Năstase de 1 Leu

Adrian Năstase, ca autor sau ca politician, nu mai vinde. Fostul prim ministru al României, unul dintre cei mai influenţi şi mai autoritari şefi de guvern, a publicat în octombrie 2004 cartea: „De la Karl Marx la Coca-cola.” Ori scriitorul nu mai e căutat, ori subiectele transcendenţei nefireşti de la Marx la Coca nu sunt de actualitate. Cert este că pe site-ul editurii Nemira cartea a ajun la 1...

Pentru a promova „Parfumul văduvei negre,”Oana Stoica Mujea se îmbracă în mov

Oana Stoica Mujea va lansa la Buzău, în ziua de 2 aprilie, decretată ad-hoc de lumea virtuală, drept NoBăsescu Day, ultimul său volum „Parfumul văduvei negre.” Pe blogul său declară că se va îmbrăca în violet. „Mă gândeam să-mi iau un ciorap negru şi unul mov. Asta dacă găsesc ciorapi mov, că ultima oară când am întrebat nu mai erau. Se înghesuie lumea la culoarea asta,” comentează...

Cum au venit strămoşii Hertei Müller în Banat?

Nici în ziua de azi nu se ştie de ce coloniştii germani, strămoşii Hertei Müller, proveniţi în majoritate de pe malul stâng al Rinului sau din actuala Austrie, poartă numele de şvabi.  Poate doar datorită numelui regiunii burgului Ulm, de unde au fost îmbarcaţi pe Dunăre pe aşa numitele Ulmer Schachteln. După cucerirea Banatului de către austrieci, în urma războiului din 1716, Eugeniu de Savoia, unul dintre cei mai străluciţi feldmareşali ai Sfântului Imperiu Roman, devenit guvernator al regiunii timişene, a propus Împăratului ca zona să se organizeze conform standardelor occidentale. În consecinţă, în vara anului 1827, au venit în Banat doi reprezentanţi ai potenţialilor colonişti, Martin Drexler şi Michael Kangel, pentru a cerceta condiţiile existente, conform relatărilor din volumul monografic al lui Valeriu F. Fabian, care vorbeşte despre venirea pemilor. Dar ce sunt pemii? Locuitori ai Boemiei, care prin prescurtare au devenit “pemi”. În primăvara anului 1828 au hotărât să plece 506 familii de pemi, formând şase grupuri care s-au îndreptat către Banat. Ei proveneau din regiunile Klattau, Boemia şi Bavaria, în special din localităţile: Wassersuppen, Heidt, Bernstein, Sankt Katarina, Linz, Bärenhof, Branbusch, Uchlin, Steinhof, Bucksberg, Halpach, Friedrichshof etc. S-au aşezat mai ales în zona montană şi pentru a servi în cele patru regimente de grăniceri existente în regiune. Un prim popas în drumul lor a fost la Viena, unde s-au îmbarcat pe vapoare cu care au călătorit pe Dunăre până la Orşova. De acolo au fost transportaţi cu căruţele până la Slatina Timiş, fiind instalaţi în perioada iernii în casele localnicilor, deoarece încă nu erau terminate cele care le fuseseră destinate lor. Aceasta se va întâmpla abia în cursul primăverii următoare.  Ele erau scutite de serviciul militar pentru o perioadă de 10 ani pentru a avea timp să defrişeze pădurile şi să pregătească terenurile necesare locuirii şi de plata impozitelor pentru 5 ani, primind în mod gratuit...

Şi Milan Kundera a turnat în tinereţe

Când  în 1968, tancurile sovietice spulberau Primăvara de la Praga, dezgheţul comunismului stalinist, Milan Kundera era deja un scriitor cunoscut întrucât publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul său roman, Gluma, şi nuvelele adunate în volumul Iubiri caraghioase fusesera tipărite în ultimul an în peste 150.000 de exemplare. Kundera, împreună cu alţi artişti şi scriitori cehi, printre care şi Václav Havel, a fost implicat în 1968 în mişcarea de emancipare politică cunoscută ca Primăvara de la Praga, o perioadă în care un regim democratic a fost în cele din urmă strivit de intervenţia brutală a armatei sovietice şi aliaţilor ei care au participat la invadarea Cehoslovaciei, dintre care au lipsit doar România şi Albania. În primul său roman, Gluma, parcă presimţind viitoarea invazie sovietică, Kundera scrisese o satiră la adresa totalitarismului din era comunistă. Din acest motiv i-a fost ridicat dreptul de semnatură şi au urmat represaliile. Noile autorităţi cehe pro-sovietice l-au exclus de la Catedra de literatură universală pe care o ocupa la Academia de Film şi i-au eliminat cărţile din toate bibliotecile Cehoslovaciei. Cum ar fi putut Kundera să accepte un regim împietrit în stalinismul deceniului al şaselea al secolului 20, când el însuşi fusese nu doar un participant activ la efervescenţa mişcării pragheze, dar mai şi declarase – şi ilustrase această declaraţie prin înseşi cărţile sale – că tocmai stalinismul l-a învăţat virtutea izbăvitoare a râsului? Totuşi, existând o limită a rezistenţei, în 1975, Kundera a fugit în Franţa. Următorul roman, Viaţa e în altă parte, i-a apărut în 1979 în Franţa, iar doi ani mai târziu autorul însuşi se stabilea aici, devenind, în scurt timp un scriitor de faimă internaţională, tradus în toate limbile importante ale lumii. Viaţa e în altă parte este un soi de struţo-camilă, fiind şi un roman, şi o colecţie de povestiri şi conţinând şi visele autorului. In 2010 a fost gasit...

