De acelaşi autor Jilţul...

Ioan Slavici – Primele şi ultimele

Cititorul lui Ioan Slavici era pregătit, în fiecare moment, să abandoneze pe acel Ioan Slavici inconfortabil, imprevizibil, ieşit din obişniuntele sale. Soll şi Haben, Chestiunea ovreiască în România e unul dintre acele texte pe care toţi au considerat necesar să-l părăsească cu grăbire. Ieşea din imaginea noastră confortabilă despre acel Ioan Slavici al înţelegerii, al iubirii, al deplinului respect pentru aproapele tău. Ioan Slavici e un scriitor mai coerent, mai plauzibil, mai articulat, fără această broşură intruvabilă azi. Probabil că Ioan Slavici a fost, chiar el, jenat de broşura compusă în 1878. Sau n-a considerat-o vreodată între textele sale de referinţă. A fost abandonată de critici, de istoricii literari. Nu numai întregul lui Ioan Slavici e falsificat, ci şi febra, pulsul unui moment istoric. Retipărirea broşurii devine, azi, obligatorie. O redăm circuitului public, în transcrierea (în editarea) profesorului Ionel Funeriu. O retipărire care trebuia să-l implice pe celălalt Ioan Slavici, filosemitul. Aşa că era important să ne amintim şi de celălalt Ioan Slavici, aşezat de partea cealaltă  de filosemitul Ioan Slavici, de admiratorul Internaţionalei, atât de bine exprimat de Închisorile mele. De acelaşi autor Moara cu...

Ermilios Agalidis – Întâlniri în lumi răzleţite

Jumătate memorii (anii 1950-1960 în Bucureştii locuinţelor comune şi ai mizeriei de pe şantier), jumătate jurnal contemporan de călătorie (din China la Muntele Athos şi din Normandia până în pădurile ruseşti), cartea lui Ermilios Agalidis descrie traseul unei vieţi aflate sub o singură dominantă, aceea a spiritualităţii tradiţiei Bizanţului creştin. În plină perioadă comunistă, eroul ajunge în Occident şi intră foarte repede în lumea marilor corporaţii. Străbate întreaga lume în călătorii de afaceri, construindu-şi astfel imaginea Occidentului desacralizat şi nepăsător. Ca să se salveze de acest stereotip, care tinde să-l depersonalizeze, găseşte o singură soluţie: întoarcerea către spiritualitatea miracolului bizantin creştin. Aşa se naşte o altă dimensiune a jurnalului de călătorie: redescoperirea spaţiilor sacre ale Europei. Notaţiile din jurnal înregistrează pe rând ima-gini şi chipuri ale lăcaşurilor atonite, icoane din bisericile aproape părăsite ale Rusiei, picturile de pe zidurile bisericilor şi ale mânăstirilor din România. Existenţa autorului regăseşte peste tot dimensiunea românească a ortodoxiei: în lungile conversaţii cu călugării de la Athos, cu stareţii din Munţii Neamţului, cu măicuţele din mânăstirea Horezu şi cu Horia Bernea, dar şi peste tot unde reîntâlneşte românii de care îi era atât de...

Emil Tocaci – Ultimul protest

M-am simţit puternic legat de o naţiune care, în mod real, nu a existat niciodată. A fost o creaţie a imaginaţiei mele. Acum, abia acum, fantomele s-au risipit. Minciuna n-a mai rezistat. Îmi pare rău. Era mult mai frumoasă decât realitatea. Emil Tocaci un volum de memorialistică emoţionant prin sinceritatea lui, în care nimic nu este ficţiune. Povestea unui om care, peste jumătate de secol, a fost martor şi participant la metamorfozele României. Pentru cei care îşi fac din moralitate un scop suprem al vieţii, această este cartea-mărturie a...

Dan Goglează – Viaţa ca autosugestie

Dan Goglează are vocaţia esenţei, iar lucrarea pe care ne-o propune este un excelent exerciţiu de căutare a acesteia. Un obiectiv ambiţios, care are nevoie de concepte puternice, lipsite de ambiguitate şi perfect articulate. Aparent, noţiunea de „autosugestie“ nu pare a întruni aceste trăsături, deoarece percepţia cotidiană îi deviază semnificaţia în zona proximă celei de „autoamăgire“. Cu toate acestea, Dan Goglează ne oferă un veritabil spectacol ideatic dezvoltat în jurul conceptului de autosugestie, pe care îl înnobilează, căruia îi descoperă fundamentele şi pe care îl trece cu ingeniozitate argumentativă prin intersectările posibile ale vieţii umane cu mediul ei existenţial. Viaţa ca autosugestie este o carte profundă care, paradoxal, se citeşte uşor, deoarece cititorul se regăseşte spontan în argumentaţiile şi exemplele cu care autorul, un psihoterapeut cu experienţă, îl învăluie pagină cu pagină. (Conf. dr. Marian Vasile Popa, Universitatea din Bucureşti) Cartea lui Dan Goglează este o autoexprimare, o biografie introspectivă indirectă, o ilustrare a strategiilor interacţiunii şi cuceririi poziţiilor de viaţă, o reflecţie asupra rolului pe care-l are cuvântul în structurile psihice ca suport autoreferenţial. E cântarea Cuvântului care vindecă. Reflectând asupra monologului ca mod de construire a universului lumii omului, de obţinere a identităţii şi cunoaşterii de sine, el ne prezintă în fond spirala ascendentă a propriei evoluţii, de la tânărul plecat din Mândreştii Vrancei până la psihoterapeutul vizitat de căutătorii de sens (din vestul sau din estul Europei) şi la filozoful capabil să-şi conceptualizeze trăirile. E cartea unei autoprofeţii împlinite şi a acceptării originii. (Prof. dr. Adrian Neculau, Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi) Viaţa ca autosugestie este o confruntare cu adevărul demitizat despre noi înşine, o descriere a psihologiei autocreaţiei sinelui şi o acceptare a fundamentului neurobiologic decisiv. Dan Goglează ne propune autocunoaşterea introspectivă într-un mod sugestiv, tipic psihoterapeutului care este. Cercul se strânge tot mai mult în jurul temei tratate, el reuşeşte să exprime curajos...

Manfred Kuhn – Kant. O biografie

Anturajul lui Kant este expus într-un mod excepţional: colegi şi studenţi, prieteni şi comeseni, nobili şi comerciani – pe scurt, întregul Konigsberg de la sfârşitul secolului al XVIII-lea se conturează ca o fascinantă fotografie de grup. Order Despre Kant Preţ @ RON44,95 Qty: Adauga in cosul de...