Ioana Maria Vlas câştigă un concurs de poezie

Ioana Maria Vlas, după ce a pierdut lupta cu Sorin Ovidiu Vântu în dosarul FNI, a câştigăt Concurusului Naţional de Creaţie Literară al persoanelor private de libertate, intitulat „Poezie de puşcărie,”conform  unei ştiri apărute recent. Ioan Bâlă, directorul ANP, este „recidivist’ la acţiunea cultura în puşcării. El a mai comis fapte, mai ales pe scenă, unde deţinuţii au participat la un mare festival al Penitenciarelor. Cititţi aici. Iată poeziile care au impresionat juriul: Aş  fi… Pentru tine, ţărmul mângâiat de un val lung de mare Sau, boltă înaltă de peşteră cântătoare, Fereastră despletită de curgerea vântului Şi-ntre mâinile tale, lut ne-nceput pe roata olarului… Aş fi, pentru tine, Prima şi ultima notă a cântului… Iarna la Târgşor Gerul bate solzi de gheaţă Pe cupole imaginare Vântul şuieră şerpeşte Prin nămeţi croind cărare. Tupilată-n patru colţuri Aruncată-n câmp deschis Zace comatos „pârnaia” Între trezire şi vis Pe clopotniţa-i modestă Năpădită de ninsori Cruci cernite-n bezna albă S-a lăsat un stol de ciori. Zgribulite şi flămânde Dumicând în pliscuri norii Croncăne, cohe pocite Spre zăbrelele închisorii. Şi-n tăcerea viscolită Sub al serii rece dom În blestem se-ngemănează Glas de cioară, plâns de om. Închisoare Închisoarea e un urlet A pustiu, a jale, lung Pe sordidele culoare Note acute te împung. Chiar tăcerea nopţii sună Când a plâns, şi când a rugă Orga vocilor asprite Împletind stranie fugă. Închisoarea e un urlet Visceral, vibrând profund În hohotele-i icnite Suferinţe se ascund. Se preling, ţâşnesc şi sapă Cale liberă durerii Surogat de libertate Interzis lumii...

Radu Aldulescu citind din Ana Maria şi îngerii

La o ediţie recentă a clubului de lectură de la Institutul Blecher, Radu Aldulescu a citit din Ana Maria şi îngerii, ultimul său volum care va apărea la Editura Cartea Românească.“Este vorba despre un roman care urmăreşte istoria personală a unei femei care fuge din România, în 1987, împreună cu fiica ei care va muri la vârsta de 20 de ani, din cauza medicilor vienezi,” mărturiseşte autorul care s-a documentat strict şi a lucar aproape un an la proiect.  Iniţial trebuia -aşa cum mărturiseşte autorul – să fie un scenariu, dar ‘pedofilia a speriat şi a rămas cartea.” Capitolul “Vremuri în schimbare – băieţi buni şi de treabă” a fost îndelung comentat de cei prezenţi. Urmând sfatul lui Claudiu Komartin, amfitrionul reuniunii,  “fiţi direcţi şi critici”, Bogdan Perdivară a acuzat un abuz de personaje şi o stilistică nearanjată.  „De regulă, e complicat să ne facem o părere dintr-un singur fragment al unui roman, dar cred că deja avem experienţă în a comenta capitole de proză”, a afirmat Komartin care s-a referit la Amantul colivăresei, cartea lui Aldulescu care “a făcut istorie în literatura română recentă”, scuzând  autorul. Cătălinei George i-a plăcut “stilul relaxat al prozei” şi “ironia caldă în care sunt ţinute personajele.” C.K. a sesizat că „proza curge pe alocuri în aglomerări de detalii, bolovănoasă ca, uneori, Sufocare de Palahniuc”. Ionel Ciupureanu, “un poet despre care nu foarte multă lume ştie, chiar dacă a publicat până acum cinci volume de versuri”, a citit noile sale creaţii literare, „sub lumina unde mă aflu”. Venit pentru prima dată la Institutul Blecher, Constantin Abăluţă a spus că “fragmentul de proză citit astăzi nu l-a servit pe Radu Aldulescu. „Aş fi vrut acţiune, personaje dezlănţuite, dar din acest capitol nu se vede forţa romanului care, nu ma îndoiesc că există. Ca poet, n-am avut ce să degust.” De poezia lui Ciupureanu, Abăluţă s-a...